Mocănița oltenească: legendarul tren care ar putea deveni unica atracție de acest fel de la sud de Carpați. „Mocănițele României”

Ascunsă între dealurile Vâlcii, o fostă cale ferată industrială ar putea deveni o atracție turistică unică în jumătatea de sud a țării – dacă autoritățile aleg să o salveze de la fier vechi.

După ani de tăcere, o linie ferată uitată din Oltenia de sub Munte ar putea prinde din nou viață – nu pentru a transporta piatră, ci pentru a spune povești.

Traseul mocăniței de pe Valea Bistriței din Oltenia de sub Munte Foto Florin Stoican facebook

Mocănița oltenească, un proiect susținut de Asociația Kogayon, promite să transforme o relicvă industrială într-un simbol al turismului sustenabil. Traseul, care leagă localități cu potențial turistic de intrarea în Parcul Național Buila–Vânturarița (cel mai mic parc național din România), are șansa de a deveni prima mocăniță turistică din sudul Carpaților. Totul depinde de implicarea autorităților și de sprijinul comunității.

Valea Bistriței din Oltenia, readusă la viață sub cea mai frumoasă variantă a sa

Într-un colț spectaculos al Vâlcii, unde liniștea pădurilor și istoria monahală se întâlnesc, o cale ferată îngustă, adormită de ani buni, ar putea deveni sufletul renașterii turistice pentru întreaga zonă.

Este vorba despre prima mocăniță oltenească, un proiect curajos propus de Asociația Kogayon, cu potențialul de a transforma radical „Oltenia de sub Munte” – o regiune deja aspirantă la statutul de geoparc UNESCO.

Întinsă pe mai puțin de 1.000 kmp, Oltenia de sub Munte adăpostește o concentrare rară de comori naturale și culturale: păduri seculare, chei spectaculoase, mănăstiri încărcate de istorie și meșteșuguri păstrate cu sfințenie.

Aici se regăsește ceramica de Horezu, inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO, un adevărat simbol al artei populare românești. Tot în această zonă se află și unicul muzeu din Europa dedicat trovanților – misterioasele „pietre vii” care par să crească și să se transforme în timp.

Oltenia de sub Munte înseamnă și aventură: Parcul Național Buila–Vânturarița, cel mai mic parc național din România, este un paradis pentru iubitorii de drumeții, alpinism și biodiversitate. Zona mai adăpostește și cea mai veche culă din România – Cula Greceanu, parte a Complexului Muzeal Măldărești, dar și unicul atelier de țesut borangic tradițional din țară, la Stoenești, unde ia din mătase naturală prinde viață după metode transmise de sute de ani.

Tot aici se află stațiunea balneară Băile Olănești – cu cele mai multe izvoare minerale din România – și cea mai veche biserică de lemn de la sud de Carpați, Biserica Marița din Vaideeni, datând din secolul al XVI-lea.

Anul acesta. Oltenia de sub Munte a reprezentat surpriza anului în turismul românesc, fiind inclusă în Top 10 destinații în România.

Comorile Olteniei de sub Munte din județul Vâlcea Colaj Discover Oltenia

De la fier vechi la atracție turistică

Traseul trenulețului turistic ar urma să reînvie o veche cale ferată industrială, construită pentru transportul calcarului din carierele Bistrița-Costești – aflate la poalele Parcului Național Buila–Vânturarița – către platforma chimică (fostul Oltchim) din Râmnicu Vâlcea.

Deși abandonată din 2019, linia de 44 de kilometri, cu ecartament îngust de 760 mm, traversează peisaje spectaculoase și localități pline de farmec: Mihăești, Băbeni, Frâncești, Tomșani și Costești. Odată repusă în funcțiune, mocănița ar putea deveni unul dintre cele mai inedite trenuri turistice de la sud de Carpați, fiind, de altfel, unicul de acest gen.

Florin Stoican, președintele Asociației Kogayon și susținător al numeroaselor inițiative de conservare și ecoturism din regiune, atrage atenția asupra unui pericol iminent, dar oferă și o promisiune fermă: „Calea ferată nu mai este folosită din toamna anului 2019 și riscă să ajungă la fier vechi, în ciuda potențialului enorm pe care îl are pentru Valea Bistriței. Această linie nu este doar o relicvă cu o istorie industrială semnificativă, ci și un proiect cu un viitor turistic remarcabil, dacă se va găsi o soluție pentru a o transforma într-o mocăniță – chiar și pe o porțiune, cum ar fi segmentul Tomșani–Bistrița”.

Promisiunea constă în posibilitatea unui viitor turistic remarcabil pentru această infrastructură, dacă se va interveni la timp și nu va fi lăsată să se deterioreze, așa cum s-a întâmplat cu multe alte infrastructuri de acest tip din țară.

Traseul pitoresc: călătorie prin istorie și natură

Traseul legendarului tren traversează, într-adevăr, zone pitorești și ajunge până la porțile unor repere spirituale și culturale, precum Mănăstirile Bistrița și Arnota, aflate la doar „o aruncătură de băț” de Mănăstirea Horezu – singurul lăcaș de cult inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO de la sud de Carpați – locuri emblematice pentru patrimoniul Olteniei de sub Munte.

