Parchetele între liste și proceduri sau macularea finală a justiției -

Iată că, între timp, s-au produs și cele trei interviuri ale procurorilor-șefi lăsați repetenți
de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (sau Suprem, așa cum
îl confundă în termeni doamna viitor procuror general Chiriac).

A fost o producție PSD-Marinescu (sau Olguțele, așa cum este el pomenit încă din
momentul emezei sale din zona Dolj către centru) de proastă calitate, cu răspunsuri
dinainte stabilite la întrebări de toată jena. Farmecul situației, dacă știi să o privești, a
fost dat de toată comisia mixtă formată din farisei din minister – timizi din parchete –
naivi de pe la catedre de management. De tot penibilul, că de toată jena fuseseră la
primul interviu.

Să-i luăm pe rând.

Doamna Chiriac, candidat pentru cea mai înaltă funcție a parchetelor din România nu a
învățat încă unele chestiuni elementare:

Diferența dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul
Public;

Să citească fără să se bâlbâie de pe foi cu fraze scrise de alții. Doamna Chiriac, ca să-i
spunem așa, a recitat grațios unele sfârâieli pe care nu le înțelegea, scrise de alții, cel
mai probabil apropiați de zona ei de obârșie, zonă care, de altfel, i-au oferit și rangul
necesar accederii în această funcție.

Chiriac are un vocabular limitat, mult sub nivelul unui student de anul 3 de la o facultate
din provincie. Astfel, la prima întrebare a ministrului, pe care nu a înțeles-o, deși era
discutată în prealabil, nu a știut cum să-l întrebe să repete, pentru că nu i-a venit niciun
cuvânt în minte (!), dacă o fi ceva prin căpșorul acela drăguț.

Secția de procurori a devenit secția de judecători, iar Consiliul Superior al Magistraturii
a devenit Consiliul Suprem al Magistraturii. De emoție!

Erorile de exprimare, precum și cele gramaticale frecvente, cum ar fi „proiectul de plan
strategic”, referindu-se la o așa-zisă strategie menționată în proiectul de management
denotă o limitare severă a noțiunilor minime de management și de management
strategic.

Interesantă prestația celor trei motănei desemnați de Secția pentru procurori, respectiv
INM, care, dându-și seama că Madam Chiriac are deja toate cărțile în mână (vorba lui
Trump), au mieunat timid către dumneaei niște întrebări absolut benigne, în speranța că
vor fi iertați și uitați după obrăzniciile de la primul interviu. Asta în ce-i privește pe cei doi
trimiși de secție, pentru că al treilea nu a mieunat deloc.

O chestiune care nu pare deloc întâmplătoare a fost aceea că microfoanele ministerului
nu au prea funcționat; în plus, interviul s-a întrerupt de 3 ori, semn că ministrul își dorea
să ne arate cu câtă bravură rezistă viitorul procuror general la condiții de stres!

În final, la întrebarea psihologului dacă ar considera avizul negativ al Secției un eșec,
doamna Chiriac a răspuns că nu consideră, pentru că a învățat din ce i-au spus colegii
din CSM. Astfel, avizul negativ al Secției pentru procurori poate fi considerat un succes!
Bravo, neicușorule, cum ar fi spus acum 150 de ani Caragiale, la fel de actual și astăzi.

FACSIMIL

Concluzii: este cel mai slab interviu de procuror de rang înalt din istoria României,
făcându-i uitați pe celebrii Felix Bănilă și Giorgiana Hosu de la DIICOT sau pe Teodor
Nițu în 2020. Pe lângă ea, Tiberiu Nițu din 2013 sau Alina Albu din 2023 au fost legende
vii ale parchetului. Ca nație, comportam oarecare diferențe pe zona justiției față de zona
politică prin aceea că, măcar pentru câteva dintre funcții, puterea politică nu îndrăznea
să aducă chiar retardați pe astfel de zone. Acum, se pare că le-a trecut și aduc pe cine
cred ei că vor putea să-i controleze.

