Pare un moft, dar nu e. Cât de importantă este consilierea psihologică în cazul bolnavilor de cancer: „Pacientul trece prin cinci faze”

Guvernul României a aprobat, la propunerea Ministerului Sănătății,
decontarea serviciilor psihologice pentru pacienții oncologici. Este
o decizie istorică, care marchează recunoașterea oficială a
faptului că lupta cu cancerul nu înseamnă doar medicamente și
tratamente, ci și sprijin emoțional. Specialiștii atrag atenția
că acest pas va schimba fundamental atât viața pacienților, cât
și a familiilor lor.

Consilierea psihologică, vitală în cazul pacienților oncologici FOTO Shutterstock

Într-o mișcare semnificativă pentru sistemul de sănătate
românesc, Ministerul Sănătății a anunțat, oficial, că
serviciile psihologice vor fi decontate prin sistemul public de
sănătate pentru pacienții oncologici. Această decizie subliniază
recunoașterea importanței sprijinului emoțional în tratamentul
cancerului, nu doar a intervențiilor medicale.

„Până acum, pacienții bolnavi de cancer au fost nevoiți să
ducă o dublă luptă – cu boala și cu lipsa accesului la sprijin
psihologic. De astăzi, România recunoaște oficial că tratamentul
complet al cancerului nu înseamnă doar medicamente, intervenții
chirurgicale sau radioterapie, ci și suport emoțional”,
a anunțat ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete.

Noua lege prevede o implementare etapizată. Până la 30 iunie 2026,
orice psiholog va putea oferi sprijin pacienților oncologici, pe
baza recomandării medicului specialist. Începând cu 1 iulie 2026,
doar psihologii cu formare în psihoncologie vor putea lucra în
sistemul public, pentru a garanta calitatea serviciilor.

Psiho-oncologia:
unul dintre cele mai grele domenii

Într-un interviu exclusiv Adevărul, psihologul Oana Cueșdeanu, cu
o experiență de 18 ani în domeniu a vorbit despre necesitatea unui
curs special de formare, indiferent că vorbim despre debutanți sau
profesioniști cu vechime.

„Ce aduce nou este faptul că forțează psihologii să se
formeze și pe psiho–oncologie. Există
cursuri speciale, pe lângă tot ce ai ca și specializări, pentru
că este unul dintre cele mai grele domenii în zona aceasta, de
psihologie”, susține specialista.

Întrebată dacă, la ora actuală, există suficienți specialiști
pregătiți pentru această ramură specifică, ea susține că
„deocamdată nu”. Văzând însă partea plină a paharului,
există formatori care organizează cursuri de specializare. Chiar și
cu aproape două decenii de practică, psihologul recunoaște că a
avut nevoie de un astfel de curs. Un alt aspect important asupra
căruia a atras atenția este și că facultățile de psihologie nu
au această materie inclusă în programă.

„Eu am făcut, recent, un curs de specializare, deși
am 18 ani de experiență. În acești ani am văzut foarte mulți
pacienți cu cancer, dar acum, lucrând cu o clinică specializată
strict pe partea aceasta, am făcut un curs de 6 luni pe
psihooncologie, ceea ce ne aduce un plus valoare. Pentru debutanți
ar fi mult mai indicate astfel de cursuri, nu înțeleg de ce nu sunt
puse în facultate, dar asta este o altă problemă”, ne-a spus
Oana Cueșdeanu.

Activitatea cu pacienții oncologici vine la pachet și cu un indice
de stres semnificativ mai mare decât în practica
obișnuită.

„Indicele de stres este mult mai mare și pentru specialist,
pentru că poveștile de viață sunt mult mai zgomotoase decât ce
auzi, în mod normal, în cabinet”, punctează experta.

Exemple de astfel de cursuri de formare:

– Asociația
„Restart la Viață” organizează cursuri de specializare în
psiho-oncologie, acreditate de Colegiul Psihologilor din România,
care oferă 110 credite profesionale. Aceste cursuri se desfășoară
online, începând cu septembrie 2025, și sunt destinate
psihologilor care doresc să se specializeze în acest domeniu.

