Cine și cum poate ajuta sau bloca viitoarea „pax americana” din Ucraina. Expert: „Europenii au început să dea semnale că înțeleg situația”

Uniunea Europeană, China, Turcia și Arabia Saudită au încercat de la început să devină parte a negocierilor pentru pace în Ucraina. Experții consultați de „Adevărul” cred însă că acestea au un rol mai degrabă marginal, spre deloc, deși există diferențe între ele.

Trump și Putin vor face concesii, dar vor avea ultimul cuvânt în negocieri. FOTO: EPA

Discuțiile
despre pace revin în
actualitate, după ce Donald Trump și Volodimir Zelenski au dat
semnale că sunt dispuși să treacă peste eșecul discuției pe
care au avut-o săptămâna trecută, la Washington. Liderul de la
Kiev a dat semnalul unei foarte posibile împăcări cu o postare pe
internet în care îl laudă pe omologul său american și anunță
că-și pune toată speranța în acesta. Mai mult, Zelenski s-a
declarat acum de acord cu semnarea tratatului bilateral pentru
mineralale rare.

În
plus, speranțele sunt alimentate și de faptul că Trump a vorbit
luni seara, în premieră, despre faptul că în discuțiile pentru
pace trebuie incluși și europenii. Însă
indiferent care plan de pace va fi urmat în continuare, cel
american, cel european sau poate unul mixt, în ecuație pot
interveni și alți actori.

Cine vrea să găzduiască negocierile pentru pace

China,
Arabia Saudită, Turcia, Ungaria și chiar Belarus s-au arătat
interesate să găzduiască negocierile și chiar să medieze
conflictul. La rândul său, Donald Trump a făcut în două rânduri
apel la președintele Chinei, Xi Jinping, cerându-i să intervină
pentru restabilirea păcii. Turcia este și ea în cărți, iar
Ankara a trecut peste animozitățile cu Uniunea Europeană și a
luat parte la discuțiile de la Londra, unde aliații europeni au
vorbit despre propriul plan de pace și despre o mai strânsă
colaborare cu SUA.

Cu
toate acestea, ultimele săptămâni au fost marcate de o
volatilitate accentuată, iar răsturnările de situație au fost la
ordinea zilei. Pentru a vedea încotro ne îndreptăm, „Adevărul”
a apelat la expertiza a doi cunoscuți experți, profesorul Sergiu
Mișcoiu, de la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée și
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, și analistul politic
internațional Ștefan Popescu.

Sergiu
Mișcoiu spune că planul cel mai aproape de a se concretiza este cel
american, care nu este însă cel mai bun.

„Planul
care pare să fie mai aproape de a se concretiza este, evident, cel
american, fiindcă el este, în primul rând, negociat cu Rusia,
chiar dacă nu toate detaliile sunt acum negociate deja cu Rusia. El
este cel care va prima în discuția la care va fi invitată Rusia și
dacă înțelegerea între Zelenski și Trump asupra accesului la
resursele minerale ale Ucrainei se concretizează, va fi, în liniile
sale mari, acceptat și de Ucraina”, spune Mișcoiu.

Ucraina va fi strânsă cu ușa și silită să accepte

Asta
nu înseamnă că Ucraina nu se simte ca un stat care a fost dublu
agresat odată de Rusia printr-un război și apoi de Statele Unite
prin arvunirea, pe termen foarte lung și în condiții defavorabile
a resurselor Ucrainei, consideră profesorul clujean.

„Fiind
pusă în fața faptului împlinit, Ucraina are o marjă de manevră
foarte redusă. Ea poate face în continuare apel la planul european
ca plan B, poate face apel la susținerea europenilor, însă în
măsura în care Rusia se înțelege cu Statele Unite să țină
direcția de negociere în jurul planului propus de americani – și
în momentul de față pare greu de crezut că s-ar face concesii cu
direcția aceasta – planul european nu rămâne decât un mijloc de a
face presiune asupra negocierilor în planul unu”, mai spune
Mișcoiu.

Totuși,
Donald Trump și foarte probabil și Vladimir Putin vor face anumite
concesii, la fel cum și Ucraina va fi obligată să facă. Planul
american va putea suferi astfel mici modificări, chiar dacă încă
nu este clar în ce măsură și care vor fi acestea. De altfel,
Donald Trump a precizat, în cadrul unei conferințe de presă, că
și europenii ar trebui să ia parte la negocieri, fără a preciza
care ar fi rolul acestora.

