Armistițiul, ultima speranță a Kremlinului pentru salvarea economiei. Veteranii, bomba socială de după război

În timp ce negociază un posibil acord de încetare a focului, Moscova încearcă să-și ascundă vulnerabilitățile. Iar economia este cea mai mare dintre ele.

Scăderea prețului petrolului afectează încasările Rusiei/FOTO:Arhiva

După doi ani și jumătate de război, Rusia se confruntă cu o criză economică profundă. Industria de apărare a devenit o „gaură neagră” care absoarbe resurse uriașe, în timp ce producția civilă se prăbușește. Iar costurile acestui conflict încep să se resimtă din ce în ce mai puternic în buzunarele rușilor obișnuiți.

Prețul exorbitant al războiului

Cheltuielile militare ale Rusiei au explodat: de la 5,9 trilioane de ruble în 2021 la 16,2 trilioane în 2024 – aproape 40% din bugetul federal. Pentru comparație, în ultimii ani ai URSS, când țara se afla într-o „cursă a înarmărilor” cu SUA, cheltuielile militare nu depășeau 8-9% din PIB.

Dar sursele de finanțare încep să se epuizeze: 300 de miliarde de dolari din rezervele de aur și valută sunt blocate de Occident, Fondul Național de Bunăstare (FNB) a fost golit de la 148 la 35 de miliarde de dolari, veniturile din exportul de petrol (195 mld. dolari în 2024) vor scădea anul acesta la 140-150 de miliarde, din cauza prețurilor mai mici și a sancțiunilor.

Planul de urgență: tipărit de bani și inflație

Pentru a acoperi deficitul, Kremlinul a recurs la emisie monetară masivă. În ultimii doi ani, masa monetară (M2X) a crescut cu 63%, în timp ce economia a avansat doar cu câteva procente. Rezultatul? Inflația reală (estimată la 25-28% pe an) devorează economiile populației, în timp ce Banca Centrală a Rusiei menține o rată de refinanțare de 21% – un semn clar al presiunilor ascunse.

Salariile ucigașe și bomba socială

Războiul a creat o nouă clasă privilegiată. Un soldat contractant câștigă 5 milioane de ruble pe an (peste 50.000 de euro), inclusiv bonusuri.

În schimb, un profesor sau medic primește doar 35.000-50.000 de ruble pe lună (sub 500 de euro).

Această discrepanță uriașă între veniturile celor implicați în război și ale celorlalți cetățeni crează tensiuni sociale explosive. Veteranii care se vor întoarce de pe front, obișnuiți cu banii ușor câștigați, riscă să devină o nouă sursă de instabilitate.

De ce Kremlinul vrea armistițiu?

Fără o pauză în război, Rusia nu poate să reducă cheltuielile militare care o sugrumă, să atragă investiții străine pentru a relansa economia și să elimine unele sancțiuni care îngreunează exporturile.

„Fenomenul Trump” ar putea fi o salvare pentru Putin – dacă SUA reduc presiunea sancțiunilor. Dar până atunci, timpul lucrează împotriva Rusiei.

Vara aceasta, deficitul bugetar se va adânci. Inflația va continua să crească, iar rubla se va depreciera.

Dacă războiul continuă, Kremlinul va fi nevoit să recurgă la noi măsuri de austeritate.

Armistițiul nu este doar o problemă geopolitică pentru Putin – este ultima lui șansă de a evita un colaps economic.

Temerile lui Putin

Deși Statele Unite continuă să îndemne Kremlinul să accepte o încetare a focului și să se așeze la masa negocierilor, Moscova respinge constant propunerile. Potrivit unei analize publicate de tabloidul german „Bild“, în cercurile guvernamentale occidentale se conturează o concluzie tot mai clară: Vladimir Putin are mai multe motive să continue războiul decât să-l încheie. Un eventual acord de pace nu ar rezolva nimic – dimpotrivă, ar putea destabiliza chiar regimul .

