Ce impact are „KPop Demon Hunters” asupra adolescenților: de la idolii K-pop la lupta cu demonii interiori

Un film de animație cu idoli K-pop transformați în vânători de demoni a devenit cel mai vizionat titlu din istoria Netflix. „KPop Demon Hunters” a stabilit noi recorduri de audiență și s-a transformat într-un fenomen global, cu milioane de vizualizări.

Sursă foto: The Korea Times

„Toată lumea știe deja de acest desen de pe Netflix: KPop Demon Hunters, dar mai degrabă fetele funcționează cu el, fiind imaginat de un regizor dar și de o regizoare. Coreenii (de Sud) sunt pe val, de la serialele de la TVR, de a început lumea să le învețe limba, la filmele selecționate la marile festivaluri (și anul acesta este la Veneția: Park Chan-Wook cu No Other Choice), iar pianistul de la Enescu, Seong-Jin Cho, ne-a fermecat definitiv pe noi, melomanii. Revenind la animație, are și muzică, un ritm nebun, racord cu secolul XXI, dar și trei războinice, care cumulează funcții: trupă de succes și salvatoare, deci toate ingredientele pentru o rețetă care prinde”, declară criticul de film Irina-Margareta Nistor pentru Adevărul.

Un film care a cucerit internetul

Lansat pe Netflix în iulie, filmul de animație KPop Demon Hunters a explodat în trendinguri și pe rețelele sociale. În doar câteva luni, a adunat peste 236 de milioane de vizualizări, devenind cel mai vizionat film din istoria platformei.

„KPop Demon Hunters” urmărește trupa fictivă Huntrix: Rumi, Mira și Zoey, un trio K-pop care trăiește între două lumi. Ziua sunt staruri impecabile, adorate de milioane de fani; noaptea, devin vânătorese de demoni și se confruntă cu Saja Boys, o trupă rivală posedată de forțe malefice. Această dublă identitate: idoli pop și eroine de acțiune a transformat filmul într-un succes global, cu o poveste ce combină prietenia, umorul și tema auto-descoperirii.

Într-un interviu pentru The New York Times, regizoarea Maggie Kang a explicat motivația personală: „Nu încercam decât să fac un film pe care mi-aș fi dorit să-l văd: un film care să celebreze cultura coreeană. Și, dintr-un motiv sau altul, am ajuns la demonologie. M-am gândit la jeoseung saja (stafii în mitologia coreeană): o imagine iconică din copilăria mea, care mă înspăimânta. Am știut că vreau să includ asta. Și gândul la demoni m-a dus natural la vânători de demoni. Am vrut să văd supereroine care să fie mai relaționabile, care mănâncă, fac grimase și au nesiguranțe reale. Nu voiam să fie doar frumoase și cool.”

O rețetă globală de succes

Regizorii Maggie Kang și Chris Appelhans au mărturisit pentru The New York Times că au muncit aproape șapte ani pentru a finaliza proiectul. „Când faci filme, cauți ceva emoționant și nou, care nu apare des. Ăsta a fost unul dintre acele momente. Nu am avut aproape niciodată opinii divergente, iar suma forțelor noastre a creat un mix special”, spune Appelhans.

Succesul filmului nu s-a datorat doar mitologiei și K-pop-ului, ci și faptului că a vorbit universal despre rușine, prietenie și nevoia de a fi văzut. „Am vrut să fac un film pentru mine, dar și pentru adolescenta care am fost. Cineva mi-a spus recent: «Pare că ai făcut un film pentru fete, dar poate există o fată adolescentă în fiecare dintre noi»”, a adăugat Maggie Kang.

Pe forumurile internaționale dedicate animației, fanii au dezbătut intens succesul filmului KPop Demon Hunters. Un utilizator pe r/Cartoons notează că este „un film de animație excelent” care și-a livrat viziunea de coming-of-age prin metafore externe: K-pop și demoni.

Intriga simplă și ritmul pe alocuri grăbit au fost criticate, dar tocmai simplitatea a permis ca pilonii principali, personaje, muzică și atmosferă, să iasă în evidență. „Faptul că vrei mai mult world-building mi se pare un semn bun”, concluzionează comentatorul.

