România, total nepregătită pentru boom-ul AI. Inteligența artificială pune presiune pe rețelele electrice

„România nu va putea să gestioneze presiunea energetică a boom-ului AI și vom plăti scump ca să alimentăm datele «verzi» pe hârtie”, avertizează Dan Popescu, Director of Engineering @SCOPEfusion.

Sursă foto: Shutterstock
Inteligența artificială are nevoie de centre de date masive, dar România nu are infrastructura energetică și nici strategia politică pentru a le susține, crede acesta. Declarația sa aduce în prim-plan o realitate ignorată în dezbaterea publică: dacă boom-ul AI va ajunge și aici, presiunea pe rețelele electrice va fi uriașă, iar costul suplimentar va fi suportat de cetățeni.
„Găuri” în producție și risc de importuri
Dan Popescu atrage atenția că, deși România are un sistem energetic independent, există „multe găuri de producție”, de la doar două reactoare active la Cernavodă, până la „măsuri de tip Green Deal care ne limitează energetic” și o „lipsă de organizare politică pentru a deschide potențialul”.
În opinia sa, România ar putea deschide câteva centre de date mai mari, dar nu înainte de a ajunge la un deficit energetic major. „În practică, dacă nu rezolvăm problemele fundamentale politico-energetice, cel mai probabil am importa destul de repede”, spune Popescu.
El subliniază și contradicția dintre planurile tehnologice și securitatea națională: „Nu se împacă direct obiectivele de securitate energetică cu boom-ul AI, dacă nu rezolvăm fundamentele politice și de strategie energetică pe termen lung”, Orice cost suplimentar „îl suportă cetățenii prin taxe”, opinează specialistul.
Mitul României ca hub IT
În ceea ce privește potențialul României ca hub IT, Popescu spune clar că România nu poate rămâne competitivă ca hub IT. El explică și de ce. „În afară de 2-3 companii de IT care au reușit să crească la nivel internațional, restul băltesc în condiții naționale, fără o explozie reală. Ce avem este încă industria de outsource. Deci nu suntem hub IT, doar oferim forță de muncă pregătită în domeniu”, arată expertul.
Despre tranziția energetică europeană, mesajul său este ferm: „Tranziție energetică în ce? În Green Deal? Nu putem vorbi, nu, dar nu e relevant pentru interesele noastre economice și energetice. Green Deal este un proiect european care e în primul rând ideologic, nu economic. Nu, România nu are strategii deloc. De niciun fel. Pe niciun subiect”, conchide Dan Popescu.
Lecția irlandeză și scenariul american
Însă, problema nu este specifică României. Un studiu recent publicat de Financial Times a arătat că Irlanda, devenită capitala europeană a marilor furnizori de cloud, se confruntă deja cu situații limită. Centrele de date consumă peste 20% din electricitatea țării, iar Agenția Internațională a Energiei estimează că ponderea va ajunge aproape la o treime până în 2026.
Între 2019 și 2024, consumul lor a crescut de două ori mai repede decât producția de energie regenerabilă. În zilele cu vânt puternic, rețeaua poate fi 75% curată, dar în alte zile depinde aproape integral de gaz. Chiar dacă marile companii raportează un consum „100% verde” la nivel global, realitatea locală arată diferit. SUA trece printr-un scenariu asemănător: aproape 20% din noile centrale pe gaz aflate în construcție sunt destinate exclusiv alimentării centrelor de date.
Totodată, rețelele electrice, în mare parte bazate pe combustibili fosili, sunt suprasolicitate, în timp ce giganții tehnologici continuă să anunțe că energia lor este „100% compensată” prin certificate verzi. România, între planuri și realitate Deocamdată, România nu are centre de date AI de anvergură, de tip hyperscale, dar există planuri și discuții despre atragerea unor investiții.
O analiză publicată în primăvara acestui an arăta că România ar putea deveni un pol regional pentru centre de date, însă realitatea este că infrastructura energetică nu este pregătită pentru o asemenea presiune.
Deocamdată, România nu are centre de date AI de tip hyperscale. Există însă 59 de centre de date operaționale, majoritatea mici și medii, fără infrastructura necesară pentru antrenarea marilor modele AI.
