2 septembrie: Moare Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice moderne

În ziua de 2 septembrie 1937, se stinge din viață Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice moderne, iar, în 1442, Iancu de Hunedoara câștigă bătălia de la Ialomița.

Pierre de Coubertin/FOTO: Wikipedia

1442: Bătălia de pe Ialomița, în care Iancu de Hunedoara iese victorios

Bătălia de pe Ialomiţa (2 septembrie 1442) a fost un conflict armat desfăşurat în Ţara Românească între otomanii conduşi de beylerbey-ul Rumeliei, Sehabeddin, şi voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara (1441 – 1456).

Iancu de Hunedoara/FOTO: Arhivă

Acesta pătrunsese în Ţara Românească în 1442 şi-l înlocuise pe Vlad Dracul cu fiul lui Dan al II-lea, Basarab al II-lea.

În august 1442, o mare oaste otomană (istoricii contemporani o apreciază la 80.000 de oameni) trece Dunărea pe la Nicopole, cu ordinul de a redresa situaţia. Otomanii cuceresc cetatea Târgovişte şi pornesc apoi în grupuri, după pradă. Beylerbey-ul, cu cea mai mare parte, a armatei înaintează pe Valea Ialomiţei, spre Pasul Buzău.

Pe 2 septembrie 1442, Iancu, în fruntea a circa 25.000 de oşteni, îl atacă pe râul Ialomiţa, folosind teritoriul muntos şi strâmt, şi obţine o strălucită victorie.

După alungarea otomanilor, Basarab al II-lea ocupă tronul, fiind considerat de regele Ungariei, Vladislav I (1440 – 1444), ca „adevăratul moştenitor” al acestei ţări. Iancu îşi începe astfel rolul de protector al celor două state româneşti, de la sud şi est de Carpaţi, „… consolidând astfel încadrarea Ţării Româneşti în frontul antiotoman, aşa cum fusese în vremea lui Mircea cel Bătrân” (Ştefan Ştefănescu).

1829: Semnarea Tratatului de pace ruso-turc, la Adrianopol

Tratatul de pace de la Adrianopole, din 1829, este considerat un moment de cotitură în istoria românilor, cel care a deschis drumul către toate marile evenimente din istoria noastră modernă.

Schimbări teritoriale de la Tratatul de la Adrianopol/FOTO: Wikipedia

Pe 2 septembrie 1829, în localitatea Adrianopole (Edirne din Turcia de astăzi), se încheia tratatul de pace, după războiul ruso-turc din 1828-1829.

Otomanii pierduseră războiul, iar Principatele Române intrau sub protectoratul rusesc. Teritoriul Moldovei și al Valahiei a fost ocupat de trupele rusești până în 1856 și erau administrate de un organism militar rusesc condus de contele Pahlen.

1861: Se naște poetul român Mircea Demetriade

Pe 2 septembrie 1861, se naște Mircea Constantin Demetriade, la Ocnele Mari, județul Vâlcea, rămânând cunoscut pentru activitatea sa ca poet, dramaturg și actor român, unul dintre primii admiratori și animatori ai mișcării simboliste românești.

Mircea Demetriade/FOTO: Wikipedia

Demetriade și-a consolidat primele influențe romantice în jurul revistei Literatorul, deținută de Alexandru Macedonski.

Ulterior, prin încorporarea a numeroase elemente din lirica a doi însemnați simboliști francezi, Charles Baudelaire și Arthur Rimbaud, pe care, de altfel, Demetriade îi va traduce în română, ștacheta devenirii simboliste a românului a devenit mult mai ridicată.

Lucrările lui Demetriade, care constau, mai ales, din poezie lirică și drame versificate, având puternice elemente fantastice, au fost incluse adesea în programele timpului la Teatrul Național din București.

Alături de a fi un pionier al simbolismului din România, Demetriade este afiliat cu grupul socialist al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea și al lui Constantin Mille, fiind, de asemenea, un promotor local al masoneriei în România.

