Abilităţi pe care europenii le dobândesc în adolescenţă şi americanii abia la maturitate

În cultura
americană, independența e tratată adesea ca un ritual de trecere bine definit, în
timp ce în Europa se dobândeşte treptat.

Adolescenţii europeni îşi câştigă independenţa treptat. FOTO Shutterstock

În multe părți ale
Statelor Unite, ideea de independență este un moment definitoriu: la 18 ani te
muți de acasă, înveți să gătești altceva în afară de mâncare instant și, cu
puțin noroc, reușești să gestionezi banii, facturii, programările și reparațiile
casnice în următorii 10 ani.

În Europa, însă, tranziția
spre maturitate şi independenţă arată complet diferit şi se face în ritmul
vieţii de zi cu zi. Aici, adolescenții nu îşi sună părinţii pentru să le
rezolve probleme banale precum tranportul la şcoală, desfundatul chiuvetei sau
plata facturilor, pentru că sunt obişnuiţi de mici cu astfel de lucruri., potrivit gamentraveling.

Iată nouă abilități
de viață pe care adolescenții europeni le stăpânesc adesea până la finalul
liceului și care pentru mulți americani de 30 de ani rămân încă provocări.

1. Se descurcă cu
birocraţia

În timp ce mulți
adulți americani se blochează la ideea de a merge la un ghișeu public fără
sprijinul părinților, adolescenții europeni știu deja:

* solicite un card
de sănătate,

* să ridice
documente de la diferite instuţii administrative

* să facă
programări pentru acte,

* să completeze și
depună diferite formulare.

De asemenea, sunt
obișnuiți cu ideea de a aștepta la coadă, de a solicita un document, de a
reveni a doua zi dacă sistemul e căzut. Practic, spre deosebire de tinerii
americani, ei tratează birocrația ca pe un antrenament, nu ca pe o catastrofă
care anunţă sfârşitul lumii.

2. Ştiu să
gestioneze banii

Adolescenții
europeni cresc folosind numerar: pentru transport, pentru un suc, o cafea,
pentru a împărți o notă de plată cu amicii la un local. Sunt obișnuiți să
urmărească restul, să dea bacșișuri, să-și calculeze bugetul pentru ieșiri sau
să-și aleagă un abonament de telefonie sau internet.

În SUA, mulți
tineri ajung la 30 de ani fără să fi făcut un buget real sau fără să știe cum
se discută despre bani într-un mod calm, direct și responsabil.

3. Ştiu să gătească
fără a căuta reţete pe internet

În multe familii din
Europa, adolescenții încep să gătească atunci când le e foame şi părinţii nu
sunt acasă, de pildă. Astfel, la 16 ani, cei mai mulți dintre ei ştiu prepare
paste și sosuri de la zero, să facă o omletă sau o salată şi chiar să
pregătească mâncăruri simple din legume pentru întreaga familie.

În schimb, tinerii americani
apelează adesea la aplicații, mâncăruri congelate sau livrări la domiciliu şi
unii dintre ei ajung să nu ştie să prepare o masă nici la 30 de ani.

4. Fac diverse
treburi casnice

La 12-13 ani, mulţi
dintre copiii europeni ştiu deja să meargă să plătească o factură, să facă diverse
lucruri sau mici reparaţii în casă, să meargă la cumpărături singuri, la piaţa,
farmacie sau alte mahazine din zona în care locuiesc. Nu se încurcă la rest,
cer bon şi știu cum să formuleze o întrebare clară, pentru a se face înţeleşi.

În SUA, aceste
activități sunt rareori încredințate adolescenților, responsabilitatea „reală” fiind
amânată pentru vârsta adultă, iar atunci este percepută ca o corvoadă.

5. Ştiu să împartă
spaţiul comun, respectând în acelaşi timp intimitatea celorlalţi

Casele din Europei
sunt, de cele mai multe ori, destul de mici și pline, astfel că adolescenții
învață devreme să împartă baia, bucătăria sau dormitorul, să se retragă în
liniște, să facă curat fără să li se ceară.

În cultura
americană, spațiul personal este sacrosanct, astfel că a-l împărţi cu altcineva
e adesea un șoc, chiar și pentru adulții de 30 de ani care se mută cu un
partener și descoperă că nu toată lumea încarcă mașina de spălat vase „corect”.

6. Ştiu să se
descurce cu mijloacele de transport în comun

A călători cu
mijloace de transport în comun este un lucru banal pentru adolescenţii
europeni, care învaţă de mici să folosească autobuzul, tramvaiul, metroul sau
trenul. Știu care sunt rutele, citesc orarele, îşi cumpără singuri bilete şi
abonamente şi se orientează uşor în oraşul în care locuiesc şi chiar şi în
altele.

În SUA, mulți
tineri nu folosec transportul public până când ajund la facultate și chiar
atunci, cu ezitare. Cei care nu au maşină personală apelează cel mai adesea la ridesharing.

7. Au o mai
mare inteligenţă socială

Cultura europeană
pune un accent mai mare pe contactul direct, pe contactul vizual şi pe
rezolvarea divergenţelor de opinie cu calm. Astfel, adolescenții sunt
încurajaţi de mici să-şi rezolve problemele sociale, să discute cu adulţii
argumentat şi politicos, să gestioneze conflicte minore şi să se formalizeze
unor reguli de bun-simţ atunci când este cazul.

Americanii,
crescuți în sisteme mai informale și indirecte, au adesea dificultăți în a
primi critici sau a solicita ajutor.

8. Au grijă de
fraţii mai mici şi îşi ajută vecinii

Europenii sunt
implicați de mici în îngrijirea celorlalți: își iau frații mai mici de la
școală, le pregătesc masa, fac diverse comisioane pentru vecini în vârstă, stau
cu bunicii, pun masa pentru familie etc. Departe de a fi văzute ca o corvoadă,
acestea sunt activităţi absolut normale, care dezvoltă inteligența emoțională,
flexibilitatea și sentimentul de utilitate.

În multe familii
americane, îngrijirea are un rol profesionalizat sau ocazional. A deveni
„responsabil” şi a avea grijă de cineva înseamnă cel mai adesea a plăti o bonă  sau un asistent, nu a fi prezent.

9. Folosesc
plictiseala pentru a-şi antrena răbdarea

Plictiseala nu este
o problemă pentru adolescenții europeni. Cresc cu după-amieze lente, mese
lungi, vacanțe fără program și veri în care nu se întâmplă mare lucru. Își
dezvoltă, însă, răbdarea, creativitatea, capacitatea de a sta în liniște cu
propriile gânduri.

Cu totul altfel
stau lucrurile cu tinerii americani, la care plictiseala este considerată o
stare de criză, din care trebuie să iasă neapărat. Ei trebuie să aibă tot
timpul ceva de făcut – să navigheze pe internet, să mănânce, să muncească,
astfel că nu au prilejul de a reflecta prea mult.

Două culturi
diferite

În Statele Unite,
independența e văzută ca o declarație de forță: o ruptură de familie, o mutare,
o afirmație de sine. Dar vine adesea târziu și cu prețul lipsei de experiență
practică.

În Europa,
independența nu e anunțată. Ea vine tăcut, în sarcini zilnice, în gesturi de
grijă faţă de alţii, în asumarea unoe mici responsabilităţi ale vieţii de zi cu
zi. Nu e nici prematură, nici dramatizată, e pur şi simplu firească, în timp ce
unii adulți americani încă încearcă să își amintească în ce sertar se află
pașaportul și cum să fiarbă apă fără să caute pe Google.