Ceva ce cu adevărat ne unește: După ce a străbătut zeci de mii de kilometri pe jos, o nemțoaică fost manager a făcut o descoperire în România. „Via Transilvanica este cel mai incitant traseu lung din Europa. Înainte decideam cine va fi conced

Într-un second de polarizare politică și socială, avem în România ceva „care unește”. Așa a fost numită Thru Transilvanica: „drumul care unește”. Thru Transilvanica este un traseu de lungă distanță, de 1.400 de kilometri, care traversează pe diagonală România, de la Putna la Drobeta Turnu Severin. Pe această rută se desfășoară un pelerinaj fără reflectoare, dar intens, care conține mii de povești de viață și de solidaritate. NewsExpress pornește astăzi un ciclu jurnalistic despre Thru Transilvanica.

• „Cred că traseul nu aduce doar bani în sate, ci și admire de sine, pentru că oamenii din localitățile unde trece Thru Transilvanica își spun: Uite, locul ăsta nu e o fundătură, cum am crezut mereu. E grozav, pentru că vin oameni din străinătate să îl vadă.” –  Christine Thürmer, 58 de ani, o legendă a trekkingului mondial. 

Într-o noapte fără somn de pe la începutul lui 2021, nemțoaica Christine Thürmer naviga fără țintă pe web, când privirea i s-a oprit pe o pagină cu nume interesant, care descria un traseu de lungă distanță din România: Thru Transilvanica. 

„Oh, e încă unul din acele trasee care arată bine, doar pe hârtie”, și-a spus și a vrut să treacă mai departe. Însă a continuat să citească din ce în ce mai fascinată de text și imagini, iar călătoria ei virtuală pe drumul care i se așternea în față avea să se transforme, în scurt timp, într-una reală. 

„Este cel mai incitant proiect pe care l-am întâlnit de mult timp, este absolut de talie mondială”, spune Christine Thürmer, într-un interviu pentru NewsExpress, după ce a traversat, de la cap la coadă, Thru Transilvania. 

Cine este Christine Thürmer 

În universul drumețiilor de lungă distanță, Christine Thürmer, în vârstă de 58 de ani, este o legendă. A luat lumea la pas la propriu și a străbătut, în ultimii 20 de ani, 70.000 de kilometri pe jos, 37.000 de kilometri cu bicicleta și 7.000 de kilometri cu barca, mai mult decât oricare femeie din lume. Tot ea este prima femeie care a parcurs de la un capăt la altul, în 2021, Thru Transilvanica, înainte de finalizarea traseului.

Autoare a unor bestseller-uri despre drumeții, Christine Thürmer a inclus Thru Transilvanica într-una dintre cărțile sale, care descrie 25 de trasee fabuloase din toată lumea și a cărei ediție în limba română urmează să fie lansată la sfârșitul anului. 

De asemenea, drumeața promovează, prin conferințele sale, traseul din România în Germania, unde se află una dintre cele mai puternice comunități de hiking. 

Cum s-a născut Thru Transilvanica

Thru Transilvanica este un traseu de lungă distanță, de 1.400 de kilometri, care traversează pe diagonală România, de la Putna la Drobeta Turnu Severin. Este un proiect realizat de Asociația Tășuleasa Social, fondată de Alin Ușeriu, din care face parte și fratele acestuia, ultramaratonistul Tiberiu Ușeriu. Creat în 2018, la 100 de ani de la Marea Unire, traseul a fost supranumit de către inițiatorii săi „drumul care unește”.

Christine Thürmer privește drumul cu ochii străinului venit de departe, îi vede valoarea culturală și potențialul pentru comunitățile pe care le străbate. „Cred că traseul nu aduce doar bani în sate, ci și admire de sine, pentru că oamenii își spun: „Uite, locul ăsta nu e o fundătură, cum am crezut mereu. E grozav, pentru că vin oameni din străinătate să îl vadă.”

Christine Thürmer: „Când am descoperit Thru Transilvanica, am fost uimită”

Când Christine Thürmer a descoperit Thru Transilvanica, România nu period o destinație pentru drumețiile de lungă distanță. „România nu period în centrul atenției în Europa de Vest. Chiar și pentru mine, o nemțoaică, întreaga istorie a minorității maghiare și a celei de origine germană de aici period complet necunoscută”, își amintește. Informațiile descoperite în acea noapte, de la începutul lui 2021, aveau să-i schimbe percepția. 