1937: Se stinge din viață Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice moderne

La data de 1 ianuarie 1863 s-a născut Pierre de Frèdy, baron de Coubertin, în casa de pe strada Oudinot, numărul 20, din Arondismentul 7 al Parisului.

Pierre de Coubertin/FOTO: Wikipedia

Între 1874 şi 1881, Pierre urmează studiile la şcoala iezuită de la Saint Ignace. Obţine bacalaureatul în litere în 1880, iar un an mai târziu pe cel în ştiinţe. Obţine licenţa în drept de la Şcoala Liberă de Ştiinţe Politice în 1885. În paralel cu studiile, este atras de toate disciplinele sportive pe care le întâlneşte, potrivit Historia.

În 1888, în chiar prima zi a anului, a fost creat, la iniţiativa sa, Comitetul pentru Propaganda Exerciţiilor Fizice în Educaţie, prezidat de către un nume sonor, Jules Simon, care fusese ministru al Instrucţiunii Publice, prim-ministru şi era şi membru al Academiei Franceze.

În toamna lui 1892, în marele amfiteatru al Sorbonei, au loc mai multe conferinţe. Tânărul conferenţiar Pierre de Coubertin susţine ideea renaşterii miticelor întreceri olimpice: „Jocurile Olimpice sunt o mare lecţie de filozofie pe care umanitatea şi-o dă sie însăşi. Jocurile Olimpice sunt reflectarea fericirii, a perfecţiunii şi a dragostei”.

Urmarea acestei expuneri vine în 1894, când se înfiinţează, evident sub imboldul lui Pierre de Coubertin, Comitetul Olimpic Internaţional (CIO).

La primul Congres al CIO, participanţii l-au vrut pe baron în fruntea mişcării olimpice moderne. Dar Pierre de Coubertin a pledat pentru persoana lui Demetrius Vikelas, ca reprezentant al elenilor, fondatorii istorici ai Jocurilor Olimpice.

În aceste condiţii, baronul a fost desemnat secretar general al CIO, în timp ce Vikelas a acceptat preşedinţia până la finele anului 1896, când scaunul prezidenţial urma să îi revină lui de Coubertin.

La 12 martie 1895, Pierre se căsătoreşte cu Marie Rothan, fiica unei familii protestante alsaciene.

Baronul a murit în anul 1937, la Geneva, în Elveţia.

1964: S-a născut cunoscutul actor Keanu Reeves

Keanu Charles Reeves s-a născut la 2 septembrie 1964, în Beirut, Liban. Este fiul Patriciei Reeves, dansatoare de revistă și creatoare de costume, și al lui Samuel Nowlin Reeves, geolog.

Keanu Reeves/FOTO: Getty Images

După destrămarea căsniciei părinților, Keanu s-a mutat împreună cu mama și sora lui mai mică, Kim Reeves, la New York, iar apoi la Toronto, scrie IMDb.

După câteva piese de teatru și câteva filme de televiziune, a obținut un rol secundar în filmul cu Rob Lowe despre hochei, „Youngblood” (1986), filmat în Canada.

La scurt timp după terminarea filmărilor, Reeves și-a făcut bagajele și a plecat la Hollywood. A atras atenția criticilor prin interpretarea sa din drama întunecată despre adolescenți „River’s Edge” (1986) și a obținut un rol secundar în filmul nominalizat la Oscar „Dangerous Liaisons” (1988), regizat de Stephen Frears.

În 1994, actorul discret a devenit vedetă de filme de acțiune odată cu lansarea blockbusterului „Speed” (1994). Cu toate acestea, au existat și câteva eșecuri – „Johnny Mnemonic” (1995) și „Chain Reaction” (1996).

Totuși, după ce a refuzat surprinzător să joace în continuarea filmului „Speed”, Reeves a dat din nou lovitura la box office cu epopeea SF a fraților Wachowski, „The Matrix” (1999).

