18 ianuarie: 177 de ani de la nașterea scriitorului Ioan Slavici. A început să scrie la îndemnul lui Mihai Eminescu

18 ianuarie: 177 de ani de la nașterea scriitorului Ioan Slavici. A început să scrie la îndemnul lui Mihai Eminescu

Ziua de 18 ianuarie este considerată de mulți istorici drept începutul Revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, în 1821. În aceeași zi, dar în anul 2017, au început oamenii să iasă în stradă față de proiectul PSD-ALDE de modificare a Codului penal și grațierea unor pedepse.

Scriitorul Ioan Slavici Foto: Arhivă

Scriitorul Ioan Slavici Foto: Arhivă

1821: A început Revoluția lui Tudor Vladimirescu

Revoluția de la
1821 s-a produs în urma nemulțumirii românilor cu privire la domniile fanariote
și la dominația otomană. Data de 18 ianuarie 1821 este considerată de mulţi istorici
drept începutul Revoluţiei conduse
de Tudor Vladimirescu, pentru că în această zi conducătorul pandurilor s-a
înţeles cu boierii din „partida naţională”, cum se numea gruparea celor care se
opuneau fanarioţilor, să ridice ţara. 

 Revoluția lui Tudor Vladimirescu Foto: Arhivă

Revoluția lui Tudor Vladimirescu Foto: Arhivă

Tudor
Vladimirescu a cerut reforme favorabile poporului român, înlăturarea
regimului fanariot şi creşterea autonomiei Valahiei. De asemenea,
revoluţionarul a cerut formarea unei armate naţionale al cărei nucleu urma să
fie reprezentat de panduri.

Iar proclamaţia de la Padeş din 23 ianuarie 1821 reprezintă
începutul acestei revolte împotriva stăpânirii, care a avut un rol determinant
în crearea statului român modern şi unul dintre evenimentele care au marcat
începutul procesului de renaştere naţională a României.

1848: S-a născut scriitorul Ioan Slavici

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent al
Academiei Române. S-a născut pe 18 ianuarie 1848, în localitatea Șiria, județul
Arad. El a fost contemporan și prieten cu alţi mari titani ai literaturii
române, precum Creangă, Caragiale, și Eminescu.

Ioan Slavici a început să scrie la îndemnul lui Mihai Eminescu, care l-a recomandat revistei „Convorbiri literare”. Aici, prozatorul a publicat scrierile sale de început, care au fost în majoritate poveşti: „Zâna Zorilor”, „Floriţa din codru”, „Doi feţi cu stea în frunte” etc. 

A debutat, în martie 1871, cu comedia „Fata de birău”, pe care a publicat-o în „Convorbiri literare”. Au urmat piesele „Toane sau vorbe de clacă”, „Polipul unchiului” şi dramele „Gaspar Graţiani” şi „Bogdan Vodă”.

În decembrie 1881 i-a apărut volumul „Novele din popor” recenzat elogios de N. Xenopol şi Mihai Eminescu. Volumul a constituit un moment istoric în dezvoltarea prozei româneşti, cuprinzând câteva scrieri devenite clasice: „Popa Tanda” (scrisă în 1873, publicată abia în 1875), „Gura Satului” (1878), „Budulea taichii” (1880), „Moara cu noroc” (1880), „Pădureanca” (1884) etc.

Ioan Slavici a început să scrie la îndemnul lui Mihai Eminescu Foto: Arhivă

Ioan Slavici a început să scrie la îndemnul lui Mihai Eminescu Foto: Arhivă

Ca orice scriitor al
acelor vremuri, viaţa politică nu i-a fost indiferentă lui Ioan Slavici, fiind
un apărător al drepturilor românilor din Transilvania a avut mult de pătimit
din pricina ideilor sale politice, fiind închis în puşcărie în mai multe
situaţii.

Ioan Slavici a murit în data de 17 august 1925, la vârsta de 77 de ani, în
oraşul Panciu, și a fost îngropat lângă biserica din curtea „Mănăstirii Brazi”,
la funeralii fiind prezenţi din partea Societăţii Scriitorilor, Liviu Rebreanu,
Gala Galaction şi Mihail Sorbul.