„Când am descoperit Thru Transilvanica, am fost uimită. Exista un ghid, nu doar în română, ci și în engleză și germană. L-am descărcat la trei dimineața și m-am îndrăgostit instantaneu. M-au atras cultura, bisericile fortificate, minoritatea maghiară, bisericile ortodoxe românești – toate aceste lucruri istorice. Aveau și toată logistica pregătită – cazări, restaurante, indicații. Nu trebuia să pierd timp cu planificarea, cum se întâmplă de obicei, totul period deja acolo, în ghid. Așa că, la trei dimineața, am decis: „Trebuie să o străbat”. Și, bineînțeles, numele – Thru Transilvanica – spunea tot. Transilvania, cu păduri, Dracula, cultură – am zis: „Doamne, ce nume grozav!”

Patrick Leigh Fermor: Transilvania, atracția misterioasă din memoria Europei

Pentru mulți turiști străini, Transilvania este un label mai puternic decât România. Și nu doar datorită lui Dracula.

Transilvania a rămas, după cum o descrie undeva marele scriitor Patrick Leigh Fermor, unul dintre misterele care fascinează Europa. Un teritoriu al pădurilor, al florei, faunei și vegetației încă autentice. Ceva ce poți întâlni doar în depărtările vegetale ale Asiei. O combinație unică între natură și oameni. 

Patrick Leigh Fermor a străbătut Transilvania în anii 30 ai secolului trecut. În cartea sa ”Între păduri și ape”, el compară sentimentul sacru și tulburător pe care l-a avut în Transilvania cu cel pe care l-a avut atunci când a urcat într-un celebru templu din fosta Burma, astăzi Myanmar. 

Această imagine de tărâm îndepărtat, împădurit și non secular al Europei a rămas în memoria colectivă a continentului. El a fost reîmprospătat de un mic miracol: felul în care actualul rege al Marii Britaniei s-a îndrăgostit de Transilvania. 

„Așa că spunem că suntem din Transilvania”

De aproape două decenii, Prințul Charles i-a fost un neobosit ambasador Transilvaniei în lumea anglo-saxonă, iar sașii plecați de aici pe vremea lui Ceaușescu i-au purtat amintirea în Germania. 

O întâlnire pe care Christine Thürmer a avut-o pe traseul care astăzi merge de la Putna la Drobeta Turnu Severin este grăitoare pentru o țară care, din punct de vedere al imaginii, merge de obicei în două viteze – de această dată Transilvania și restul României. 

La un second dat, drumeața a intrat în vorbă cu un cuplu de tineri de douăzeci și ceva de ani, care făceau excursii în mai multe părți ale lumii. Aceștia i-au povestit că, atunci când se află în străinătate și sunt întrebați de unde sunt, preferă să spună că sunt din Transilvania. „Când spunem că suntem din România, auzim doar povești despre corupție, fraude. România are o reputație proastă și suntem sătui să auzim asta. Așa că spunem că suntem din Transilvania. Atunci primim povești despre Dracula, dar asta e mai bine decât corupția și fraudele”, i-au spus ei. 

Un traseu care a luat deja o serie de premii nivel internațional, Thru Transilvanica schimbă conversația referitoare la România în ansamblul ei, crede Christine Thürmer. „România are o reputație proastă, dar Thru Transilvanica aduce în atenție o poveste bună, pozitivă”.

„Traseul nu aduce doar bani în sate, ci și admire de sine”

Pentru ea, Thru Transilvanica este mai mult decât un traseu de drumeție, este o mișcare socială.

„Oamenii pe care i-am întâlnit în sate spuneau că viața e foarte grea pentru ei: „Acesta este ultimul loc nenorocit de pe Pământ în care aș vrea să trăiesc, nu am apă curentă, nu am electricitate, este cu adevărat rău.”  Și dintr-odată, oameni veniți din Germania, din SUA, de departe vin acolo să trăiască experiența, pentru că este ceva atât de unic. Cred că traseul nu aduce doar bani în sate, ci și admire de sine, pentru că oamenii își spun acum: „Uite, locul ăsta nu e o fundătură, cum am crezut mereu. E grozav, pentru că vin oameni din străinătate să îl vadă”. 