Ajuns star de prim rang la Hollywood, Keanu a apărut apoi în mai multe filme mai mici – „The Replacements” (2000), „The Watcher” (2000), „The Gift” (2000), „Sweet November” (2001) și „Hardball” (2001) – înainte de a reveni la franciza sa de succes cu „The Matrix Reloaded” și „The Matrix Revolutions” (ambele în 2003).

În 2014, Reeves a jucat rolul principal în filmul de acțiune și răzbunare „John Wick” (2014), care a fost primit cu entuziasm atât de critici, cât și de public. A revenit în pielea personajului și în continuarea „John Wick: Chapter 2” (2017), care a avut un debut chiar mai puternic și cronici și mai favorabile decât primul film.

2002: Primul transplant de măduvă în cazul leucemiei acute, realizat la Institutul Fundeni

Pe 2 septembrie 2002, la Institutul Clinic Fundeni din Capitală, a fost efectuat primul transplant de măduvă reușit pentru un pacient care suferea de leucemie acută. Acest tip de transplant necesită izolare totală într-o incintă sterilă.

„Bolnavul, în vârstă de 50 de ani, avea șanse de supraviețuire destul de mici. Au trecut deja 16 zile de la realizarea intervenției, iar pacientul se simte bine”, a declarat prof. dr. Dan Colița, șeful clinicii de hematologie de la Institutul Fundeni.

„Transplantul s-a realizat prin autogrefă de celule stem periferice. Aceste celule se obțin prin recoltarea sângelui dintr-o venă periferică de pe braț, constituindu-se un grefon”.

Acesta este realizat prin selectarea celulelor sănătoase, concentrarea lor și îndepărtarea celor canceroase. Grefonul este înghețat până la autotransplant.

2005: Se stinge din viață scriitorul Alexandru Paleologu

Alexandru Paleologu s-a născut pe 14 martie 1919, la București, rămânând în istorie pentru activitatea sa ca scriitor, critic literar, diplomat şi om politic. Este tatăl lui Theodor Paleologu.

Alexandru Paleologu, în tinerețe/FOTO: Wikipedia

În 1944, devine referent la Comisia Română de Aplicare a Armistițiului, iar între 1946 și 1948 este atașat de legație la Ministerul Afacerilor Externe al României. La Ministerul de Externe este angajat în urma unui concurs de admitere. Este dat afară din diplomație în 1948 de Ana Pauker. Alexandru Paleologu nu a fost niciodată legionar sau fascist. 

Urmărit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Crăifăleanu) în orașul Câmpulung-Muscel până în ianuarie 1956, când fapta pentru care fusese urmărit se prescrisese și putea reintra în legalitate. În 1959 a fost arestat în Lotul Noica-Pillat. Arestările în respectivul lot încep în decembrie 1958, cu Constantin Noica, iar ultimul arestat din lot, în ianuarie 1960, este Nicolae Steinhardt.

Sunt arestați 23 de intelectuali de prestigiu, anchetați și condamnați la pedepse de la 6 ani până la 25 de ani de muncă silnică. Paleologu este arestat pe 8 septembrie 1959 iar la ora 2 noaptea este obligat să-și strângă câteva lucruri, fiind apoi urcat într-o dubă și dus la celebra închisoare „Malmaison” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (București) și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii și 7 ani de degradare civică, pentru motivul „uneltire” contra regimului comunist. 

După Revoluția română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franța începând cu 31 decembrie 1989. A fost demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu „golanii” din Piața Universității (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), dar și din cauza ideilor sale monarhiste.

În 1990, a fost ales Mare Maestru al Marii Loji Masonice Naționale din România, cu sediul la Paris. Din 1992 a fost președinte al Consiliului Fundației Societatea Civilă.

A decedat la 86 de ani în casa sa de pe strada Armenească nr. 34, București.