Cum arată „mașina președinților”, bătrâna Minerva. Retro Parada Primăverii a adus mașini de legendă în Slatina

Exponatele dintr-un muzeu pe roți au putut fi admirate recent, la Slatina, la încă una dintre expozițiile colecționarilor pasionați, exemplarele afișate cu mândrie stârnind admirația, deseori reținută, a adulților și exclamațiile celor mici.

Lincoln Town Car 1988, o mașină asociată cu luxul american FOTO. Alina Mitran

Cunoscători sau nepricepuți în ale automobilismului, cei care s-au abătut în weekend-ul trecut prin Slatina și au vizitat exemplarele expuse la „Retro Parada Primăverii” 2025 nu au avut cum să nu fie impresionați de cele văzute 35 de „bijuterii pe roți”, după cum le-a prezentat Ion Pretorian, reprezentantul Retromobil Club România pentru județul Olt, fiecare cu povestea ei specială.

„E ultra-ultra dotată”

Toate sunt mașini istorice, în vârstă de cel puțin 30 de ani, sunt păstrate sau restaurate cât mai aproape de configurația inițială (motor, caroserie, interior, culori), au atestat de vehicul istoric emis de Registrul Auto Român sau de un club auto recunoscut și le vezi doar ocazional, la parade, expoziții etc.. Ceea ce nu e tocmai rău, altfel ar fi motiv serios de evenimente în trafic, după cum a dezvăluit unul dintre colecționari. Cei mai îndrăzneți le scot, de asemenea, „sâmbăta, la cafea”, pentru că toate sunt în perfectă stare de funcționare (cu taxele, e drept, mai mici) plătite la zi.

Prima care a atras privirile, un Lincoln Town Car din 1988. „Au zis să o pun prima, că e numărul 1”, spune proprietarul. A primit-o aproape gratis de la prieteni de familie stabiliți în America și a „salvat-o” în 2011 dintr-un hambar în care stătea aproape nefolosită de șapte ani.

Unii îi spun „mașina președinților Americii”, alții „mașina lui J.R. din Dallas”, cert este că în momentul în care proprietarul Vasile Popa îi deschide ușile și te invită să urci nu știi la ce să te uiți mai întâi. O mașină luxoasă chiar și pentru vremurile pe care le trăim, în anii ’90 trebuie să fi fost un semn evident de bunăstare. Full-electric, cu cifru la rezervorul de benzină și posibilitatea de a o debloca, tot tastând un cod, dacă ți-ai uitat cumva cheile în interior, scaune deosebit de confortabile.

„Are 45.000 de mile, prietenii de la care o am au luat-o de nouă”, spune proprietarul. Au adus-o în România și și-au mai amintit rareori de ea, la revenirile din ce în ce mai rare în țară. Până când Vasile Popa a scos-o în lume. Nu face cu ea ieșiri foarte dese, însă de fiecare dată atrage atenția celorlalți șoferi. Mulți rămân cu ochii la ea și reușesc cu greu să mai controleze volanul propriei mașini, iar asta, spune proprietarul, i s-a întâmplat de foarte multe ori. „Să urce pe mine, cu ochii la mașină nu mai sunt atenți la volan”, adaugă proprietarul.

Lincoln Town Car, o mașină luxoasă FOTO: Alina Mitran

Îi este tare dragă, însă întreținerea costă destul de mult. Anul trecut a fost nevoit să-i schimbe parbrizul și l-a costat aproape 3.000 dolari, fiind adus de peste ocean. Aceeași mare bătaie de cap este pentru fiecare piesă în parte, noroc că nu prea a necesitat reperații serioase.

Mai are în garaj alte două mașini de colecție, una dintre ele face și ea, peste 3 ani, 30 de ani și va deveni mașină istorică. Pe Lincoln i s-au oferit, spune, 49.000, „dar am spus nu”.

Lincoln Town Car, o mașină luxoasă FOTO: Alina Mitran

Portbagaj deosebit de generos, rezistentă – „a căzut un salcâm pe capotă și semnul ăsta (n. red. – se observă o ușoară urmă de impact) e tot ce a suferit” – , iar pe timp nefavorabil nu auzi nimic din interior. „M-au întrebat dacă e decapotabilă. Nu e decapotabilă, însă a fost construită așa pentru a atenua impactul, nu se aude absolut nimci din interior nici dacă e vorba de grindină”, explică proprietarul. „E ultra-ultra dotată”, mai spune colecționarul.