– De asemenea,
Asociația „Smart PSI” oferă un curs de specializare în
psiho-oncologie, acreditat de Colegiul Psihologilor din România,
care acordă 20 de credite profesionale.

– Clinica „Lidia
Stoica” din București este una dintre puținele clinici
specializate în psiho-oncologie din România, oferind servicii
psihologice dedicate pacienților cu afecțiuni oncologice. Aceasta
funcționează din 2018 și este una dintre puținele entități care
se concentrează exclusiv pe acest domeniu.

Povara
emoțională: cele cinci etape prin care trece un pacient

Fiecare pacient aduce cu el nu doar simptomele fizice ale bolii, ci
și frici intense, vinovății, traume familiale și anxietăți
legate de viitor. Psihologul se află în prima linie a acestor
experiențe, fiind martor la momente de disperare și incertitudine,
dar și la povești de curaj remarcabil.

Psihologul explică
traseul interior al pacienților, inspirat din bine-cunoscutul model
al lui Kübler-Ross, dar adaptat la realitatea oncologică.

„Din punct de vedere emoțional, pacientul trece prin cinci faze”,
a explicat Oana Cueșdeanu, până la momentul în care acceptă
situația în care se află. Iată care sunt acestea:

• Șocul: „În momentul în care află
  diagnosticul, pacientul este în stare de șoc, motiv pentru care
  creierul nu poate procesa informațiile foarte corect. Nu înțelege
  nici diagnosticul, nici pașii de tratament. Psihologul vine și îl
  sprijină în a se acomoda cu ideea unei vieți noi.”
• Furia: „Ulterior, intră într-o fază de
  frustrare, fiind un punct foarte important pentru că îl
  tranzitează spre acceptare. Vedem pacienți foarte iritați și
  furioși și e important ca psihologul să fie acolo și să îi
  sprijine.”
• Vinovăția: „Gradul de vinovăție este
  colosal, emoție care îl blochează în demersurile pentru
  tratament. De multe ori amână să facă ce ar trebui.”
• Negocierea: „Pacientul începe să se
  gândească unde a greșit de s-a îmbolnăvit și caută explicații
  pentru a-și reda un sentiment de control.”
• Tristețea/Depresia: „Este o etapă
  complexă, pentru că încep să-și dea seama că viața s-ar putea
  să se scurteze și că nu mai pot face lucrurile pe care și le-au
  propus.”
• Acceptarea: „Într-un final, ajung la zona
  de acceptare, însemnând să înțeleagă că sunt într-o zonă de
  boală cronică și au de făcut anumite tratamente, dar au o echipă
  medicală și există soluții.”

Viața de cuplu, afectată de cancer

Cancerul poate
reprezenta o grea lovitură și în ceea ce privește viața de
familie. Relațiile de cuplu sunt puse la încercare în perioada
tratamentului și nu toate reușesc să supraviețuiască. Psihologul
Oana Cueșdeanu a venit cu un exemplu concret.

„O
pacientă care este diagnosticată cu cancer de sân și își pierde
sânii, acest lucru va aduce schimbări majore la nivelul relației
de cuplu. De multe ori, partenerul nu este capabil să susțină
femeia și atunci intervin divorțuri. Lucrurile se amplifică și se
complică foarte mult, pe perioada tratamentului”, povestește
ea.

Datele internaționale susțin aceste observații:
femeile cu cancer au șanse mai mari să se separe sau să divorțeze
comparativ cu bărbații, cu rate de până la 20% în cazul femeilor
diagnosticate cu tumori agresive sau cu tratamente mutilante.

De partea cealaltă, în cazul bărbaților, rata divorțurilor este
de aproximativ 2–3%.

Dacă facem referire doar la cancerul mamar, studiile arată că
pierderea esteticii corpului și schimbările hormonale contribuie
semnificativ la tensiuni în cuplu.

Lipsa sprijinului emoțional din partea partenerului poate conduce la
izolare, depresie și chiar la amânarea tratamentului, reducând
astfel șansele de supraviețuire. Studiile arată că 57% dintre
separările în cuplurile afectate de cancer au legătură directă
cu boala, iar impactul psihologic asupra deciziei de a divorța este
evaluat la peste 80% .