„Cu
siguranță nu va fi un plan unic care va ieși așa cum îl dorește
Trump, nu e sigur imposibil. Cred că Trump era dispus de la început
să facă concesii. Și dacă ne uităm bine la ceea ce s-a declarat
inclusiv la conferința pentru securitate de la München, acolo se
spunea că vor exista negocieri inițiale și negocieri ulterioare.
Negocierile inițiale sunt cele bazate pe prezența americană, rusă
și probabil ucraineană, dar în special pe negocirile între Rusia
și Statele Unite ale Americii, iar cele ulterioare, cele de finale,
de precizare mai fină a elementelor care să apar în acord, ar
putea într-adevăr să-i includă și pe europeni”, adaugă el.

Însă,
influența europeană la aceste negocieri va fi mai degrabă una
redusă. Asta deși europenii au făcut mari eforturi și încearcă în continuare din răsputeri să ajute Ucraina.

„Practic,
partea de influență europeană în aceste negocieri va fi una
marginală, va fi undeva în zona mai degrabă a aplicării, a
precizării detaliilor, dar în niciun caz în ceea ce privește
liniile mari, adică teritorii, granițe și condiții”,
completează Mișcoiu.

Arabia Saudită și Turcia, roluri marginale

Arabia
Saudită și-a asumat un rol de mediator, amintește profesorul. De
altfel, o primă rundă de negocieri între Statele Unite ale
Americii și Rusia a avut loc la Riad. Asta înseamnă că saudiții
au un rol, fie el și marginal în tot acest proces de pace. Turcia
și China ar fi, mai spune Sergiu Mișcoiu, perdante. China, deși
Trump a apelat la președintele Xi Jinping, nu a fost chemată la
negocieri, deși s-a arătat interesantă. La fel, rolul Turciei va
fi mai degrabă marginal, deși o rundă de negocieri ruso-americane
au loc la Istanbul.

„Turcia
și China sunt deocamdată marile perdante ale acestor negocieri, în
sensul în care China nu a fost invitată să participe și și-a
pierdut fața, cum se spune, fața Americii și Rusiei. Reabilitarea
Rusiei lui Putin și încercările lui Putin de a obține
desființarea sancțiunilor asupra Rusiei practic scot această țară
de sub starea de dependență față de China. În felul acesta China
are din nou de pierdut. Cu siguranță diplomația chineză va
încerca să facă eforturi pentru a reveni în jocul acesta al
pacificării Ucrainei. Turcia, de asemenea, am văzut că nu a privit
cu ochi foarte buni faptul că Arabia Saudită și-a asumat rolul de
mediator și țară gazdă a medierii internaționale, așa că
încearcă să revină la rândul său în forță. A redus
ostilitatea, care era una mai gravă, ideologică față de țările
Uniunii Europene, a participat, așa cum știm, la întâlnirea de la
Londra, susținând, practic, proiectul acesta al rezilienței comune
care pleacă de la Marea Britanie, trece prin Uniunea Europeană și
ajunge până în Turcia. Turcia caută acum să existe independent
față de Uniunea Europeană, însă mai aproape, cred, de Bruxelles
ca și tip de abordare și eforturi, decât până acum când, în
condițiile ostilității dintre Moscova și Washington, avea o marjă
de manevră și de intervenții”, explică Mișcoiu.

Fără mediatori?

În
opinia lui Ștefan Popescu, nu va exista niciun mediator, iar Statele
Unite își urmăresc propriul plan, indiferent de cel al europenilor
sau de alte posibile planuri. Apelurile lui Donald Trump la omologul
său Xi Jinping, căruia i-a cerut să pună presiune pe Rusia pentru
a se ajunge la pace, ar fi făcute doar pentru public.

„Vedem
că negocierile se poartă direct între Statele Unite ale Americii
și Federația Rusă, fără mediatori. Faptul că președintele
Zelenski trimite o scrisoare lui Donald Trump, prin care se declară
dispus să facă pace, să accepte procesul de pace și să semneze
acordul pentru exploatarea minereurilor strategice, arată că a
cedat, că președintele Zelenski nu-și face iluzii cu privire la
capacitatea europenilor de a substitui Statele Unite ale Americii,
iar semnarea viitoare a acordului va reprezenta numai o salvare a
aparențelor. Acest acord nu poate fi pus în niciun fel sub semnul
egalității cu un acord sau cu o măsură de garantare a securității
Ucrainei”, spune Popescu.

Afacerile cu Rusia, mult mai profitabile pentru americani

În
opinia sa, americanii nu au nici cea mai mică intenție să
investească serios în acest proiect. Și nu pentru că ar exista o conspirație sau fiindcă ar vrea să-i saboteze pe ucraineni, dar reluarea afacerilor cu Federația Rusă poate aduce sute de miliarde de euro profituri imediat, pe când investițiile din Ucraina ar avea nevoie de ani foarte mulți pentru a da rezultate.