Domnul Iacobici Grigore Gil-Julien (lung, dar cuprinzător) a avut și el un interviu
catastrofal la a doua înfățișare în fața comisiei ministeriale, dar la el, pe de o parte, nu
are nimeni pretenții de cunoaștere, deoarece apare că își dorește o funcție de rang mai
mic, iar pe de altă parte, nu problemele de cunoștințe profesionale ar fi principala
problemă, ci cele de integritate. Pentru că domnul Iacobici este unul dintre stâlpii
corupției din justiția constănțeană, deși nici aici nu a reușit să fie numărul unu. Dar iată
ce spune, între două picături de salivă, dl Iacobici Grigore:

Că s-a prezentat din nou în fața comisiei ministrului Olguței nu pentru că așa prevede
procedura și pentru că l-a chemat din nou ministrul, ci pentru „egalitate de arme”.

După ce și-a arătat, pe de o parte, uimirea, iar pe de altă parte, indignarea pentru avizul
samavolnic, dar unanim, al colegilor aleși de toți procurorii din România, Grigore a
început să facă o analiză pe text a hotărârii Secției pentru procurori, dovedind pe deplin
că nu are doar dificultăți de exprimare, ci și de înțelegere a situației în care se afla.

Nici un membru al comisiei, nici măcar motăneii despre care am discutat mai sus, nu au
înțeles inepția la care asistau, ministrul reușind să îngaimă, la final, că respectiva
comisie de interviu nu este o instanță de judecată, așa că smiorcăiala cu egalitatea de
arme nu are legătură cu simulacrul organizat de clasa politică prin omul impus la
comanda ministerului justiției. Ironic, cumva, dar meritat de procurorii din secție după
toată această procedură în care nu au discutat nimic în contradictoriu cu partenerii de
procedură.

Bomboana de pe colivă – încercarea lui Grigore de a explica modul în care a
instrumentat dosarul în care a trimis în judecată consilierii locali din partea USR din
Consiliul Local Agigea, reclamați de prietenul soacrei sale la parchet pentru că „și-ar fi desecretizat votul”! Deci, oamenii renunțaseră la protecția pe care le-o dădea legea
tocmai pentru transparentizarea procedurii pe care o parcurgeau în consiliu. Și asta
înseamnă abuz, constatat de Grigore acum cu 2 săptămâni înainte de alegerile din
2024, după ce ținuse dosarul în sertar 2 ani! Dosar care nu ar fi trebuit vreodată să-i fie
repartizat și în care nu a formulat cerere de abținere, deși soacra sa (sponsorul lui
principal, conform declarației de avere) apare în poze cu primarul din Agigea, adică cu
pretinsa persoană vătămată din dosarul buclucaș.

Totuși, Gil pare supărat pe colegii lui din secție pentru că au interpretat profund greșit
modul în care a instrumentat dosarul cu useriști vs. pesediști. Pare, în schimb, mulțumit
pentru că nu a fost arestat până la această dată. Cum ar putea, când infracțiunile
săvârșite de magistrați nu mai sunt cercetate de nimeni în țărișoara asta? Curat murdar!

Concluzie: unul dintre cei mai pătați procurori din România, cu nevastă și socru
condamnați pentru fapte asimilate corupției, cu soacră primar PSD din paleozic,
deținătoare a nu mai puțin de 3000 de hectare (muncite!) și sponsor principal al lui
ginerică Gil Julien, va ajunge, cel mai probabil, procuror-șef adjunct al structurii care ar
trebui să lupte cu mafia în România.

În final, dar nu cea din urmă, procuroarea Mincă adusă pentru a completa tabloul
principal la Direcția Națională Anticorupție s-a smiorcăit puțin în fața comisiei de
interviu, unde a mai băgat un leu ca să mai tragă o dată, explicând, pe model Chiriac,
că interviul din fața Secției de procurori i-a fost foarte util și i-a deschis noi perspective,
deoarece, doamna fiind o perfecționistă, și-a dat seama că au fost și niște inexactități în
interviu. Da, domnule! Mai greșește omul, dar, dacă îl aduci încă o dată la comisia
inițială, se șterge și inexactitatea. Unde a scuipat secția, pupă ministrul și se șterge! Ce
să facem, plătim tribut mentalității balcanico-fanariote, care a putrezit conștiința
românească vreo 300 de ani, conștiință cârpită apoi cu puțină ideologie comunistă și
apoi cu ceva psihologie sulfuroasă postdecembristă.

