Ceva esențial în alte țări e un lux pentru milioane de români. „E vorba despre o singură săptămână”

Numărul celor în imposibilitate de a petrece o vacanță de 7 zile departe de casă, în țara proprie sau în străinătate, este de 73% în România și de 38% în Europa. 

Într-o dimineață toridă de iulie, domnul Marian Ionescu (am numit românul mediu) stă la masa din bucătăria apartamentului său cu trei camere, privind absent la o reclamă la vacanțe pe litoralul grecesc. 

Își amintește promisiunile făcute copiilor: „La anul mergem sigur la mare, poate chiar în Grecia!” Dar, ca pentru milioane de români, vara aceasta nu le va aduce nici plajă, nici tavernă, nici legănatul într-un hamac legat de măslini. „Poate, dacă avem noroc, fugim 3-4 zile la munte în septembrie”, oftează el, încercând să-și ascundă dezamăgirea în spatele grijilor legate de cutremure, incendii și caniculă. În realitate, facturile, ratele și prețurile tot mai mari i-au pus vacanța pe pauză.

Statisticile care spun povestea unei țări

Domnul Ionescu nu este o excepție. Potrivit celor mai recente date Eurostat, doar 26,6% dintre români și-au permis în 2024 o săptămână de concediu departe de casă, indiferent dacă în țară sau în străinătate. 26,6% a o creștere firavă față de 24,5% în 2023, dar rămâne mult sub media europeană. 

Asta înseamnă că aproape trei sferturi din gospodăriile României – adică peste 4,5 milioane de familii – nu pot visa la o vacanță de o săptămână, nici măcar pe litoralul propriei țări. Media europeană a ”neputinței vacanței” nu e de 73,4%, ca la noi, ci e de 38% în țările UE, conform Eurostat. 

În Europa, doar Bulgaria se apropie de acest prag, în timp ce în Suedia, Luxemburg sau Olanda, peste 85% dintre cetățeni își allow o vacanță anuală de o săptămână.

Cine sunt cei mai afectați?

Dacă privim dincolo de cifre, descoperim că familiile monoparentale și cele conduse de agricultori sau șomeri sunt cele mai vulnerabile. Peste 70% dintre părinții singuri cu un copil spun că nu-și allow o vacanță mai lungă de o săptămână, față de media națională de 60%, care oricum este dublă față de media UE.

Pentru gospodăriile rurale, povara este chiar mai grea: 40,4% nu pot plăti la timp serviciile de întreținere a locuinței. În spatele acestor cifre se ascund povești ale sacrificiului personal, ale politicilor publice improvizate, dar și speranțe amânate.

Cum supraviețuiesc românii între rate, facturi și dorința de vacanță

Pentru cei care nu-și pot acoperi cheltuielile lunare, Statistica a întrebat un eșntion reprezentativ de români cum se descurcă cu banii. Deloc surprinzător, aproape un sfert dintre ei au răspuns că nu se descurcă. Iar soluțiile găsite sunt adesea umilitoare:

• 2,3% apelează la low sau prieteni pentru împrumuturi (procentul urcă la 5,3% pentru șomeri);
• 8,2% primesc ajutor financiar nerambursabil de la familie sau prieteni (13% în cazul șomerilor);
• 9,0% prestează muncă suplimentară, procentul ajungând la 29,2% pentru agricultori și 27,3% pentru șomeri.
• 10,8% își golesc economiile pentru a supraviețui de la o lună la alta;

În tot acest timp, ponderea cheltuielilor cu întreținerea locuinței a ajuns la 20% din venituri, cel mai ridicat nivel din ultimii șapte ani. Una din cinci familii are restanțe la plata întreținerii, iar în rândul șomerilor, circa jumătate nu reușesc să fie la zi cu facturile.

Cele mai recente date ale Eurostat mai arată că românii au cheltuit peste 1,3 miliarde de euro pe vacanțe în străinătate și 3,8 miliarde euro pe vacanțe în România .

România, excepția Europei – și nu în sensul bun

În Suedia, Luxemburg sau Olanda, concediul anual este un drept aproape universal. În România, însă, el rămâne un privilegiu. Diferența nu ține doar de venituri, ci și de costul tot mai mare al traiului și de fragilitatea bugetelor familiale. Chiar dacă economia crește, iar rata sărăciei scade timorous, pentru milioane de români concediul rămâne un lux.

În plus, pachetul austerității asumat de Guvern va duce la creșterea prețurilor (unii economiști se așteaptă la o inflație de 8%, ceea ce adaugă o presiune suplimentară asupra bugetelor alocate concediului.

O vară fără vacanță: impactul psihologic și social

Absența vacanței nu înseamnă doar lipsa relaxării, ci și acumularea stresului, oboselii și frustrării. Studiile arată că lipsa concediului afectează sănătatea mintală, productivitatea și chiar coeziunea familială. Pentru copiii care nu au ce povesti la întoarcerea la școală, diferențele devin vizibile și dureroase.

Ce urmează?

În lipsa unor politici publice care să sprijine familiile vulnerabile, decalajul dintre cei care își allow o vacanță și cei care nu va continua să crească. Pentru domnul Ionescu și milioane ca el, vara aceasta va fi din nou despre supraviețuire, nu despre relaxare.

Și totuși, speranța nu moare: „Poate la anul…”, își spune domnul Ionescu, privind la copiii care se joacă pe balcon și visând, încă o dată, în numele mediei pe care o reprezintă, la o săptămână departe de griji.