Corespondență din Liban: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru conflict. Altfel, am fi avut un nou război civil.” Singurii libanezi care nu condamnă Israelul

După ce am publicat poveștile oamenilor din două localități din sudul Libanului, care încearcă să-și refacă viața după ce casele lor au fost distruse și ocupate de armata Israelului, ZiarInfo prezintă astăzi și perspectiva comunității creștine din această țară. Creștinii reprezintă aproape o treime dintre votanții din Liban și nu au fost afectați grunt de războiul dintre Israel și Hezbollah, deși au plătit și ei un preț ridicat.

• „Tensiunile dintre sectele din Liban (n.r.- creștini, musulmani șiiți și suniți) crescuseră incredibil în ultimul timp. Un război civil ar fi fost mult mai distructiv, decât ce ne-a făcut Israelul,” spune pentru publicul ZiarInfo Camile Mrad, un agent imobiliar din Beirut.
• Libanul a trecut printr-un război civil sângeros între cele trei comunități religioase ale țării între 1975 și 1990. De atunci autoritățile nu au mai realizat niciun recensământ pentru a afla câți creștini, suniți și șiiți sunt în această țară.
• În popular, se presupune că baza de susținători ai grupării Hezbollah o constituie comunitatea șiită din Liban. Realitatea este însă mult mai complexă.
• Primele două articole din seria despre Liban, după încheierea războiului dintre Israel și Hezbollah, pot fi citite aici și aici. 

Pe 27 noiembrie 2024, Israelul și Libanul au semnat un acord de încetare a focului, menit să reinstaureze pacea după un an și 11 luni de ostilități, începute odată cu primele rachete lansate de gruparea șiită Hezbollah asupra localităților din nordul Israelului, ca răspuns la războiul din Gaza. Pentru locuitorii din sudul Libanului, războiul nu a luat sfârșit odată cu semnarea armistițiului. Autoritățile libaneze au raportat peste o mie de încălcări ale acordului de încetare a focului de către Israel.

Situația este mult mai calmă în capitala Beirut. Orașul este încă organizat după liniile trasate în timpul războiului civil. În vest, moscheele îi cheamă pe credincioși să se roage de cinci ori pe zi. În est, se aud doar clopotele bisericilor care bat în fiecare seară la ora 6. Nimeni nu știe câți creștini ori musulmani trăiesc astăzi în Liban. Ultimul recensământ a fost făcut în 1932, când jumătate din populație technology alcătuită din creștini. Singurul număr este cel al votanților înregistrați: 32,8% dintre aceștia aparțineau unei secte creștine la ultimele alegeri parlamentare din 2022.  

ZiarInfo a discutat cu trei creștini despre cum se poziționează vizavi de ultimul război dintre Hezbollah și Israel. Un fir comun în declarațiile lor este că războiul nu le aparține libanezilor. „De ce să mergem la război pentru Palestina?”, se întreabă Wissam Jaber, un taximetrist jumătate creștin și jumătate șiit, care a locuit toată viața în Hamra, cel mai divers cartier al Beirutului. 

Pe lângă Wissam Jaber, au mai vorbit cu ZiarInfo cercetătorul și lectorul universitar Elie Elias, precum și agentul imobiliar Camile Mrad. Sunt oameni simpli, ale căror poziții despre război nu ajung pe posturile de televiziune din Liban.

„M-am săturat de război. Dacă ar cădea o bombă lângă mine, nici nu aș clipi”

Wissam Jaber își începe ziua în fața unei patiserii, pe o alee îngrămădită din cartierul Hamra, nu departe de locuința sa, aflată pe strada singurei biserici ortodoxe din vestul Beirutului. „Aici au cel mai bun manoucheh (n.r. pizza libaneză acoperită cu diverse ingrediente),” spune Wissam. 

E de profesie taximetrist și își petrece fiecare zi transportând pasageri cu scuterul pe străzile mereu aglomerate ale Beirutului. Are forty five de ani, așa că primele sale amintiri sunt din timpul războiului civil din Liban.

„Sunt atât de obișnuit cu sunetul bombelor, le-am auzit de mic copil. Dacă ar cădea una acum peste clădirea de lângă noi, nu cred că aș reacționa,” explică Wissam. El e jumătate creștin și jumătate șiit. Orice religie ar avea o persoană, crede că datoria concetățenilor săi e să fie libanezi înainte de orice. „Nu toți șiiții susțin acest război, nici măcar șiiți din sudul Libanului. Și nu toți creștinii îi urăsc pe șiiți. După logica asta, eu ar trebui să urăsc jumătate din ce sunt,” adaugă Wissam.

El nu susține războiul pentru că nu înțelege ce legătură au avut ostilitățile cu Libanul. „Dacă israelienii ar ataca sudul Libanului pentru că vor să ne ia pământurile, eu aș fi primul care ar merge la război. Dar ce e acest război pentru Palestina? Eu nu vreau să mor în țara mea pentru Palestina ori Gaza,” spune Wissam Jaber. 

„Suntem prinși într-un ciclu de războaie. Noi nu am avut nicio implicare în acestea, dar am plătit un preț foarte mare”

Elie Elias, cercetător și lector universitar la Lebanese American University, crede că țara este prinsă într-un ciclu de războaie provocate de alții, dând vina pe palestinieni pentru prima invazie israeliană, și pe Hezbollah pentru ultimele două războaie cu Israelul, din 2006 și 2024. 

„E un război cu repetiție. Hezbollah spune că războiul nu putea fi prevenit și, mai devreme ori mai târziu, am fi avut un battle cu Israelul. Dar perspectiva creștinilor, care este împărtășită de suniți și druzi, este că Libanul nu are nicio legătură cu acest război început de Hezbollah,” spune Elie.