De ce să o mai întrebi pe doamna procuror Mincă dacă a plagiat cea mai mare parte a
proiectului de management, când însuși Marinescu Olguțul, ministrul justiției într-o țară
UE, este suspectat că și-a plagiat teza de doctorat în proporție mai mare de 50%?
Furtul intelectual în România ultimilor 20 de ani pare că și-a găsit legitimitatea.
Așteptăm să fie prevăzut de lege, pe modelul consacrat în colaborările anterioare dintre
politici și cele două Mari Curți (de Casație și Constituțională) în activitatea lor temerară
de salvare a infractorilor.

Totuși, o vorbă și despre Alex Florența și Marius Voineag, ambii personaje
controversate, cu ceva adepți și mai mulți dușmani. În primul rând, diferența de discurs
între cei doi și cei care au venit la primul mandat în procedura Olguțului este net în
favoarea primilor. Cei doi știu să vorbească, se vede că au exercițiu vechi pentru asta,
știu să învârtă frazele, au ceva idei, par pregătiți. Totuși, ce li se reproșează? Aici sunt două chestiuni separate: în primul rând, de ce cei doi nu au mai fost propuși la al doilea
mandat pe aceeași funcție și de ce, totuși, au fost considerați potriviți pentru alte funcții,
sensibil mai mici? Și, în al doilea rând, de ce Secția de procurori nu a reușit să dea un
aviz, indiferent care, deși interviurile celor doi au fost mult peste celelalte, inclusiv peste
cei cu avize pozitive?

Să le luăm pe rând. Raportat la prima întrebare, președintele Dan s-a exprimat în mai
multe rânduri că cei doi trebuie schimbați din funcție. De asemenea, ONG-urile care au
stat ani la rând lângă Nicușor i-au tot contestat pe cei doi din orice poziție, inclusiv
cerând petiții on-line de demitere a celor doi. În plus, politica din ultimii 7-8 ani, de a nu
reînnoi niciun mandat s-a dovedit benefică, procurorii de rang înalt fiind mai degrabă
binevoitori cu puterea. În consecință, de ce am risca un nou mandat, mult mai puțin
controlabil?

Bine, dar atunci de ce le-am mai dat un mandat în altă parte, pe funcții mai mici? Pentru
că cei doi pot învăța din experiența proprie, e nevoie de ei acolo unde sunt puși,
eventual în perspectiva reîntoarcerii în funcții peste 3 ani. Doar va fi același președinte,
nu-i așa?

Raportat la a doua întrebare, lipsa avizului Secției pare greu de înțeles, iar oamenii din
sistem au fost intrigați de acel vot. Care vot, până la urmă, ar fi fost unul negativ fără cel
al ministrului. De altfel, multe voci din sistemul judiciar și din afară consideră că ministrul
nu ar putea să își exprime votul în Secția pentru procurori, pentru că e lipsit de
imparțialitate. Deci, până la urmă, vot negativ la cei doi. Ar fi fost interesantă prezența
lui Florența în secție la votul lui Voineag, dar acesta a preferat să nu participe. E logic și
se pliază perfect pentru modul de abordare a problemelor de către fostul, de acum,
procuror general al României.

Ce urmează? Lista Olguțului a plecat la președintele Nicușor Dan, cel care pune
semnătura finală pe decret. Dacă va semna decretele tuturor celor de pe listă, ND își va
pierde cea mai mare parte din electorat, care deja îl părăsește masiv, pentru că va fi
clar că este parte la înțelegerea numirii acestor produse ale Ministerului Public, care nu
au ce căuta în parchete, nu doar în aceste funcții. Diferența între ND și PSD, partidul pe
a cărui activitate politică a combătut-o în tot procesul de construcție a carierei sale
politice, va dispărea pentru totdeauna, măcar în conștiința celor interesați ca justiția să
mai funcționeze, măcar cât de cât. Ceea ce nu va mai exista.

Clamatele lupte anticorupție, anti-evaziune fiscală, anti-fraudă fonduri UE vor dispărea.
România va continua drumul către OCDE nu pentru progresele din justiție, nu pentru
progrese economice, ci pentru că așa e filmul. Politic și militar, zilele astea. Restul e
vorbărie ieftină.

Deșteptarea și spor la treabă, Domnule președinte! Sau noapte bună!