Parchetele între liste și proceduri
Promisesem că vom publica și câteva rânduri despre actualele proceduri de numire a procurorilor șefi ai așa-numitelor mari parchete.
Până la urmă, nicio surpriză: niciun procuror fără susținere politică nu încape pe liste. Mai mult, niciun procuror-șef care a avut deja un mandat nu se mai regăsește pe liste. De ce oare? Pentru că politicul a învățat că un al doilea mandat face dintr-un procuror care pare ascultătorul cu adevărat nărăvaș, deoarece nu mai are nimic de pierdut la finalul celui de-al doilea. Bine, sunt și aici excepții, iar Bogdan Licu este doar una dintre ele.
Promisesem că vom publica și câteva rânduri despre actualele proceduri de numire a procurorilor șefi ai așa-numitelor mari parchete.
Până la urmă, nicio surpriză: niciun procuror fără susținere politică nu încape pe liste. Mai mult, niciun procuror-șef care a avut deja un mandat nu se mai regăsește pe liste. De ce oare? Pentru că politicul a învățat că un al doilea mandat face dintr-un procuror care pare ascultătorul cu adevărat nărăvaș, deoarece nu mai are nimic de pierdut la finalul celui de-al doilea. Bine, sunt și aici excepții, iar Bogdan Licu este doar una dintre ele.
Prietenii, câți i-or mai fi rămas, știu de ce!
Luându-i pe rând, începem cu Cristina Chiriac; inițial a șocat prezența Cristinei Chiriac pentru funcția de procuror general al României, iar asta pentru că, chiar și pentru un neavizat, pare o funcție mult prea mare raportat la performanțele profesionale ale acesteia. Astfel de lucruri, însă, s-au mai întâmplat anterior, cum a fost în 2006, când Laura Codruța Kovesi a fost numită procuror general, anterior îndeplinind funcția de procuror-șef al biroului Sibiu DIICOT. Deci, o funcție mai mică. Am urmărit cu interes cele două interviuri ale Cristinei, ambele îngrozitor de slabe. Am desprins, însă, două concluzii: 1. Chiriac nu are idee despre ceea ce ar trebui să facă. 2. Președintele este singurul, dar suficientul susținător al actualei șefe de la DNA Iași. Iar aici cuvântul de bază este unul singur: Zăpodeni, locul de baștină al autorilor Cristinei, dar și al partenerei de viață a președintelui. Alte calități, în afara acestora, noi nu am găsit. În consecință, în mod firesc, Cristina Chiriac a luat un vot negativ în unanimitate, fapt care ar trebui să determine orice om asumat să plece acasă. Va fi interesant, mai ales după interviul de la CSM, cum va motiva ministrul Dandanache propunerea, asta dacă va merge înainte cu propunerea. Dacă președintele o va numi pe Cristina Chiriac, va trebui să și deconteze ceea ce va fi un mandat catastrofal al acesteia. În altă ordine de idei, Chiriac, care va avea un singur mandat, ca, de altfel, toți ceilalți, nici nu va avea timp să se obișnuiască prin București, că va termina mandatul.
Despre Marius Voineag este o cu totul altă poveste. Marius Voineag este el însuși o poveste. Un procuror care a făcut ceva dosare, mai mult sub oblăduirea unor colegi, dar care a învățat să conducă stând pe lângă procurori-șefi cu calități de lideri. Pentru că, de fapt, ceea ce lipsește cu adevărat parchetelor nu sunt șefii, sunt liderii. Iar acest lucru s-a văzut la frumoasele interviuri de la CSM. Interesant, în cazul lui Voineag, nu a fost abilitatea de comunicare, ci maniera în care a fost notat de colegii din secție. Asta pentru că, la final, Voineag a obținut un frumos balotaj, cu 3 voturi „pentru” și 3 „împotrivă”. Iar dacă ministrul nu ar fi votat, așa cum era normal, avizul secției ar fi fost negativ, pentru că doar doi colegi procurori l-au votat pe Voineag ca fiind pregătit să conducă. Iar aici impresia generală din parchete a fost că procurorii din secție, pe lângă faptul că nu se mai înțeleg între ei, pare că nu-și mai înțeleg nici funcția. Voturile lor au părut date haotic, pe interese, fără discernământ și fără o explicație logică.