El atrage atenția că în sudul țării există și sate de creștini, care sufereau încă de dinaintea izbucnirii ultimului război cu Israelul. „Din 2008 și până-n 2023, sătenii creștini au trăit fixed sub amenințarea susținătorilor Hezbollah. Acum câțiva ani, un creștin din satul Rmeish a fost răpit și ucis de militanții Hezbollah. L-au asasinat și ulterior au încercat să-i însceneze moartea drept un accident,” susține Elie Elias. 

Lectorul universitar nu crede că Hezbollah reprezintă comunitatea șiită din Liban. „Ei reprezintă o mafie în numele șiiților. E crucial să-i separăm pe șiiți de Hezbollah. Ura pentru șiiți nu va aduce nimic bun Libanului,” punctează Elie Elias. 

El dă exemplul a doi activiști șiiți uciși în ultimul deceniu pentru că au criticat Hezbollah, cel mai crucial fiind Lokman Slim, asasinat în 2021 la sud de Beirut. „Hezbollah controlează prin frică și nimeni nu simte mai mult această frică decât șiiții. Din cauza acestor asasinate nu putem găsi o opoziție publică a șiiților față de Hezbollah. Dar aceasta există,” spune lectorul. El speră că odată ce oamenii vor înțelege cât de slăbit este Hezbollah, se vor înmulți vocile critice din interiorul comunităților șiite din Liban.  „Aceasta este cea mai mare teamă a Hezbollah. Ei nu se temeau de pierderea războiului cu Israel așa cum se tem de pierderea influenței asupra șiiților,” adaugă Elie Elias.

Universitarul crede că celelalte comunități religioase i-au primit pe refugiații șiiți în timpul războiului pentru că altfel ar fi avut de câștigat tot Hezbollah. „Gruparea ar fi continuat să mențină controlul asupra șiiților dacă noi îi respingeam în acest moment critic,” spune Elie Elias. 

Acesta punctează că reconstrucția comunităților devastate de război ar trebui să fie responsabilitatea exclusivă a guvernului, dar „nu poate să aibă loc înainte ca Hezbollah să fie dezarmată și forțată să plece din sudul Libanului.”

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu că s-a întâmplat acest război. Altfel, am fi avut un nou război civil”

Agentul imobiliar Camile Mrad vede ultimul război drept o repetiție a situației de la începutul războiului civil din Liban. „Atunci, musulmanii libanezi i-au sprijinit pe palestinieni în lupta lor pentru Ierusalim. Asta technology o problemă pentru creștini, care nu voiau să facă parte dintr-un război care nu ne aparține. Și real această istorie s-a repetat în 2024,” spune Mrad. 

Când trebuie să justifice de ce creștinii au respins ideea unui război cu Israelul, Mrad face referire la spiritul fenicienilor care au locuit în zonă în urmă cu două mii de ani. „Ei erau comercianți. E în natura noastră, a libanezilor, să fim comercianți, să vrem să avem relații bune cu vestul, dar și cu estul. Noi vrem să ne înțelegem cu toată lumea. Și, mai presus de toate, vrem să trăim,” explică Camile Mrad.

El crede că ultimul război a fost esențial pentru a distruge controlul pe care-l avea Hezbollah asupra Libanului. „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că s-a întâmplat acest război. Altfel, am fi avut un nou război civil, pentru că tensiunile dintre secte crescuseră incredibil de mult. Un război civil ar fi fost mult mai distructiv decât ce ne-a făcut Israelul,” spune Mrad. 

Asemenea lectorului universitar Elie Elias, și Mrad crede că șiiții au mult mai multe motive să se teamă de Hezbollah. Iar militanții au transformat teama comunităților șiite în susținere pentru Hezbollah. „În spatele acestui război s-a aflat 5% din populația libaneză. Restul au fost forțați să sprijine războiul de militanții care umblau înarmați pe străzile satelor și intimidau oameni. Asta s-a întâmplat în sudul Libanului,” spune Mrad. Unii au ales de bună voie să susțină gruparea, pentru că au fost ajutați de Hezbollah. „Au cumpărat loialitatea șiiților cu mâncare, discounturi și subvenționarea taxelor școlare,” adaugă Mrad.

Camile Mrad crede că comunitățile șiite și-au meritat distrugerea din partea Israelului. „Până la urmă, ei au făcut o alegere. Au ales Hezbollah. Au crezut în Hezbollah. Și-au trimis rudele să lupte alături de Hezbollah. Au crezut până la capăt în această alegere, chiar dacă mulți libanezi le-au spus că e greșită. Prin urmare, au cules ce au semănat,” spune Camile Mrad. 

Agentul imobiliar speră că sfârșitul războiului va aduce schimbarea așteptată atât de mult de către libanezi. „Schimbarea necesită timp. Nu se va întâmpla de pe-o zi pe alta. Sunt oameni care vor răzbunare pentru pierderile suferite în acest război. Dar, odată cu trecerea timpului, se vor îndepărta de această idee,” adaugă Mrad.

El împărtășește poziția lectorului universitar Elie Elias în ceea ce privește reconstrucția zonelor devastate de războiul din sudul Libanului și valea Bekaa (n.r. regiune din estul țării). „Dacă nu vor primi sprijin acum din partea guvernului, aceste comunități vor rămâne în aceeași situație– sprijinind Hezbollah,” spune Camile Mrad. 

Și, deși devastarea războiului se simte altfel în comunitățile șiite, agentul imobiliar punctează că toată țara este afectată de situația economică. Războiul a redus creșterea PIB-ul țării cu 6,6% în 2024, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. „Suntem cu toții devastați. Suntem cu toții epuizați,” încheie Camile Mrad.