„Îngerul Varșoviei”. Povestea femeii care a salvat 2.500 de copii din ghetourile naziste, ascunzându-i în sicrie și coșuri de gunoi

În mijlocul ororilor celui de-Al Doilea Război Mondial, Irena Sendler a salvat 2.500 de copii evrei din ghetoul Varșovia, riscându-și viața zi de zi. Povestea ei rămâne una dintre cele mai puternice lecții despre curaj, empatie și umanitate.

Într-o Europă sfâșiată de ură, unde frica și teroarea deveniseră norme ale existenței, o asistentă socială din Varșovia avea să sfideze regimul nazist cu o determinare nemărginită. Înarmată doar cu o legitimație de lucrător sanitar și cu o inimă care nu putea rămâne indiferentă, Irena Sendler a organizat una dintre cele mai impresionante rețele de salvare din timpul Holocaustului.

Copiii erau ascunși în saci, coșuri de gunoi, cărucioare sau chiar tărgi medicale, fiind trecuți de zidurile ghetoului prin subterane, spitale improvizate și acte falsificate, într-o cursă contracronometru cu moartea. Nu avea arme, dar avea o rețea secretă, o listă ascunsă cu nume reale și o credință nestrămutată: că fiecare viață de copil merită salvată.

Irena Sendler/Sendlerowa femeia care a salvat 2500 de copii din ghetoul din Varșovia Foto Wikipedia

Curaj în tăcere: Cum a devenit o asistentă socială speranța a mii de copii

Călătoria sa a început pe 15 februarie 1910, într-o Polonie aflată sub stăpânirea unei dictaturi autoritare, însă adevăratul său destin avea să fie conturat de invazia germană din 1939. La acea vreme, Irena era deja membru al Departamentului de Sănătate Publică din Varșovia și, în fața unui regim care impunea discriminare extremă și marginalizarea evreilor, a ales să își folosească poziția nu doar pentru a trata bolnavii, ci și pentru a sfida un sistem care punea viețile oamenilor la cheremul unui tiran.

În 1940, când naziștii au închis ghetoul din Varșovia – o închisoare în aer liber pentru aproximativ 450.000 de evrei – Irena și colegii ei au primit permisiunea de a intra pentru a oferi asistență medicală.

Acest acces a devenit punctul de plecare pentru una dintre cele mai îndrăznețe misiuni de salvare a mii de evrei din timpul Holocaustului. Irena a pus la punct un sistem clandestin de evacuare a copiilor din ghetou. 

Ce a urmat a fost o demonstrație incredibilă de curaj și ingeniozitate – un efort în care fiecare detaliu conta.

Metode ingenioase de salvare: sicrie, ambulanțe și borcane îngropate

La începutul războiului, destinul părea deja pecetluit pentru mii de evrei, iar copiii erau printre primele victime ale planului de exterminare. Însă Irena, animată de un spirit de neclintit, a început să conceapă planuri îndrăznețe pentru a-i salva. Nu era vorba doar despre curaj nemărginit, ci și despre o măiestrie remarcabilă, într-o luptă dusă împotriva unui sistem care condamna la moarte. 

Prin cele mai îndrăznețe metode, Irena a reușit să scoată copii din ghetou ascunzându-i în locuri și moduri neobișnuite: saci de cartofi, sicrie sau coșuri de gunoi – toate alese cu scopul de a nu atrage atenția autorităților germane. Unii copii erau transportați cu ambulanțe, sub pretextul că sufereau de boli infecțioase, ceea ce descuraja perchezițiile.

Alte metode, mai riscante, presupuneau trecerea prin tuneluri subterane sau ascunderea în coșciuge. Fiecare operațiune era un act de eroism, cu riscuri imense pentru toți cei implicați.

Astfel, acești copii – care altfel nu aveau nicio șansă – au fost salvați de o mână de oameni care au refuzat să cedeze în fața fricii.

Irena Sendler în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Foto Wikipedia

Borcanele cu identități îngropate – singurele dovezi pentru viitorul copiilor salvați

Însă Irena nu s-a oprit la salvarea copiilor. Ea a înțeles cât de important era ca, într-o zi, acești copii să-și poată regăsi identitatea și, poate, familiile.

Într-un gest de prevenție și speranță, a păstrat cu grijă un registru cu numele și datele fiecărui copil salvat – notând identitățile reale și locurile unde erau ascunși.

Aceste informații vitale erau ascunse în borcane de lut, îngropate într-o grădină din apropiere, cu credința că, într-o zi, adevărul va putea ieși din nou la lumină.