„Nu
cred că vor investi în acele mine, pentru că este un business
foarte costisitor, presupune și mai ales durează mult prea mult
timp. Cred că Donald Trump s-ar apropia, dacă nu ar atinge vârsta
de 100 de ani, când primele mine ar putea fi puse în producție.
Având în vedere că este nevoie de operațiuni de explorare care să
confirme cantitatea și calitatea minereurilor, apoi construirea
infrastructurii și aducerea de utilaje pentru exploatare, în
sfârșit construirea unor uzine de rafinare a minereurilor, pentru
toate acestea ar fi nevoie operațiuni care se pot întinde pe 10-15
ani”, mai spune el.

În
schimb, americanii sunt preocupați să investească în Federația
Rusă. Decizia este pur financiară, pentru că afacerile cu rușii
le vor aduce câștiguri mult mai mari.

„Cred
că echipa de la Washington privește cu mai mult interes reluarea
unor contracte pentru exploatarea unor minereuri critice cu Federația
Rusă, așa cum compania Boeing poate reveni să facă afaceri în
Valea Titanului din districtul federal Urali, și acest loc cred că
este mult mai profitabil decât operațiunile complicate din Ucraina.
Dar, bineînțeles, salvează aparențele. Și poate că americanii
vor obține ceva participări la anumite business-uri în Ucraina,
dar acest lucru nu va însemna în niciun caz o garanție pentru
Ucraina. Asta din simplul motiv că pentru americani dinamica
pozitivă a relațiilor cu Moscova reprezintă garanția faptului că
războiul nu va începe. Practic, speranța lui Trump este că îi va
convinge pe ruși să nu mai atace Ucraina, în momentul în care
Rusia și SUA vor reîncepe să facă afaceri importante. Acesta e
calculul americanilor”, adaugă el.

Europenii vor da înapoi și vor accepta poziția SUA

Treptat,
europenii se vor ralia complet poziției americane, chiar dacă în
acest moment unii dintre ei mai încearcă poate să-i convingă pe
americani. În plus, liderii coaliției europene, Franța și Marea
Britanie, nu reușesc să se pună de acord în tot ceea ce privește
planurile de pace europene.

„Europenii
au început să dea semnale că înțeleg situația, inclusiv imediat
după summit-ul de la Londra. Nici nu s-au răcit bine scaunele de pe
care s-au ridicat liderii europeni că ministrul Forțelor Armate
britanice, Luke Pollard, a infirmat spusele lui Macron referitoare la
un plan convenit la summit-ul de la Londra care ar prevede o încetare
a focului provizorie de 30 de zile. Nu există un acord între Londra
și Paris. A declarat asta chiar demnitarul britanic, ceea ce ne
arată că dacă între Londra și Paris nu există un acord, atunci
e iluzoriu să credem că europenii vor putea menține un front, crea
un front unit pe care să-l țină foarte mult timp. De asemenea,
Italia este o țară reticentă în a se găsi formule în afara
Statelor Unite ale Americii. Italia temperează totul, dacă ne uităm
la declarațiile doamnei Giorgia Meloni imediat de după summit. Ea a
cerut să arătăm mai puțină emotivitate și mai mult sânge
rece”, dezvoltă Popescu.

Britanicii dau primele semnale

Pentru
Marea Britanie, relația specială cu Statele Unite ale Americii pare
că reprezintă în continuare o prioritate absolută. Acest lucru înseamnă că britanicii nu sunt dispuși să susțină 100% politica Franței și eforturile lui Emmanuel Macron de a aduce Europa în prim plan. Nu este mai puțin adevărat și faptul că oricum britanicii nici nu ar putea să se impună în fața americanilor.

„Pentru
britanici, cred că relațiile cu SUA vor reprezenta în orice
situație punctul cardinal al politicii externe. Și de la această
relație specială, Marea Britanie se va raporta inclusiv la criza
ucraineană dincolo de inițiativele pe care le-a luat și
declarațiile de susținere pe care le-a dat premierul Kiril Starmer.
De altfel, ieri, vicepremiera guvernului de la Londra, Angela Rayner,
a declarat pentru BBC că premierul britanic nu se lasă distras de
anunțuri. Este vorba de anunțul SUA de a suspenda ajutorul acordat
ucrainenilor. E foarte clar”, mai spune el.

Dacă
europenii vor avea un rol marginal în viitoarele negocieri de pace,
țări precum China sau Turcia par și mai departe, chiar dacă runda
a doua a negocierilor are loc la Istanbul. Însă, mai spune Ștefan
Popescu, nicio țară nu poate emite cu adevărat pretenții, iar SUA
vor continua să fie vioara întâi.