Mașina bună la toate, căreia îi crește valoarea pe an ce trece

Un alt autovehicul istoric apreciat în mod deosebit de către copiii care vizitează expozițiile în care este expusă este Unimog-ul, „vehicul motorizat universal” produs de Mercedes-Benz, care are aproape 60 de ani. A fost gândit ca un vehicul agricol care să facă față drumurilor proaste, dar să poți să faci cu el o grămadă de munci în gospodărie. Poate fi tractor, plug de zăpadă, poate fi echipat cu macarale, trolii, pluguri etc. Un Unimog, este menționat în memoria Internetului, a fost folosit în 2014 să tracteze un avion Airbus într-o demonstrație de forță la un eveniment Mercedes-Benz.

Pe cel expus la Retro-Parada Primăverii, proprietarul l-a achiziționat cu cinci ani în urmă de la un pasionat din Maramureș, care îl adusese din Italia. L-a cumpărat pentru că avea nevoie de o camionetă, iar investiția n-a regretat-o niciodată.

Imog, una dintre cele mai fiabile mașini FOTO: Alina M

„E perfectă. Am cărat nisip, pietriș, materiale, gunoi de grajd mult pentru solar. Am avut nevoie de camionetă și când am văzut-o pe asta bineînțeles că m-a atras foarte mult, nu prea vezi foarte des. A muncit mult domnul la ea. A vopsit-o în Italia și se ocupă acum numai cu Mercedes-ul Unimog, aduce, cumpără.. (…) Așa am luat-o, are și lamă pe față pentru zăpadă, punte de putere care se învârte și poți să adaugi orice fel de accesorii pe ea, exact ca la un motocultor. Se basculează prin trei părți…”, explică proprietarul Dani Daniel. Încă de când a cumpărat-o participă la Retro Paradă, altfel o folosește intens în gospodărie. A făcut cu Unimog-ul ce nu s-au aventurat să facă mai multe firme de construcții solicitate să-i teraseze grădina.

Istoricul participării la expoziții, la vedere FOTO: Alina Mitran

De cheltuit n-a cheltuit foarte mult, pentru că este un autovehicul fiabil.

„La frâne am schimbat plăcuțele, cam atât. Mașinile astea au fost făcute să reziste. Câteva chei, un ciocan și cam atât. Din punct de vedere mecanic pornește și trage fără niciun fel de probleme, chiar am fost norocos cu ea. Nu prea se mai găsesc, sunt foarte rare. După ce am cumpărat-o am realizat că am cumpărat ceva ce nu prea mai vezi. În America așa ceva se dă cu 35.000 – 40.000 dolari. Chiar și mai mult, ajung și trec și de suta de mii, dacă sunt bine întreținute. Una nouă începe de la 90-100 mii în sus”, mai spune proprietarul. Se mai gândește uneori să-o vândă, însă „în final am zis că banii pe care-i iau pe ea nu merită să mă desprind de ea deocamdată. Chiar țin la ea”, adaugă proprietarul. Iar valoarea camionetei crește cu fiecare an care trece, probabil ar lua astăzi dublu sau chiar triplul sumei cu care a achiziționat-o.

Bătrâna Minerva, veterana expoziției

O mașină militarăa fost cea mai veche din expoziția de la Slatina. Minerva a fost produsă în 1952, în Belgia, sub licență Land Rover. Modelul a fost folosit intens în armata belgiană.

Bătrâna Minerva, vedetă în expoziție FOTO: Alina Mitran

Proprietarul spunea că nu ar vinde-o indiferent de suma care i s-ar oferi, eventual ar oferi-o cuiva la care ar putea să identifice aceeași pasiune. De altfel, pasiunea este de fiecare dată amintită de toți colecționarii care spun că dincolo de ceea ce vede un vizitator este timpul petrecut, documentarea, orele, zilele, anii în care mașinile sunt îngrijite. Proprietarul Minervei mai are un camion vechi de artilerie și o motocicletă (ultima admirată de asemenea în cadrul expoziției). Mașina militară a cumpărat-o cu 7.500 euro, dar nu era într-o stare tocmai bună. Cu toate acestea, recomandă oricărui colecționar la debut să înceapă cu o mașină militară. „Recomand oricărui colecționar începător să înceapă cu vehicule militare, pentru că sunt foarte ușor de restaurat. Dacă la cele de stradă vopseaua trebuie să fie impecabilă, la asta e ușor de întreținut”, mai spune colecționarul.