Zegota: Rețeaua secretă de salvare a evreilor și Jolanta, numele de cod al „Îngerului Varșoviei”

Situația s-a înrăutățit însă în vara anului 1942, când regimul nazist a decis să pună capăt supraaglomerării ghetoului din Varșovia. Peste 280.000 de evrei au fost deportați în lagărul de concentrare de la Treblinka, unde au murit în condiții inumane, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „trenurile morții”.

Pe măsură ce regimul nazist intensifica măsurile de persecuție, inclusiv deportări în lagărele de concentrare, Irena a continuat să lupte pentru salvarea celor care mai aveau șansa la viață.

Zegota, un consiliu secret de ajutor pentru evrei, a fost principalul mecanism prin care Irena și alți membri ai rezistenței au protejat supraviețuitorii ghetoului. Irena, care a operat sub pseudonimul Jolanta în timpul războiului, a jucat un rol memorabil în cadrul acestei organizații, care a servit ca un fel de aparat de protecție pentru acei evrei care supraviețuiseră ostracismului în ascundere.

Asistenta poloneză, împreună cu echipa ei, pe lângă faptul că furnizează alimente și medicamente esențiale, au creat o rețea de adăposturi în case private pentru a-i proteja pe refugiați, obținând în același timp identități false și noi reședințe pentru ei.

Acești copii erau plasați în familii poloneze, în mănăstiri sau în orfelinate catolice, unde erau crescuți cu identități false pentru a-i proteja de persecuțiile naziste.

La scurt timp după distrugerea finală a ghetoului din Varșovia, în toamna anului 1943, Irena a fost numită responsabilă pentru secția dedicată copiilor din Zegota. În timpul conducerii ei, mulți copii au fost primiți de familii poloneze, de orfelinate catolice – în principal Rodzina Marii din Varșovia – sau de organizații de călugărițe pentru copii găsiți – în Turkowice sau Chotomów, lângă Lublin; iar acolo, au primit noi identități și au fost învățați rugăciuni creștine.

Capturarea de către Gestapo, tortura și evadarea miraculoasă

Riscurile erau, însă, imense. În octombrie 1943, rețeaua de salvare a Irenei a fost trădată și ea a fost capturată de Gestapo. Torturată și încarcerată în Închisoarea Pawiak, Irena a refuzat să dezvăluie orice informație despre copii sau despre cei care o ajutau. Ca urmare, a fost transferată într-o altă închisoare unde urma să fie executată.

Într-un act providențial, una dintre femeile gardian i-a permis să scape, fiind mituită de membrii rezistenței poloneze. Chiar și după o experiență atât de traumatizantă, Irena nu s-a lăsat intimidată și a continuat să lupte pentru misiunea sa.

Experiența aproape fatală nu a intimidat-o, iar Irena a continuat să își dedice viața muncii de asistență socială până la sfârșitul războiului. După eliberare, s-a întors la Zegota, participând activ la Revolta de la Varșovia din august 1944.

Totuși, a fost nevoită să trăiască în anonimat și, din păcate, nu a putut participa la recviemul mamei sale.

Moștenirea unei eroine: „Fiecare copil salvat e justificarea existenței mele pe Pământ”

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Irena Sendler și-a refăcut viața, deși nu s-a desprins niciodată de serviciul său în folosul comunității din Varșovia, orașul său natal.

Povestea sa, aproape necunoscută mult timp, a devenit un simbol al curajului și al sacrificiului. În 1965, a fost onorată de instituția israeliană Yad Vashem cu titlul de „Dreaptă între Națiuni”, iar un copac a fost plantat în onoarea sa la începutul Bulevardului Drepților între Națiuni din Ierusalim, o cale ce onorează victimele Holocaustului.

Supranumită „Îngerul Varșoviei”, Irena Sendler a fost, de asemenea, recunoscută public, iar în 2007, la vârsta de 98 de ani, a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace.

Pe patul de moarte, la 12 mai 2008, această femeie extraordinară a declarat: „Fiecare copil salvat cu ajutorul meu este justificarea existenței mele pe Pământ, nu o pretenție la glorie”.

Astăzi, Irena Sendler este cunoscută nu doar pentru eroismul său incredibil, ci și pentru modul în care a demonstrat că, chiar și în cele mai întunecate momente, speranța și iubirea față de cei din jur pot înfrunta cele mai cumplite regimuri. Povestea sa, un far al umanității, ne învață că, indiferent de pericole, fiecare gest de bunătate poate schimba cursul unui destin.

Așadar, în perioada Sărbătorilor Pascale, când tema sacrificiului, speranței și reînvierii este în prim-plan, povestea Irenei Sendler – una dintre acele femei care au schimbat lumea – devine un exemplu sublim de curaj și devotament pentru umanitate.