Antarctica, noul front al resurselor: ghețurile se retrag și scot la lumină bogății uriașe de aur, argint sau platină
Topirea accelerată a ghețurilor din Antarctica nu mai este doar un semnal de alarmă climatică, ci și începutul unei posibile confruntări geopolitice pentru resurse. Sub calota glaciară, până acum inaccesibilă, se ascund zăcăminte valoroase de aur, argint sau platină — iar pe măsură ce gheața dispare, aceste bogății devin tot mai vizibile.
Antarctica se topește/FOTO:Shutterstock
Un studiu recent, citat de publicația Focus, arată că încălzirea globală va expune, în următoarele secole, suprafețe uriașe de uscat. Cercetătorii avertizează că acest proces ar putea determina statele lumii să regândească regulile jocului stabilite prin Tratatul Antarcticii, care în prezent interzice exploatarea comercială a resurselor minerale.
Până în anul 2300, în funcție de ritmul topirii gheții, între 149 și până la 120.000 de kilometri pătrați de teren ar putea deveni complet liberi de gheață. Este o schimbare majoră, cu implicații nu doar de mediu, ci și economice și strategice.
Sub stratul gros de gheață se află un relief complex — munți, văi, canioane și chiar vulcani. Pe măsură ce calota glaciară se retrage, aceste zone ies treptat la suprafață, dezvăluind inclusiv regiuni bogate în metale esențiale pentru industrie: cupru, fier, aur, argint și platină.
Noutatea studiului constă în faptul că ia în calcul factori ignorați anterior: ridicarea scoarței terestre după topirea gheții, modificările nivelului mărilor și efectele gravitaționale ale calotei glaciare. Toate acestea influențează direct cât de mult uscat va deveni accesibil.
Miza este uriașă. În unele dintre zonele care ar putea ieși de sub gheață există deja indicii privind zăcăminte valoroase. Coincidență sau nu, aceste teritorii sunt revendicate de state precum Argentina, Chile și Regatul Unit.
În prezent, exploatarea comercială este interzisă, însă acordul internațional permite activități legate de resurse doar în scop științific. Totuși, cercetătorii avertizează că, odată ce accesul devine mai facil, presiunea pentru modificarea regulilor va crește.
Un moment-cheie ar putea fi anul 2048, când prevederile Tratatul Antarcticii pot fi revizuite. Atunci, statele semnatare — Australia, Argentina, Regatul Unit, Noua Zeelandă, Norvegia, Franța, Chile, Peru, Rusia, Statele Unite, Africa de Sud, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Germania, India, Italia, China, Pakistan, Polonia, România, Ucraina, Uruguay, Republica Cehă, Suedia, Ecuador, Coreea de Sud și Japonia-deși nu toate au revendicări teritoriale asupra Antarcticii, ele pot face revendicări, ceea ce nu este interzis prin tratat.
Chiar dacă nu toate aceste țări au revendicări teritoriale directe, acordul nu le interzice să le formuleze în viitor.
Într-o lume în care resursele devin tot mai prețioase, iar schimbările climatice redesenează harta planetei, Antarctica riscă să se transforme dintr-un sanctuar al științei într-un nou teren de competiție globală. Un front tăcut, dar cu mize uriașe.
