Alegătorii tăcuți pot răsturna rezultatul. Cine sunt românii care ar putea decide soarta turului II al prezidențialelor
Scena politică românească e dominată de susținătorii vocali ai celor doi finaliști, aflați într-o confruntare deschisă. Sociologul Gelu Duminică avertizează însă că, deși pare că au confiscat discursul politic, nu aceștia vor decide alegerile.
Sociologul Gelu Duminică. Foto: Arhiva personală.
Înainte cu câteva zile de finala alegerilor prezidențiale, românii par să se fi împărțit în două tabere aflate în conflict, care au renunțat să se mai menajeze reciproc.
Fiecare candidat are proprii lui fani radicalizați
Vizibili în spațiul public, numiți „fanatici”, „radicalizați” sau „extremiști”, cei mai vocali susținători ai candidaților Nicușor Dan și George Simion nu vor putea hotărî singuri soarta alegerilor.
Mesajele lor stârnesc adesea controverse, pentru că se remarcă prin atacuri și injurii adresate adversarilor politici și susținătorilor lor, dar nu sunt neapărat atât de numeroși pe cât s-ar putea crede, susține sociologul Gelu Duminică.
Potrivit specialistului, deși sunt adesea ignorați sau excluși din dialog pentru că nu se regăsesc în radicalismul și etichetările lansate de taberele extreme, milioanele de români care, deși nu și-au format deja o opinie despre candidați, dar pot fi receptivi la argumente, vor reprezenta cheia rezultatului alegerilor.
„Avem, hai să zicem, extremiștii, pro sau contra. Și, în mijloc, avem și oameni ambivalenți: cei care sunt de o parte sau de alta a votului, să zicem așa, în momentul de față, dar care au și ceea ce poate fi numit dubiul, îndoiala. Adică, de exemplu, sunt pro Simion sau pro Nicușor Dan, dar nu la nivelul în care să nu asculte argumente și să nu accepte ideea de dialog, ba chiar să audă contraargumentele celorlalți și, dacă e cazul, să-și schimbe votul. Aceasta este tipologia pe care o avem. Statistic, este cam o treime pro, o treime contra și o treime ambivalentă. Din păcate, dialogul pe care îl vedem în spațiul public este mai degrabă între extreme: între cei care sunt fundamental pro și fundamental contra. Nu contează tabăra. Uităm că, de fapt, marea miză a acestui proces este câștigarea ambivalenților de o parte sau alta”, afirmă Gelu Duminică.
Românii radicalizați, greu de convins
Două treimi dintre alegători au deja o opinie clar formată, iar pentru aceștia, orice mesaj nou este, de cele mai multe ori, inutil, adaugă specialistul.
„Extremele sunt cei care oferă etichetele în spațiul public: „Suveranistule!”, „Elgibitistule!”, „Analfabetule!”, „O să vrei să purtăm fustă?!”. Ambivalenții, în schimb, stau acum pe margine și, într-un fel, nu se exprimă prea mult. Privesc. Sunt nehotărâți. Dar au nevoie de argumente raționale și empatice. Nu de dihonie. Pentru că nu au votat sau nu s-au decis tocmai pentru că experimentează lehamitea de ambele părți. Sunt sătui peste cap. Nu se simt reprezentați. Această „chiloțăreală” pe care o avem nu-i reprezintă”, precizează Gelu Duminică.
Ambivalenții sunt românii care au nevoie să le fie înțelese frustrările, pozițiile și valorile, „nu să fie transformați în etichete, cum sunt „suveraniști”, „LGBT-iști” – ca să folosim cele mai uzuale și tăioase etichete ale momentului”, completează sociologul.
Gelu Duminică susține că milioanele de români care stau în cumpănă înainte de a lua o decizie finală ar putea fi convinși printr-un discurs mai moderat, care lasă loc ascultării, empatiei și argumentelor solide.
Discursul acuzativ nu poate mobiliza românii indeciși
Învinuirea românilor care susțin un anumit candidat nu îi va influența să își schimbe votul, crede Gelu Duminică.
„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. În teorie sociologică și religioasă, se numește „The Golden Rule” (n.r. Regula de Aur). Cât de frumoasă ar fi lumea aceasta dacă am oferi celuilalt ceea ce ne-am dori să primim. Unii dintre noi cerem libertate de exprimare, dar nu o oferim celor care gândesc diferit. Unii dintre noi cerem ca argumentele noastre să fie auzite, dar nu le ascultăm pe ale celorlalți doar pentru că sunt diferite de ale noastre. Asta nu e aplicarea principiului, ci o pervertire a lui într-o formă de superioritate. De-o parte sau de alta. Ceea ce ne trebuie acum este mai mult respect. Umanitate. Empatie. Însă totul trebuie să aibă la bază ideea că toți suntem egali și că este dreptul fiecăruia să voteze ceea ce îl reprezintă cel mai bine”, afirmă sociologul.
Potrivit sociologului, acești oameni, care își mai pot schimba opiniile, au nevoie de alte tipuri de argumente, raționale, care să aibă la bază cât mai puțină antagonizare.
„Vor se li se spună: <
După alegeri, în prima fază, indiferent cine câștigă, vom vedea exuberanță de o parte și supărare de cealaltă. Însă, amintește sociologul, alegerile nu trebuie să însemne doar o refulare a propriilor emoții.
„Noi ceea ce vom decide pe 18 nu este doar o descărcare emoțională. Nu e doar un moment de răcorire. Este viitorul copiilor noștri – la modul propriu. Trebuie să ne uităm la comportamentul candidaților și să decidem în ce fel de țară vrem să crească acești copii”, mai spune acesta.
About The Author
