Lia Savonea, cântec de lebădă sau batista pe țambal?

Se spune că, dacă Înalta Curte răcește, tușește automat și secția de judecători din CSM. În
ultimele două săptămâni, la cea mai înaltă instanță a țării pare că s-a instaurat o altfel de
teamă decât cea pe care o implementa Lia Savonea, autoarea ultimelor hotărâri preliminare
cu implicații în dosarele istorice de corupție. E notoriu faptul că, în urma acestora, inculpați
ca Puiu Popoviciu sau Marian Vanghelie au scăpat de acuzații sau, după caz, și-au primit
banii înapoi.

După ce în ultima campanie pentru alegerea președintelui, Savonea și asociații (vezi
Udroiou și Florica Roman la Oradea) au făcut campanie pe față pentru candidatul AUR,
gruparea din jurul Liei a început, sub pavăza clamării independenței justiției, să-l atace pe
noul președinte. Astfel, auto-intitulatele “pamfletare” Arăfăsanei și Stoicescu au percutat la
solicitarea patroanei lor spirituale și l-au atacat politic pe președintele Nicușor Dan.

Ce face Inspecția Judiciară în această perioadă? Se află în procedură de numire a
inspectorilor-șefi ai instituției. Aceștia vor fi, fără îndoială, actuala președintă, Roxana Petcu,
parteneră de rele a Liei, precum și procurorul Robert Fleckhammer, mereu în tandem cu
aceasta în ultimele războaie și mârșăvii din mandatul Inspecției Judiciare din epoca
Netejoru Stan. Rămânerea lui Fleckhammer în cadrul inspecției și promovarea lui ca
inspector-șef adjunct denotă o reală lipsă de viziune a Secției de procurori din CSM, ceea ce
posibilitează să nu-i mai ofere încă un mandat acesteia.

Deci, printre examene ocolite, erori de sistem, atacuri la presă pe linie de veche măsură
informativă SRI, în justiție avem o altă frământare de tip structurat: alegerea unui nou
președinte al Înaltei Curți, după ce Corina Corbu, susținută și ea tot de structurile vechiului
regim, iese din cursă. Tot acest război mediatic și instituțional, care cuprinde toate
instituțiile de forță, are originea în disperarea Liei Savonea de a deveni ceea ce urzește de 7
ani, și anume președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție! I se pare nedrept că, după ce a
alergat singură pe culoar în acești ani, să ajungă acum pe locul 2 sau chiar mai jos. Toată
țesătura de intrigi, oamenii aduși cu autocarele în CSM la toate nivelurile, cei 8 judecători
puși “cu mână” în actuala secție (doar Adrian Gluga nu a “ieșit”), alianța sulfuroasă cu
Bogdan Mateescu, pe care îl disprețuiește sincer, legislația compusă de aceasta din urmă în biroul primitor al ministrului Predoiu în anul
2022 par a nu mai valora nimic după alegerea noului președinte. De ce? Pentru simplul motiv că este singura zonă politică unde nu poate penetra. În rest, ușile unor Ciolacu, Ciucă,
Georgescu (ca să începem cu alegerile anulate), apoi Antonescu și Simion erau larg deschise
viitoarei președinte a ÎCCJ. Și atunci, în disperare de cauză, și-a pus marionetele din secția
de judecători să inițieze procedura de numire a președintelui Înaltei Curți, gândind că o
procedură în curs este mai greu de oprit prin modificare legislativă. Corect, dar nu infailibil.
Orice modificare legislativă poate conține dispoziții tranzitorii care pot anula inclusiv
procedurile în curs.

De altfel, această procedură este piatra de încercare a noii administrații prezidențiale,
pentru că, o dată “scăpată” la șefia ÎCCJ, justiția va fi în moarte clinică în următorii 3 ani. Lia
Savonea a demonstrat că livrează atunci când tutorii ei politici îi cer acest lucru. A creat un
sistem greu de demontat din interior și a luat prizonieri majoritatea judecătorilor lipsiți de
curaj. Gestionând în același timp Inspecția Judiciară, Secția de judecători a CSM, Curtea de
Apel București și Secția penală a ÎCCJ, pe care o conduce de facto, Savonea a dovedit că poate
răsplăti orice gest servil al unui judecător, la fel cum poate oricând pedepsi orice tentativă
de revoltă a judecătorilor care nu au dorit să îi jure credință. Cazurile Panioglu, Guluțanu,
Craiu sunt doar cele mai recente. Însă, ca orice grupare centrată pe un lider puternic și
nedispus să împartă cu nimeni ceea ce e dobândit, odată decapitată, gruparea va fi în râpă în
scurt timp, cei mai mulți dintre “membrii” rămânând să urmărească nașterea unui nou
stăpân. Pentru că, la adăpostul modificărilor legislative marca Predoiu-Mateescu, în special
prin crearea noii Secții de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (celebra SIIJ), degajată
după împărțirea pe parchete de pe lângă curți de apel, semnalul care s-a transmis
judecătorilor din rețea a fost de liniște, orice potențial dosar fiind imediat identificabil și
clar rezolvabil.

Veștile rele, însă, nu se opresc doar la posibila modificare a procedurii de numire a
președintelui ÎCCJ. Noua coaliție lucrează la un program de guvernare care va include,
printre altele, o accepțiune de soluționare a cauzelor cu magistrați în formă de dinainte de 2018. Când mult-lăudata protecție clamată de Lia Savonea va dispărea, vom produce din
nou acea justiție la comandă, livrând soluții la cerere? La fel ca în cazul august 2018, au
schimbat tabăra, doar că în sens invers. Adică cei care admiteau toate cererile DNA-ului, aflat atunci în mare vogă, după modificarea legislației specifice referitoare la anticorupție, au început să respingă toate cererile acelorași procurori.

Va fi interesant de urmărit cum se va încheia acest meci, în care jucătorii din tabăra Savonea
sunt mai experimentați și mai organizați. În orice caz, finalizarea procedurii cu Lia Savonea
câștigând șefia Înaltei Curți (unde este unicul candidat până acum) va pune batista pe
țambalul justiției și va închide, pentru cel puțin 3 ani, orice discuție despre reluarea luptei
anticorupție.

About The Author

NewsExpress

See author's posts