Un alt spectator mărturisește că a intrat cu așteptări scăzute și a rămas surprins: „Unul dintre cele mai bune filme de animație pe care le-am văzut și unul dintre preferatele mele din anul ăsta. Mă așteptam la ceva generic și cringe, l-am pus cu copiii și… wow. Nici măcar nu sunt fan al musicalurilor, dar piesele sunt bine scrise și esențiale pentru intrigă. Personaje bine crescute, poveste captivantă, pe alocuri sfâșietoare. Un sequel ar fi meritat, nu doar pentru cash-grab.”

Alt user recunoaște că a fost sceptic la început: „Mult peste așteptări. Copiii l-au revăzut de câteva ori și la început mi s-a părut caraghios, dar e chiar bun, mai ales pentru Netflix. „Golden” e cel mai bun cântec pop al anului și e ascuns într-un film de animație direct pe platformă. Animația și estetica vizuală sunt la fix. Ce nu-mi place: ‘chibi faces’ puse aiurea, par „din alt film”.”

În aceeași notă, un comentariu detaliat atrage atenția asupra simbolisticii poveștii: „Mi s-a părut chiar distractiv. Designurile de personaje sunt cam generice, dar animația e reușită. Mi-a plăcut metafora poveștii protagonistei: demonii ca oameni consumați de insecurități și eșecuri, iar mentorul care o „dresează” să fie perfectă îi induce rușine pentru imperfecțiuni, exact cum idolii sunt puși pe un soclu și n-au voie să arate slăbiciuni. Apreciez mult aspectul ăsta”

Altcineva subliniază forța muzicii: „Bun. Foarte bun. M-a prins mult peste așteptări. E amuzant, tensionat, colorat, cu personaje memorabile și cel mai tare „villain song” pe care l-am auzit în ani. „Your Idol” e o gură de aer proaspăt: înfricoșătoare, catchy, parcă îți suge sufletul din corp, fix ca demonii.”

Psihologia din spatele fascinației

Fenomenul K-pop nu e doar entertainment. Are un impact profund asupra psihicului fanilor, explică psihologul Anca Elena Boalcă, pentru Adevărul: „Din perspectiva psihodinamică, relația dintre fan și idol poate fi analizată ca o relație de obiect transferențială. Idolul devine un obiect ideal, un perete de proiecție pe care adolescentul își creionează aspirațiile, dorințele de perfecțiune și apartenență. Acest mecanism de apărare, identificarea proiectivă, îi permite fanului să trăiască indirect, prin idol, senzația de putere și succes.”

Industria K-pop, extrem de organizată, cultivă imagini imaculate ale idolilor. Fanii investesc în aceste figuri idealizate nu doar admirație, ci și conflicte inconștiente. „Devotamentul față de acest ideal de bunătate și corectitudine poate masca impulsuri sau emoții mai puțin acceptabile, precum agresivitatea sau rebeliunea. Energia psihică este canalizată către un obiect social acceptabil”, adaugă Boalcă.

Comunitate, regresie și fantasme

Psihologul arată că fandomul devine adesea o comunitate de afiliere: „Comunitățile de fani oferă un puternic sentiment de apartenență și identitate. Afilierea cu cel puternic oferă o senzație de protecție și importanță, compensând incertitudinile vieții reale.”

În acest mecanism apare și fantasma, o proiecție arhaică a psihicului. „Fantasma poate fi romantică, de putere sau de sine idealizat. Fanul nu doar admiră idolul, ci se identifică cu el, devine o extensie a eului ideal”, subliniază Anca Elena Boalcă.

De la lupta cu demoni la lupta interioară

Narațiunea filmului activează arhetipuri descrise de Jung, explică ea,: eroul, umbra și înțeleptul. Povestea vânătorilor de demoni devine o metaforă pentru conflictul interior. „Prin mecanismul proiectiv și splitting, psihicul externalizează răul. Lumea e împărțită în bine și rău. Demonii devin reprezentări ale impulsurilor negative, agresive sau sexuale. Identificarea cu agresorul permite fanului să-și exprime agresivitatea într-un mod social acceptabil, alături de eroul care o direcționează împotriva răului”, susține psihologul.