Problema fundamentală este că Rusia nu a obținut obiectivele militare fixate la începutul invaziei, dar, între timp, a dezvoltat o economie parazitată de război. Industriile de apărare au primit un impuls fără precedent, sute de mii de ruși trăiesc din contracte militare, iar structura economică a țării s-a ajustat, inevitabil, la o realitate de conflict prelungit.

Astfel, în timp ce societatea rusă a fost educată ideologic să susțină o „luptă existențială” cu Occidentul, în plan economic, războiul a devenit nu doar sustenabil, ci indispensabil. Orice ieșire bruscă din acest mecanism ar însemna un șoc economic major, pe care Kremlinul pare incapabil – sau neinteresat – să îl gestioneze.

O economie de război

Chiar și așa, fisurile în sistem încep să apară. În afara industriei de apărare, restul economiei dă semne de epuizare. Sectoare precum industria alimentară, minieră, metalurgică sau de utilaje intră încet în recesiune, semn că, dincolo de cifrele controlate de stat, Rusia își pierde suflul. Singura zonă cu „creșteri” este complexul militar-industrial, care maschează declinul general.

Dar nici măcar încheierea războiului nu ar schimba această paradigmă. Ministerul Apărării va continua să consume bugete uriașe sub pretextul refacerii arsenalului, iar infrastructura militară, deja extinsă, va funcționa în regim de întreținere continuă. Mai mult, NATO și Uniunea Europeană își sporesc propriile cheltuieli de apărare, ceea ce îi oferă lui Putin o justificare externă pentru menținerea investițiilor în armată.

Alexandra Prokopenko, expertă la Centrul Carnegie și fostă analistă la Banca Centrală a Rusiei, avertizează că mitul prăbușirii complexului militar-industrial rusesc după război este exagerat. „Chiar dacă conflictele se încheie, Kremlinul va continua să pompeze bani în apărare, din cauza tensiunilor cu NATO”, explică ea.

Oficial, Rusia cheltuie 8% din PIB și 40% din bugetul federal pentru armată, cifre care oricum nu reflectă cheltuielile reale, ascunse sub alte capitole bugetare. În aceste condiții, chiar și un armistițiu de fațadă ar fi, din perspectiva Kremlinului, doar o pauză în pregătirea unei viitoare ofensive – posibil, spre flancul estic al Europei.

Veteranii, bomba socială de după război

Un alt factor de instabilitate despre care experții vorbesc din ce în ce mai apăsat este problema reîntoarcerii veteranilor. După ani de front și salarii militare mari, zeci de mii de combatanți ar urma să se întoarcă în regiuni sărace, fără perspective economice și cu traume psihologice netratate.

Potrivit analistei Margaret Klein de la Institutul German pentru Relații Internaționale și Securitate, acești foști soldați riscă să devină fie o sursă de tensiune socială, fie să se alăture rețelelor criminale. Rusia deja se confruntă cu o creștere vizibilă a violenței, iar lipsa unui sistem de reintegrare pentru veterani nu face decât să agraveze potențialul exploziv.

Războiul ca sistem de guvernare

Mai mulți analiști occidentali atrag atenția că Vladimir Putin nu mai conduce o țară în sens clasic, ci un regim sprijinit de un sistem militaro-industrial hipertrofiat. Editorialistul Bloomberg, Pierre Briançon, subliniază că economia rusă funcționează într-un regim de suprasolicitare permanentă – o economie „de război” care nu mai are nicio legătură cu normalitatea pieței. Orice tentativă de a reveni la o situație preconflict echivalează cu un „aterrizare forțată” care poate declanșa proteste, instabilitate și o posibilă fractură a regimului.

Adevărul crud este că, în lipsa unei victorii clare sau a unui colaps complet, Rusia nu are cale de întoarcere. Iar Putin – fie că o recunoaște sau nu – a închis ușa unei retrageri onorabile în momentul în care a legat supraviețuirea statului de „cauza sfântă” a războiului.