O Skoda cu atât de multe amintiri FOTO: Alina Mitran

Lângă mașina militară, o Skoda care de asemenea a făcut furori. Roșie ca focul, este una dintre cele mai fotografiate mașini. Proprietarul spune că a cumpărat-o din nostalgie și pentru a-i cinsti tatălui memoria. Are 50 de ani mașina, dar nu-i arată.

„Eu până la 20 de ani numai în asta am mers, de când mi-am luat permisul tot cu mașina asta”, a dezvăluit colecționarul. O scoate din garaj doar sâmbăta la cafea și atunci când participă la expoziții. Nu este nici costisitoare, piesele sunt destul de ieftine. În plus, îți faci tot timpul de lucru.

„Tocmai asta e frumusețea, că toată ziua repari. Adică nu repari, le reglezi un carburator, o chestie de detaliu. Asta e frumusețea, să miroși fumul ăla de motor vechi, mirosul ăla autentic de interior… Nu există să vând. Nu există afacere pe mașina asta. Sunt lucruri în viață care nu se mai pot cântări în bani, banii nu mai contează când ai ceva care îți trezește atâtea amintiri și atâta nostalgie”, adaugă proprietarul.

„Problema e s-o aduci în stadiul ăsta”

Mașinile autohtone au fost, totuși, cele mai numeroase în expoziție. Multe exemplare Oltcit, mulți împătimiți care au venit cu modele diferite de Dacia peste care pare că n-au trecut deloc anii. Cei mai mulți proprietari, dacă nu toți, sunt și mecanici iscusiți.

Exemplarele Dacia, ccele mai numeroase FOTO: Alina Mitran

Unul dintre aceștia, care își prezintă cu mândrie Dacia 1300 din 1977, spune că n-ar mai lucra vreodată să restaureze o mașină veche pentru altcineva. A făcut-o prima dată, după care a început să achiziționeze exemplare pentru propria colecție. Deocamdată Dacia 1300 este gata, „totul e la original pe ea”, însă mai pregătește să scoată „în lume” și o Dacia Sport, cel mai probabil pentru expoziția din toamnă.

Mașini de colecție aduse și menținute în stare de funcționare cu efort, bani și pasiune FOTO: A. M.

Și ajungem din nou la mașini de producție străină. Un exemplar Volkswagen, de un portocaliu răpitor, atrage atenția în mod deosebit. Proprietarul știe că în primul rând culoarea atrage. „Mi-a spus o doamnă că e ca o bomboană, îi vine s-o mănânce”, spune colecționarul. Ca să arate așa s-au investit și bani și multă-multă muncă.

„Sunt ca și copii noștri. Acum nu mai e așa de greu s-o întreținem, problema e s-o aduci în stadiul ăsta. Am luat-o ținută 30 de ani într-un garaj”, spune proprietarul. Colegul spune că n-a avut la fel de mult noroc și că a fost nevoit aproape să-i refacă toată podeaua.

Mașinile istorice sunt în perfectă stare de funcționare FOTO. A.M.

„Spre norocul nostru, n-au mai căzut piese, că sunt scumpe. Trebuie să le dai comandă din afară și uneori nu costă piesa cât costă transportul. De vândut nu se pune problema. Nu știu câți de aici și le-ar vinde, poate 1%. Poate fi o afacere să cumperi, să refaci și să vinzi, dar nu e pentru noi. Am desfăcut-o până la ultimul șurub, am montat-o și am lucrat patru ani de zile la ea, cum s-o vinzi?!”, explică un alt colecționar.

Pandemia a fost, din punctul ăsta de vedere, o binecuvântare, pentru că le-a oferit tot timpul de care au avut nevoie pentru a și le pune la punct în tihnă.

„E o mândrie a noastră, pe unde mai umblăm să le arătăm lumii”, conchide un alt colecționar.