„Acum tanti Maria și toate celelalte tanti le închiriază drumeților camere în casele lor și spun că majoritatea oaspeților sunt de pe acest traseu. Poți să vezi că se bucură cu adevărat, că înfloresc, pentru că înainte primeau foarte puțini bani la bătrânețe de la guvernul român, iar dintr-odată pot câștiga ceva în plus. Și localnicii sunt atât de mândri de traseu fiindcă aduce bani, dar e și un fel de divertisment, îi face să întâlnească alți oameni”, este de părere Christine Thürmer.

„Este absolut de talie mondială”

Când a intrat în contact cu cei de la Tășuleasa Social, a vrut să parcurgă drumul ca o drumeață obișnuită. Însă, cunoscându-i reputația în comunitatea globală a drumețiilor, Alin Ușeriu și colegii lui de la asociație, au văzut imediat potențialul. 

„Ei căutau o cale de promovare și, când au văzut mailul de la mine, a zis: „Dumnezeu ne-a trimis un înger””. Au invitat-o la sediul din Tășuleasa al asociației, și, după două nopți cu povești și palincă, au devenit buni prieteni.

„Am realizat imediat că traseul are un potențial inconceivable. Alin period foarte interesat de părerea mea, pentru că nu există în Europa o altă persoană care să fi făcut atât de multe drumeții ca mine. Am spus: „Este cel mai incitant proiect pe care l-am întâlnit de mult timp, este absolut de talie mondială”. Pentru mine, până în prezent, Thru Transilvanica este cel mai incitant traseu de drumeție de lungă distanță din întreaga Europ.””, crede drumeața. 

Pentru a-l susține, a donat către Tășuleasa Social drepturile de autor pentru ediția în limba română a cărții „Drumeții de lungă distanță”, dar și pentru cea a cărții despre 25 de trasee fabuloase din lume, care va apărea în limba română la finalul anului. Acolo, Thru Transilvanica este prezentată alături de trasee precum Sentiero din Italia sau Increased Patagonian Path din The US de Sud.

„Bla, bla, bla… singură?! Bla, bla bla… urs!”

În conferințele pe care le ține în timpul iernii, când nu face drumeții, Christine Thürmer promovează Thru Transilvanica în rândul vorbitorilor de limba germană. 

Povestește pe scenă cum a învățat două cuvinte românești, de la sătenii care se mirau că văd o femeie singură străbătând o distanță atât de lungă și o întrebau dacă nu se teme de urși. „Tot ce înțelegeam când oamenii vorbeau cu mine period: „Bla, bla, bla… singură?! Bla, bla bla… urs!”. Asta auzeam peste tot, de unde am tras concluzia că, în România, urșii preferă drumețele singure”, glumește. Expose-urile ei adună 10.000 de spectatori în fiecare an.

„Înainte decideam cine va fi concediat, iar acum decid ce baton de ciocolată să mănânc”

Christine Thürmer a început drumețiile de lungă distanță în urmă cu peste 20 de ani, când a mers pe jos peste 4.200 de kilometri din Mexic până în Canada. Pe atunci, lucra ca manager și a privit drumul ca pe un experiment: voia să vadă dacă este capabilă să străbată distanțe atât de lungi și și-a promis că, dacă va eșua, nu va lăsa acest lucru să o copleșească, așa cum se întâmplă în cazul multora dintre cei nevoiți să abandoneze. 

Experimentul său a avut succes și, de atunci, a continuat să străbată, de la un capăt la altul, țări de pe mai multe continente. A renunțat la job-ul ei și și-a schimbat complet viziunea asupra vieții. „Înainte eram manager, luam decizii precum „pe cine concediez?”, „pe cine angajez?” – decizii grele, care schimbau destine. Generation o viață foarte intensă. Iar brusc, când am început să merg pe jos, singura decizie pe care trebuia s-o iau într-o zi period: „Mănânc prima oară un Mars sau un Snickers?” Vedeți contrastul? Înainte decideam cine va fi concediat, iar acum decid ce baton de ciocolată să mănânc”, pune drumeața lucrurile în perspectivă.