În acest context, lupta nu mai este doar cu boala fizică, ci și cu
depresia. Consilierea psihologică devine esențială pentru o șansă
mai mare a pacientului la vindecare.

„Rolul nostru, al psihologilor, este în procent de 50%. Odată
ce ai un pacient cu elemente depresive, care nu se poate ridica din
pat să meargă să-și facă tratamentul și amână acest lucru, îi
scad foarte mult șansele de supraviețuire”, susține
Oana Cueșdeanu.

Impactul bolii asupra membrilor familiei

În același timp, oamenii dragi, membrii familiei pacientului și,
cu atât mai mult copiii, au de dus o luptă crâncenă. Psihologul
Oana Cueșdeanu atrage atenția și asupra situațiilor tragice:
familii care se destramă și copii care rămân fără sprijin
parental.

„Nu numai pacienții sunt punctul nostru de interes, ci
și aparținătorii. Mă refer la membri familiei, la copiii
pacienților oncologici. Sunt mame singure care au copii în grijă.
Chiar zilele trecute am pierdut o mamă al cărei copil de 16 ani a
rămas singur. Este o problematică către care ar trebui să ne
orientăm puțin mai serios”, spune specialista.

Decizia
ministerului, o măsură așteptată și necesară

Adesea,
mersul la psiholog implică și costuri generoase, pe care puțini și
le pot permite. Cu atât mai mult cu cât au de suportat prețul
substanțial al tratamentelor oncologice.
Noua lege care decontează serviciile psihologice
pentru pacienții oncologici este văzută de specialiști ca un pas
esențial în accesibilizarea tratamentului complet al cancerului.

„În cabinet, numărul pacienților cu cancer nu este atât de
mare pentru că ar trebui să-și suporte singuri cheltuielile, ceea
ce este imposibil, dat fiind faptul că tratamentele sunt extrem de
scumpe. Odată cu acest program, bineînțeles că numărul
pacienților va crește. Legea este foarte binevenită, noi și
așteptam asta. (…) Numărul pacienților crește considerabil”,
afirmă Oana Cueșdeanu.

În
cadrul
clinicii private unde
activează, există deja
un
program special,
lansat luna aceasta, prin
care psihologul ajunge direct la patul bolnavului. Costurile
sunt, de asemenea, suportate de CNAS. Există, de asemenea, un grup
de Facebool unde pacienții și aparținătorii primesc
susținere constantă, inclusiv în afara programului clasic de
terapie.

„Beneficiile
sunt majore, pentru că avem și aparținători, pe lângă pacient.
Deja lucrurile sunt foarte funcționale, suntem adunați într-o
comunitate. Venim înspre ei și în afara orelor de program. Găsim
soluții ca să îi ținem ancorați de noi, ceea ce le scade foarte
mult nivelul de anxietate. Ei simt că fac parte dintr-o comunitate,
nu doar în timpul tratamentului, ci și când sunt acasă singuri și
speriați de fiecare simptom”, spune psihologul.

Posibila
discrepanță dintre rural și urban

Pe de altă parte, accesul la sprijin psihologic nu este
uniform între marile orașe și mediul rural. Oana Cueșdeanu,
subliniază dificultățile cu care se confruntă pacienții din
zonele rurale.

„La noi în clinică reușim să vedem
și pacienți care vin din mediile rurale, dar aduși de către
copiii lor. Într-adevăr, auzim de la acești pacienți lucruri
legate de cunoștințele lor care nu reușesc să meargă la spital.
Sunt foarte mulți oameni care nu reușesc să fie implementați în
astfel de programe și atunci, categoric, le este mult mai greu”,
spune ea.

Această discrepanță evidențiază
necesitatea unor strategii suplimentare, precum crearea de centre
locale de consiliere sau sesiuni online pentru pacienții care nu pot
ajunge fizic la clinici.

Ministrul Rogobete a menționat că, în
perioada următoare, Ministerul Sănătății și CNAS vor colabora
cu organizațiile profesionale și societățile medicale pentru
implementarea rapidă și coerentă a noilor măsuri, ceea ce ar
putea reduce acest decalaj dintre urban și rural.