Soluția simplă, sabia care învinge demonul, oferă o iluzie de control. „Această simplitate narativă oferă confort psihic și o rezolvare simbolică. Pericolul apare atunci când mecanismele devin rigide, când fantezia înlocuiește realitatea și identificarea cu obiectul idealizat duce la pierderea sinelui autentic”, avertizează Anca Elena Boalcă.

De ce cântă toată lumea

Un articol publicat de Psychology Today explică succesul neașteptat al filmului de animație KPop Demon Hunters prin prisma psihologiei colective și a neuroștiinței. Pelicula, devenită rapid fenomen global, a declanșat valuri de „sing-alongs” în cinematografe, în familie sau chiar între străini care se întâlnesc pentru prima dată.

Autorii, Sara Leila Sherman, muzician și educator, și Morton Sherman, Ph.D., profesor și membru al Goldie Hawn Foundation, arată că nevoia de a cânta împreună este un instinct uman ancestral. Ritmul pieselor: între 100 și 120 de bătăi pe minut, echivalentul mersului pe jos, creează un punct natural de intrare, iar refrenele repetitive cu surprize subtile stimulează participarea. „Acesta este groove-ul: impulsul de a te mișca sau de a cânta atunci când ritmul îți preia creierul”, notează cei doi.

Ei subliniază că versurile bilingve nu sunt o barieră. Din contră, amestecul de engleză și coreeană arată că melodia și emoția ajung direct la creier, fără să fie nevoie să înțelegi fiecare cuvânt. Cântatul sincronizează respirația și ritmul cardiac, crește nivelul de oxitocină și transformă grupuri de necunoscuți într-o comunitate temporară. „Ceea ce pare haos într-un cinema devine un ritual al ritmului, care transformă străinii într-o singură bătaie de inimă comună”, scrie Psychology Today.

Simbolul-cheie al filmului, Honmoon, bariera luminoasă care protejează lumea de demoni, este interpretat ca o metaforă a conexiunii umane. „Cântatul protejează. A te alătura face scutul întreg”, arată ei. Psihologia modernă confirmă: neuronii oglindă se activează când vedem emoții exprimate, iar oxitocina crește când le împărtășim.

Fenomenul este pus și în context istoric: cântatul colectiv a susținut mișcările de protest, marșurile sindicale, cântecele de stadion sau spiritualurile sclavilor. De la „Solidarity Forever” la „We Shall Overcome”, vocea comună a funcționat ca mijloc de supraviețuire și speranță. Astăzi, fanii K-pop care cântă la unison într-o sală de cinema reiau, sub altă formă, același gest de transformare a izolării în apartenență.

„Honmoon ne amintește că frumusețea și speranța sunt susținute prin conexiune. Când cântăm împreună, ne reamintim cine suntem”, conchid Sara Leila Sherman și Morton Sherman.

Lansat pe Netflix în iulie 2025, filmul KPop Demon Hunters s-a impus rapid ca unul dintre cele mai discutate proiecte animate ale anului. Producția aparține Sony Pictures Animation și este regizată de Maggie Kang și Chris Appelhans. Ideea inițială i-a aparținut lui Kang, care a dorit să aducă pe ecran elemente din moștenirea sa culturală coreeană, combinând mitologia tradițională, demonologia și universul K-pop într-o poveste accesibilă publicului global.

Deși estetica și tematica trimit direct la cultura pop coreeană, filmul are în spate o producție hollywoodiană de anvergură. În baza acordului semnat în 2021 între Sony Pictures și Netflix, gigantul de streaming a finanțat proiectul cu 125 de milioane de dolari, acoperind integral costurile de producție și consolidând o colaborare care a plasat platforma în centrul industriei animației contemporane.

Distribuția este de asemenea spectaculoasă, cu nume consacrate pe piața americană și asiatică: Arden Cho (Teen Wolf, Avatar: The Last Airbender), Ahn Hyo-seop (Dr. Romantic, O iubire ca în afaceri), May Hong (model și actriță), Ji-young Yoo (actriță premiată), Yunjin Kim (Lost), Daniel Dae Kim (Hawaii Five-0, The Good Doctor), Ken Jeong (Marea Mahmureală, The Masked Singer) și Lee Byung-hun (Jocul calamarului, G.I. Joe).

Rezultatul este un film urban fantasy muzical, care explorează dubla identitate a trupei fictive Huntrix, vedete K-pop pe scenă și vânători de demoni în culise.