De-a lungul liniei sunt patru stații unde trenurile s-ar putea intersecta, iar o călătorie dus-întors ar dura aproximativ cinci ore – timp suficient pentru ca orice turist să se îndrăgostească de peisajele din zonă.

„Considerăm că autoritățile locale și județene din Valea Bistriței și din întreaga Oltenie de sub Munte trebuie să se asocieze și să deschidă discuții cu actualii proprietari ai liniei pentru a identifica o formă de parteneriat public-privat. Este o oportunitate de dezvoltare regională care nu trebuie ratată”, mai adaugă Stoican.

În videoclipul pe care l-am atașat mai jos se poate vedea mocănița încărcată cu piatră, în perioada în care era încă funcțională, pe Valea Bistriței, în comuna Costești, județul Vâlcea.

„Salvați această infrastructură, nu o lăsați să ajungă la fier vechi”

De la uz industrial la motor al ecoturismului, visul mocăniței oltenești depinde acum de voința comună a comunității, autorităților și investitorilor.

Florin Stoican atrage atenția asupra riscului major: fără intervenții rapide, linia ar putea fi dezafectată complet, mai ales după ce a fost recent achiziționată de firme axate pe colectarea și valorificarea deșeurilor: „Facem un apel clar către Consiliul Județean Vâlcea și către toate autoritățile din zonă: salvați această infrastructură, nu o lăsați să ajungă la fier vechi. Investițiile pentru aducerea liniei la standardele necesare transportului de pasageri sunt posibile și necesare acum”.

Potrivit aceleiași surse, calea ferată nu mai este folosită de când Uzina de Sodă Govora și-a întrerupt activitatea. Preluată în 2006 de grupul polonez Ciech SA, prin intermediul Ciech Sodă România, compania și implicit linia au fost recent vândute companiilor Aloref SRL din Alba Iulia și Ascom International SRL din București. Aloref este specializată în colectarea și valorificarea deșeurilor feroase și neferoase.

Petiție online pentru mocănița Olteniei de sub Munte

Asociația Kogayon și comunitatea „Oltenia de sub Munte – Geoparc aspirant UNESCO” și-au arătat susținerea publică pentru demararea proiectului, inițiind o petiție online care a strâns deja aproximativ 1.000 de semnături. Oricine dorește să sprijine renașterea acestei căi ferate cu suflet este invitat să semneze petiția pe site-ul campaniamea.declic.ro.

Oltenia de sub Munte așteaptă trenul viitorului – un tren care nu mai cară piatră, ci amintiri.

Pe șine înguste, prin munți și timp: mocănițele României

Pe șinele înguste care străbat colțurile sălbatice ale Carpaților, mocănițele României spun povești vechi de peste un secol — povești despre oameni, lemn, nori de abur și peisaje de vis. Odinioară coloana vertebrală a transportului în zonele forestiere, astăzi aceste trenulețe istorice sunt comori vii, capabile să-i poarte pe turiști nu doar prin locuri spectaculoase, ci și prin timp – direct în inima tradițiilor și a naturii românești.

Din cele zece mocănițe intrate în circuitul turistic după Revoluție care țes și astăzi legături vii între trecut și prezent, doar opt mai circulă efectiv. La Covasna–Comandău, mocănița reactivată în 2019 a fost între timp închisă și transformată în muzeu în aer liber. În schimb, Mocănița Transilvaniei din județul Cluj a prins viață ca scenă pentru evenimente tematice și platou de filmare pentru o producție de Hollywood, redescoperindu-și farmecul epocii de odinioară, vagon cu vagon.

Am documentat aceste „comori pe roți” într-un amplu reportaj marca Weekend Adevărul, publicat pe site în cadrul seriei „Mocănițele României”, cu detalii despre trasee, programe și despre cum poate fi trăită o astfel de experiență autentică. De la ultima cale ferată forestieră cu abur din Carpați – legendarul tren de pe Valea Vaserului din Maramureș, până la cea mai spectaculoasă linie montană din sud-estul Europei – Semmeringul Bănățean sau Mocănița Banatului Montan, care circulă prin Caraș-Severin pe o rută veche de 160 de ani, toate cele opt mocănițe active sunt o invitație de a redescoperi România prin fereastra unui vagon de epocă, pe șine care nu au renunțat la poveste.

Este vorba și despre Mocănița de pe Valea Hârtibaciului din Sibiu, cunoscută și ca drumul de fier din inima Țării Sașilor; Mocănița de la Sovata – din stațiunea cu trei recorduri mondiale; Huțulca din inima verde a Bucovinei; și mocănițele din Apuseni – Mocănița Crișului, cea de pe Valea Abrudului și cea de pe Valea Arieșului, care străbat județele Alba și Hunedoara.

În Oltenia de sub Munte, mocănița propusă de Asociația Kogayon așteaptă să fie repusă pe șine. Ar putea deveni prima de acest fel la sud de Carpați care se alătură acestei familii feroviare unice din România.