România între ambiția Black Sea AI Gigafactory și realitate
Cu toate acestea, România a intrat oficial, de curând, în competiția europeană pentru o investiție istorică: 20 de miliarde de euro prin programul InvestAI, destinate construirii a 3–5 „AI Gigafactories” pe continent. Bucureștiul a propus proiectul Black Sea AI Gigafactory, un hub regional de supercomputing ce ar urma să fie alimentat printr-un mix energetic de până la 1.500 MW și echipat cu peste 100.000 de acceleratoare AI.
Proiectul are două locații candidate, Cernavodă și Doicești, și este prezentat ca un centru de suveranitate tehnologică și securitate cibernetică pentru Europa Centrală și de Est. Susținut de Banca Mondială și de un consorțiu de universități, institute de cercetare și parteneri regionali (Republica Moldova, Ucraina, Turcia), proiectul ar aduce României o investiție estimată la 4–5 miliarde de dolari și o poziționare geopolitică strategică la Marea Neagră.
„Nu construim doar o fabrică de AI, punem bazele unei regiuni conectate, sigure și pregătite pentru viitor. Este despre suveranitate tehnologică, securitate cibernetică și cooperare regională”, declara Bogdan Ivan, fost ministru al Economiei și actualul ministru al Energiei, în momentul depunerii candidaturii.
„Aducem 4 miliarde de euro în România și suntem cei mai puternici în materie de securitate cibernetică și suvernatitate tehnologică. (…) Depunem, poate, cel mai important proiect pentru infrastructura digitală și pentru suveranitatea tehnologică nu doar a României, ci a întregii regiuni a Mării Negre, și anume: BlakeSea AI Gigafactory, e un program care va aduce o investiție în România cuprinsă între 4 și 5 miliarde de dolari care este făcut împreună cu cei mai buni specialiști ai Băncii Mondiale, reunește universitățile, mediul privat și țările din regiunea Mării Negre”, mai explica Bogdan Ivan, în luna iunie.
Conform declarațiilor sale, este pentru prima dată când România, încă de la integrarea în Uniunea Europeană, are o aplicație de această anvergură la nivel european. „Iar acest lucru se face în parteneriat cu cei din Republica Moldova, cu cei din Ucraina, cu Turcia și ne propunem să-i luăm parteneri și pe toți vecinii noștri din regiunea Europei Centrale și de Est, iar centrul să fie aici, în România”, a adăugat Bogdan Ivan.
Diana Nițescu, CEO Top Minds, explica, pentru Adevărul, că proiectul are un fundament solid. „Deocamdată, cred că este doar o depunere de proiect. La bază are multe argumente, inclusiv faptul că avem Centrul de Cyber Security. Urmează aprobarea și stabilirea cadrului de implementare, care va aduce atât avantaje, cât și provocări. E important să rămânem realiști, atât la nivel național, cât și din perspectiva startupurilor și ecosistemului de afaceri.”
Ea consideră că inițiativa are potențialul de a deveni un reper tehnologic european. „Este o oportunitate bine-venită. AI-ul are nevoie acum de reglementare clară, iar această fabrică promite exact asta. Dacă va fi bine manageriată, poate genera creștere economică reală și o internaționalizare accelerată a României, în special în orașele mari.”
În privința impactului social, ea nu vedea riscuri. „În prezent, nu estimez efecte sociale negative. Dimpotrivă, tocmai pentru că va fi o inițiativă europeană reglementată riguros, așa cum este și Centrul de Cyber Security, va aduce stabilitate, inovație și colaborare”, a mai spus Diana Nițescu.
Decizia privind câștigătorii este așteptată până la finele lui 2025. Urmează un apel de propuneri oficial, lansat în Q4 2025, care va permite avansarea în faza de implementare industrială. Scopul este ca primele gigafabrici AI să devină operaționale în perioada 2027- 2028.
Însă între ambiție și realitate stau aceleași obstacole semnalate de Popescu: rețele energetice învechite, doar două reactoare nucleare funcționale și o „tranziție verde” mai degrabă declarativă decât operațională. Dacă România nu reușește să rezolve aceste deficite, riscul este ca Black Sea AI Gigafactory să rămână un proiect pe hârtie, iar cetățenii să suporte costurile prin facturi mai mari și dependență de importuri.