Pe de altă parte, auto-intitulat făurar de echipe, Voineag a reușit performanța de a rezista în orice funcție i-a fost oferită, dar cu precizarea că a fost extrem de atent să nu deranjeze iremediabil sau să-și șifoneze imaginea. Interviul lui de din fața secției de procurori a fost, probabil, cel mai bun dintre toate, specialiștii cu care am discutat neavând dubii cu privire la acest lucru. În mediile parchetelor, Voineag este cunoscut ca pregătindu-se cu profesori de management, de aici provenind și discursul lui public care pare foarte competent. Voineag, într-o echipă cu Cristina Chiriac, va trebui să conducă parchetul general fără, însă, a deconta eventuale eșecuri. Se confirmă astfel faptul că este unul dintre procurorii cu evidente abilități de manipulare, și cunoștințe certe de management și de procedură.
Viorel Cerbu, propunerea ministrului justiției pentru funcția de procuror-șef DNA, este o altă mare surpriză a acestor proceduri. Cunoscut ca făcând parte din zona „veche” a parchetelor, inflexibil și dur, Cerbu este, totuși, un profesionist, cu certe performanțe, mai ales în urmă cu câțiva ani, în perioada romantică a DNA-ului. Cel mai probabil, în procedură, Viorel Cerbu este susținut de PSD, partid care și-a dorit întotdeauna controlul DNA. Trecut și pe la DIICOT, și pe la parchetele Capitalei, unde a fost inclusiv procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Cerbu a dovedit că poate pune lumea la treabă, dar și că poate fi depășit de evenimente. Interviul din fața secției a fost bătrânicios, dar metodic. Cerbu a dovedit că înțelege bine ce are de făcut, a expus o viziune holistică puțin învechită, dar a răspuns inteligent la întrebări, grele, ale procurorilor din secție. Este de văzut cum va gestiona Cerbu o instituție unde a fost adjunct până acum și, mai interesant, cum va gestiona dosarele de mare corupție, în special cele ale aleșilor PSD.
Codrin Miron, propunerea ministrului justiției pentru șefia DIICOT, a avut parte de interviuri ardelenești, liniștite, toată lumea fiind de acord că este o alegere bună. Cu certitudine, după mandatul Alinei Albu, de fapt al consilierului său, George Pătuleanu, nimic nu ar mai fi putut părea nepotrivit pentru DIICOT. Mandatul catastrofal al lui Albu, considerat la un moment dat unul dintre profesioniștii structurii, a dovedit, o dată în plus, că, dacă știi să faci dosare, nu înseamnă că știi să conduci. În cei 3 ani de mandat, Albu nu a adus nimic nou în DIICOT, a jucat la trecerea timpului și a fost determinantă în plecarea celor mai buni procurori ai structurii. Ca orice corupt, Pătuleanu, în fapt șeful structurii pe mandatul lui Albu, nu avea nevoie de oameni competenți sau curajoși, ci de sclavi. Miron a avut meritul, pe lângă rezultatele bune de la Timișoara, să arate că nu face parte din echipa lui Pătuleanu. Interviul lui de la secție a părut o convenție dinainte stabilită, cu toții socotind că trebuie schimbare acolo. Nefiind cel mai bun candidat de la interviurile de la minister, Miron a fost ales deoarece a întrunit și acceptul politic, în special pe partea PNL – Falcă. Cu toate acestea, este greu de crezut că președintele PSD nu și-a dat binecuvântarea, ca timișorean ce se găsește. Rămâne de văzut cum va gestiona Codrin Miron spinoasele dosare economice ale DIICOT, atât cele istorice, cât și cele mai noi, gen Nordis. Pentru că acolo se va vedea examenul de maturitate al lui Miron, raportat la aventurile imobiliare ale potentaților politici de toate culorile.
Vom reveni zilele următoare cu celelalte candidaturi, de departe cea mai interesantă fiind cea a lui Alex Florența, actualul procuror general al României.
About The Author