Acesta a fost
considerat de criticul George Călinescu un instrument de observaţie excelent
al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale şi în studiile sale o
frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcţie de statificarea
lor socială, în cele mai mici detalii ale ţinutei, îmbrăcăminţii, vorbirii şi
gesturilor.

1873: A murit episcopul, cărturarul şi traducătorul Dionisie Romano

Dionisie Romano (din botez Dimitrie) s-a născut în Săliştea
Sibiului. A fost călugărit la Neamţ, sub numele de Dionisie (1823), potrivit
dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed.
Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A absolvit, la Bucureşti, primul „curs normal” pentru
pregătirea tinerilor învăţători (1831- 1832). A activat ca „profesor naţional”
la Buzău (1832-1843), a editat împreună cu Gavriil Munteanu foaia „Vestitorul
Bisericesc” (1839-1840). Director şi profesor la Seminarul din Bucureşti
(1843), arhimandrit, a fost înlăturat din învăţământ din cauza participării la
Revoluţia din 1848, după care s-a stabilit în mănăstirea Băbeni (1849-1851). A
fost egumen la mănăstirea Sadova (1851-1854), timp în care a editat ziarul „Eho
echistiastic” (1850- 1853) la Bucureşti, având şi o colecţie de broşuri sub
titlul „Biblioteca religios morală”.

Locţiitor de episcop la Buzău (iun. 1859, hirotonit arhiereu
în febr. 1862), apoi la Huşi (nov. 1864 – mai 1865). La 26 mai 1865, a fost
numit episcop eparhiot la Buzău, funcţie deţinută până la moarte. După moartea
acestuia, la 18 ianuarie 1873, la Buzău, biblioteca sa (compusă din manuscrise
româneşti, slavone, greceşti, turceşti, arabe şi peste 7.000 de cărţi în
diferite limbi – unele, rarităţi bibliografi ce) a intrat în patrimoniul
Societăţii Academice Române, al cărei membru de onoare a fost ales la 15
septembrie 1868. 

1878: Spiru Haret şi-a luat doctoratul în matematici, la Sorbona, cu o teză devenită celebră

Spiru
C. Haret s-a născut născut pe 15 februarie 1851, în Iași, într-o veche familie
armenească. A fost politician,
pedagog sau reformator al învăţământului modern românesc ocupând de trei ori
funcția de ministru al educației. A fost membru titular al Academiei Române. În
1874, Haret a absolvit cursurile Universităţii din Bucureşti, cu o dublă
licenţă, în fizică şi matematică. Iar la câteva luni distanţă a câştigat o
bursă de studii la Paris, unde urma să frecventeze cursurile de matematică ale
celebrei universităţi Sorbona. În 1875, obţinea deja licenţa în matematică,
urmată, un an mai târziu, şi de cea în fizică. 

Pe 18 ianuarie 1878, Spiru Haret îşi susţinea cu succes
lucrarea de doctorat cu teza „Sur l’invariabilité des grandes axes des orbites
planétaires“ (n.r. – „Despre invariabilitatea axelor majore ale orbitelor
planetare“). Comisia examinatorilor era condusă de Victor Puiseux, matematician
celebru şi deţinător al catedrei de „Mecanică cerească“ de la Sorbona. Lucrarea
avea să inaugureze o mică revoluţie în domeniu, cu efecte durabile peste
secole.

Pe 18 ianuarie 1878, Spiru Haret îşi susţinea cu succes lucrarea de doctorat Foto: Arhivă

Pe 18 ianuarie 1878, Spiru Haret îşi susţinea cu succes lucrarea de doctorat Foto: Arhivă

La momentul susţinerii doctoratului, se ştia că planetele
îşi perturbă orbitele, deviind astfel de la traiectoriile eliptice descrise în
Prima Lege a lui Johannes Kepler. Problema fusese reluată în 1773 şi 1776, de
către Pierre Laplace şi Joseph Louis Lagrange, ambii arătând, prin folosirea
unor termeni seculari de gradul I, că axele majore ale orbitelor sunt stabile.
În 1808, Siméon Denis Poisson ajungea la aceleaşi concluzii ştiinţifice,
folosind termeni seculari de gradul II. În lucrarea sa, Haret demonstra,
folosind termenii seculari de gradul III, că axele nu sunt stabile, cum se
credea, ci că au parte de o variabilitate temporală, denumită „perturbaţii
seculare“. Cu alte cuvinte, Haret demonstra că mişcarea planetară nu era una
stabilă.

