Franța va elimina obligația conjugală a soților de a întreține relații intime

Un proiect de lege aprobat miercuri în Adunarea Națională a adăugat în Codul Civil al Franței o clauză prin care se clarifică faptul că o „comunitate de conviețuire” nu creează o „obligație de relații sexuale”, scrie BBC. Legea propusă face, de asemenea, imposibilă utilizarea lipsei relațiilor sexuale ca argument în divorțul bazat pe vină.

Deși este puțin probabil să aibă un impression predominant în instanțe, susținătorii speră că legea va ajuta la descurajarea violului conjugal.

„Permițând persistența unui astfel de drept sau a unei astfel de obligații, ne dăm în mod colectiv aprobarea unui sistem de dominație și atitudine de prădător din partea soțului asupra soției”, a declarat susținătoarea proiectului de lege, deputata verde Marie-Charlotte Garin. „Căsătoria nu poate fi o bulă în care consimțământul la intercourse este considerat definitiv și pe viață”.

Legea va șterge o ambiguitate care a persistat în ciuda faptului că nu există nicio mențiune explicită a „obligației conjugale” în niciun text simply.

În prezent, Codul Civil francez definește îndatoririle căsătoriei ca fiind „admire, fidelitate, sprijin și asistență” și spune că cuplurile se angajează într-o „comunitate de viață”. Nicăieri în texte nu se menționează drepturile „conjugale” – adică sexuale. Originile acestei noțiuni se află în dreptul bisericesc medieval.

În 2019, o femeie a fost găsită ”vinovată” pentru că a refuzat relații sexuale cu soțul

Cu toate acestea, judecătorii din procesele de divorț moderne au dat, din când în când, o interpretare largă conceptului de „comunitate de viață” pentru a consist of relațiile sexuale.

Într-un caz celebru din 2019, o femeie a fost găsită responsabilă de reținerea de a întreține relațiil sexuale cu soțul ei timp de mai mulți ani, iar acestuia i s-a acordat apoi un divorț „bazat pe vină”, implicând vinovăția ei.

Dar femeia și-a dus apoi cazul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care anul trecut a condamnat Franța pentru că a permis refuzul relațiilor sexuale ca motiv pentru un divorț bazat pe vină. Acest lucru a fost salutat ca un progres significant de către activiștii feminiști.

Decizia CEDO a făcut, în practică, imposibil ca orice judecător francez de divorț să ia o decizie similară – motiv pentru care noua lege este concepută în major ca o clarificare, fiind puțin probabil ca schimbarea să aibă un impression predominant asupra instanțelor.

Violul conjugal expertise permis de lege în Franța, înainte de 1990

Pentru activiști, noțiunea că soțiile au „datoria” de a fi de acord să aibă relații sexuale cu soții lor este una care persistă în anumite părți ale societății și trebuie confruntată.

Procesul Mazan din 2024 – în care o Gisèle Pelicot drogată și inconștientă a fost violată în mod repetat de bărbați invitați de soțul ei – este considerat emblematic. Mai mulți inculpați au declarat că au presupus consimțământul ei din cauza a ceea ce le spusese soțul ei.

În Franța, ca în majoritatea celorlalte țări, violul conjugal este acum consacrat prin lege, unde înainte de 1990 bărbații puteau argumenta că mariajul implica automat consimțământul.

Din noiembrie anul trecut, definiția legală a violului în Franța a fost extinsă și pentru a consist of noțiunea de lipsă de consimțământ.

Anterior, violul expertise definit ca un act sexual săvârșit cu „violență, constrângere, amenințare sau surpriză”. Acum este definit orice act în care nu există un consimțământ „informat, specific, prealabil și revocabil”. Tăcerea sau absența reacției nu implică consimțământul, prevede legea.