Marea capcană în timpul drumețiilor de lungă distanță

Sute de mii de oameni parcurg anual trasee de lungă distanță, fiecare cu o proprie miză – unii caută ceva, alții fug de ceva. Christine Thürmer a cunoscut mulți oameni care au vrut să dea un alt sens vieții lor printr-o călătorie. Însă lucrurile nu sunt niciodată atât de straightforward. 

„Majoritatea vor să iasă de pe rotița de hamster. Se simt prinși în muncă, în stres, și cred că, dacă merg pe jos, se eliberează, că devin extraordinari. Dar cad într-o altă capcană: aleg trasee pe care industria outside, publicitatea și mass-media le promovează ca fiind extraordinare”, spune Christine Thürmer.

„De exemplu, în lumea germanofonă, toți merg în Scandinavia, pentru că văd imagini cu Norvegia, Suedia, fiorduri și cred: „Acolo e libertatea.” Sau merg în Alpi, ori în Himalaya, pentru că e spectaculos. 

„Dar asta e o atitudine consumeristă: „Sunt obosit, sunt în burnout, totul e groaznic, dar dacă plătesc destui bani și merg în locul potrivit, natura mă va transforma, înțelepciunea va cădea din cer și voi deveni alt om”. Nu e așa. Asta e o atitudine pasivă. Ceea ce te schimbă cu adevărat e confruntarea zilnică cu foamea, setea, căldura, ploaia, efortul repetat, din nou și din nou”, atrage atenția drumeața. 

Când România devine o alegere mai bună decât țările scandinave

De aceea le recomandă celor care vor să plece într-o drumeție lungă să se gândească realist la traseul pe care vor să îl parcurgă și să ia în calcul toți factorii: 

• Își doresc un drum solitar sau unul plin de alți drumeți, cu care să socializeze? 
• Care este nivelul de confort de care au nevoie? 
• Se poate campa pe traseu sau trebuie să te cazezi undeva? 
• Care este punctul lor de interes, natura sau cultura? 

Un factor esențial, dar trecut de multe ori cu vederea este bugetul. Traseele scandinave, de pildă, sunt scumpe. „Nu e o mare realizare să mergi în țările scandinave, pentru că toți merg acolo. Dacă ai un buget mic – și nimeni nu vorbește despre asta, dar e o prostie să nu vorbim despre asta –  de ce te-ai duce în Scandinavia, unde o ciocolată costă 5 euro? 

Poate îți impart Scandinavia, dar plouă constant, e frig și, dacă vrei cazare, dai 70 de euro doar pentru un pat într-un dormitor. Cu aceiași bani poți trăi o săptămână în România. 

Este mult mai plăcut când poți merge ocazional la un restaurant sau când poți să te cazezi la resort când vremea devine rea. Trebuie să-ți pui o întrebare esențială: bugetul meu este suficient de mare încât să-mi allow – și subliniez – cu bucurie o călătorie în Scandinavia sau în SUA? Pentru că altfel, vei ajunge în mizerie totală în Scandinavia: plouă, e frig și nu-ți permiți cazarea. Am văzut multe expediții abandonate pentru că oamenii și-au golit cardurile de credit și au fost nevoiți să se întoarcă acasă”, povestește Thürmer.

„Drumul care unește”

Experimentata călătoare germană preferă rute care nu sunt neapărat în centrul atenției internaționale. Preferă precum România, Ungaria sau Bulgaria. „Acestea sunt cu adevărat interesante, acolo te poți provoca pe tine și poți trăi ceva autentic”, crede ea.

De multe ori, drumul este cel care îl îmbogățește pe călător, cu experiențe, povești, noi point of view. Însă și reciproca poate fi la fel de valabilă: cei care trec au o influență asupra celor cu vieți înrădăcinate de-o parte și de alta a cărării. 

În următoarea perioadă, NewsExpress își propune să încerce să înțeleagă și să spună publicului care este impactul Thru Transilvanica asupra comunităților pe care le traversează și a drumeților care îl străbat. 

Datele și informațiile de până acum arată că suntem în fața unui posibil fenomen, automobile poate să contribuie la ceva mai fundamental decât turismul. „Drumul care unește” a creat o mișcare și efecte „la firul ierbii”, în viața de zi cu zi a oamenilor. Vom reveni cu povești de oameni și locuri despre Thru Transilvanica.