1936 – A murit Rudyard Kipling, scriitor englez laureat al Premiului Nobel pentru literatură  

Rudyard Kipling s-a născut pe 30 decembrie 1865, la Bombay, în India. I-a plăcut foarte mult să călătorească, iar funcţia de corespondent al publicaţiei indiene „Allahabad Pioneer“ i-a permis să cunoască foarte bine zona geografică şi viaţa băştinaşilor.

Rudyard Kipling Foto: Arhivă

Rudyard Kipling Foto: Arhivă

El este autorul celebrului volum pentru copii „Cartea Junglei” (1894), al romanului indian de spionaj „Kim” (1901), precum şi a numeroase alte poeme, schiţe şi nuvele. 

Inventatorul celebrelor personaje Mowgli, Baloo şi Bagheera a fost premiat în 1907 pentru extraordinarul său talent narativ. Scriitorul englez Rudyard Kipling este al optulea laureat al premiului Nobel pentru literatură. A fost supranumit „poetul Imperiului”.

Nobelul literar i-a fost acordat acestuia „pentru puterea de observaţie, originalitatea imaginaţiei, virilitatea ideilor şi remarcabilul talent narativ care caracterizează creaţia acestui autor de reputaţie mondială”.

Kipling a murit la 18 ianuarie 1936. Rămăşiţele sale pământeşti au fost îngropate la Westminster Abbey, în Colţul poeţilor, lângă cele ale lui Thomas Hardy şi Charles Dickens.

1961: S-a născut actriţa Carmen Tănase

Carmen Tănase, una dintre cele mai iubite actriţe din
România s-a născut pe 18 ianuarie 1961, la Ploiești. Între 1980 şi 1984 a urmat
cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (în
prezent Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.
Caragiale”), secţia actorie. 

Carmen Tănase Foto: Captură video Youtube

Carmen Tănase Foto: Captură video Youtube

A debutat în rolul Foca din piesa
„Fluturi, fluturi” de Aldo Nicolaj, regizată de Cristian Hadjiculea
la Teatrul Foarte Mic din Bucureşti, care a avut premiera în 1982 şi care a
fost preluată ulterior de Teatrul Naţional din Iaşi. Între 1984 şi 1990 a fost
actriţă la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, iar din
1990, Carmen Tănase este actriţă la Teatrul Odeon din Bucureşti, conform Agerpres.

Carmen Tănase a jucat şi într-o serie de filme, precum
”Misterele Bucureştilor”, regia Doru Năstase (1983), ”Vinovatul”, regia
Alexa Visarion (1991) și ”Drumul câinilor”, regia Laurenţiu Damian (1991),
dar și în mai multe seriale şi filme pentru micul ecran: ”Pariu cu viaţa”,
”Moştenirea”, ”State de România”, ”Regina”, ”Inimă de ţigan”, ”Iubire
ca în filme”, ”Lacrimi de iubire”, ”Bani de dus, bani de-ntors”.

Actriţa Carmen Tănase a primit Premiul pentru rol secundar
la Festivalul Dramaturgiei Româneşti 2004, Timişoara, pentru rolul ”Colette
Duduleanu” din spectacolul ”Gaiţele” de Al. Kiriţescu.   

2009: A murit poetul Grigore Vieru, membru corespondent al Academiei Române 

Poetul Grigore Vieru s-a
născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta de pe malul stâng al Prutului,
fostul judeţ Hotin. A debutat în 1957 şi devine ulterior unul din cei cunoscuţi
şi apreciaţi poeţi din Republica Moldova. În anii ’90 este
unul din liderii Mişcării pentru Eliberare Naţională din Republica Moldova.

