America și administrația Trump

Asistăm în ultimele două luni la o escaladare a sentimentelor anti-americane, generate în special de faptele și declarațiile președintelui Trump.

FOTO Shutterstock

În acest context, în România (lucru valabil și pentru alte țări) mișcarea extremistă primește combustibil: în loc să se preocupe de condamnarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, împotriva democrației și a Europei în general, unii își îndreaptă ura împotriva Americii.

Trebuie bine subliniat aspectul cel mai important în acest context: nu trebuie identificată America cu administrația Trump. Chiar dacă este adevărat că este expresia votului unei mari părți de americani, cu toate acestea, Trump nu este și nu va fi vreodată expresia spiritului american. America înseamnă democrație, libertate, respect pentru drepturile omului și, în general pentru tot ceea ce ține de democrație și stat de drept. Or, vedem cu toții că Trump nu crede în aceste valori, că preferă iliberalism sau autarhie, că s-a lăsat manipulat complet de propaganda rusă și vorbește, adesea, exact după narativul Rusiei.

Pentru români, ca cetățeni ai unei democrații liberale, alături de concertul european, avem nevoie să vedem cum putem da deoparte aspectele anti-democratice din tot ce face și spune Trump și, simultan, să avem încredere în parteneriatul cu SUA. Atât pentru România, cât și pentru Uniunea Europeană, America este și va fi un partener important, de fapt cel mai important dintre marile puteri. Nu Rusia, nici China sau altă mare țară ar putea să ne ofere garanții de securitate.

 Se va spune că este esențial ca pentru următorii patru ani să avem pregătit un al doilea scenariu – și anume, acela în care administrația Trump va întoarce spatele NATO și UE. Este un scenariu nu numai credibil, dar extrem de necesar. UE nu se poate juca de-a baba oarba cu destinele a milioane de oameni din cauza toanelor președintelui Trump. Europa are nevoie de unitate pentru a-și putea dezvolta elemente de securitate proprie, inclusiv armată proprie, de a crește cheltuielile militare, de a construi baze militare în țările de la granițe etc.

 Ajung astfel la miezul problemei – conflictul ruso-ucrainean. Faptul că se vorbește în ultimele zile de încetarea focului și de posibilitatea încheierii unui acord de pace este extrem de îmbucurător. Dar fiecare mare putere are interesele sale – Rusia vrea război, deși declară că vrea pace. America, pardon administrația Trump, vrea rezervele de minerale din Ucraina (dacă nu gratuit cum a cerut inițial, cel mult jumătate din venituri să fie ale lor). În aceste cadre, este clar că europenilor le revin sarcini esențiale, cum ar fi continuarea ajutorului militar, monitorizarea încetării focului, trimiterea de trupe de pace, ulterior, implicarea în reconstrucția Ucrainei. Decizia Franței de a oferi un scut nuclear reprezintă astfel o mișcare tactică foarte importantă. Țările europene pot avea tot ce este important pentru a se apăra și pentru a descuraja orice acțiune viitoare din partea Rusiei sau a altui agresor la adresa vreunei țări eropene.

S-a lansat recent ideea că administrația Trump ar dori să abandoneze bazele militare, inclusiv cele din România, de la Deveselu sau Mihail Kogălniceanu. Trebuie bine subliniat un aspect: nu SUA vor așa ceva, ci Rusia. Trump a preluat o altă idee vehiculată de propaganda rusească și o susține ca un robot stricat. Nu SUA ar vrea neextinderea NATO, ci Rusia lui Putin. Nu SUA s-au opus admiterii de țări din fostul bloc comunist în NATO, ci Rusia lui Putin.

Declarațiile lui Trump, Vance sau Musk cu privire la bazele militare trebuie să fie luate ceea ce sunt – abordări strict economice, dat fiind costurile mari pentru înțreținerea acestor baze. Așadar, pentru acești politicieni foști întreprinzători (sau întreprinzători-politicieni) dacă sunt mari costurile, soluția ar fi închiderea lor, ceea ce, să recunoaștem, arată că sunt slabi și ca politicieni și ca oameni de afaceri. Din punct de vedere militar și strategic, închiderea acestor baze ar însemna a se face exact ceea ce a dorit și dorește dictatotul Putin. Prin urmare, să vrea cei trei să facă servicii gratuite Rusiei? Mă îndoiesc.

Înclin să cred că afirmațiile lor cu privire la aceste baze trebuie să fie luate nu atât cu precuație, ci mai ales în sensul că nu trebuie să fie închise, ci că au nevoie de o redistribuire a costurilor. Este nevoie ca UE, inclusiv România, să contribuie mai mult la cheltuielile de apărare, adică să aibă un buget mai mare pentru apărare. Prin creșterea bugetelor pentru apărare, prin alocarea de sume mai mari inclusiv pentru cele două baze din România, țările europene  vor face în așa fel ca efortul american să fie mai mic.

 Închei cu o întrebare: ce este de făcut cu trompetele putiniste din mass-media românească? Chiar trebuie permisă manipularea, dezinformarea și atacurile zilnice la adresa democrației (în special la televiziunile de tipul România TV, Realitatea, Antena 3 etc), pe motiv de libertate a presei? Răspunsul meu este simplu: libertatea este inexistentă în absența responsabilității. Cu cât libertatea este mai mare, cu atât mai multă responsabilitate cere. În cazul de față, televiziunile care promovează distrugerera valorilor democratice trebuie să fie sancționate conform legii. Libertatea presei nu înseamnă nicidecum libertatea de a susține orice idee.