Grigore Vieru a primit, în 1988, cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de
Onoare Andersen (1989). La 13 noiembrie 1990, a devenit membru de onoare din
străinătate al Academiei Române, care l-a propus, în 1992, pentru Premiul Nobel
pentru Pace. A fost membru corespondent al Academiei Române, din 23 martie
1993, a fost decorat cu Medalia guvernamentală a României ‘Eminescu – 150 de
ani de la naştere’ (2000) şi cu Ordinul Republicii, laureat al multor publicaţii
din România.  

Marele poet Grigore Vieru a murit pe 18 ianuarie 2009, în
urma unui tragic accident rutier, produs în noaptea de 15 spre 16 ianuarie
în zona localităţii Dânceni, raionul Ialoveni, în apropiere de Chişinău, în
timp ce se întorcea de la o manifestare consacrată zilei de naştere a lui
Eminescu, desfăşurată la Cahul.

2011: A murit solistul Cristian Paţurcă

Cantautorul și compozitorul Cristian
Pațurcă s-a născut pe 10 septembrie 1964, la București. A fost membru al Cenaclului Flacăra, în perioada 1977-1985. A devenit cunoscut în aprilie 1990, când a
compus celebrul „Imn al Golanilor”.

Cristian Pațurcă a murit la vârsta de 46 de ani Foto: Arhivă

Cristian Pațurcă a murit la vârsta de 46 de ani Foto: Arhivă

Cristi Paţurcă, idolul
„kilometrului 0 al zonei libere de neocomunism”, a scris, în versurile
unui cântec simplu, cea mai scurtă descriere a fenomenului „Piaţa
Universităţii”.

Mai bine haimana decât trădător / Mai bine huligan
decât dictator, / Mai bine golan decât activist, / Mai bine mort decât comunist
„,
le cânta Cristi Paţurcă, de la balconul Facultăţii de Geografie, tuturor celor
care îşi dădeau seama că nu vor scăpa, prea curând, de bătăile din palme pe
imnuri socialiste. De asemenea a compus și alte piese cântate la Manifestațiile
din Piața Universității, în perioada aprilie – iunie 1990.

În 27 aprilie 2010, Cristian Paţurcă a primit Crucea
Naţională „Serviciul Credincios – clasa a III-a”, distincţie acordată
acestuia de preşedintele Traian Băsescu la 20 de ani de la manifestaţia din
Piaţa Universităţii. În decembrie 2010 a fost lansat ultimul CD al lui Cristian
Paţurcă, pe care a înregistrat colinde în memoria eroilor Revoluţiei din
decembrie 1989.

Cristian Paţurcă a murit la 18 ianuarie 2011. 

2017: Încep protestele împotriva grațierii și amnistiei

Câteva mii de persoane au ieşit în seara zilei de 18
ianuarie 2017 să protesteze în mai multe oraşe din ţară, motivul fiind decizia
Guvernului PSD–ALDE condus de Sorin Grindeanu de a pregăti o lege a graţierii.
În Capitală au ieşit circa 4.000 de persoane care, după ce s-au strâns în Piaţa
Universităţii, au decis să meargă să protesteze paşnic în faţa Guvernului faţă
de elaborarea acestui act normativ.

Protestele de la Bucureşti au
continuat și în următoarele zile. Peste 300.000 de oameni au
ieşit în stradă, în seara zilei de 1 februarie, în Bucureşti şi în alte
oraşe din ţară, ca urmare a adoptării de către Guvern a Ordonanţei de Urgenţă
privind modificarea codurilor penale. În Capitală, au avut loc incidente
provocate de grupuri izolate în urma cărora jandarmii au folosit gaze
lacrimogene.

Apogeul manifestațiilor a fost atins în seara de duminică, 5
februarie, când peste 600.000 de români au protestat în toată țara, în ciuda
faptului că în aceeași zi, guvernul anunțase abrogarea OUG
13. 

About The Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *