Cum sunt condițiile de pe Broadway prin ochii unei dansatoare românce: Visul american trăit de Alina Radu

Alina Radu, dansatoare care a ajuns de pe scenele românești pe Broadway, ne-a vorbit despre condițiile de acolo.

Alina Radu, o dansatoare româncă, a trăit experiența unică de a performa pe scena Broadway, chiar dacă spectacolul său, Lord Nil Seven Deadly Sins, a fost considerat Off Broadway. În contextul disputei dintre Actors’ Equity Association și Broadway League privind condițiile de muncă și fondul de sănătate, românca oferă o perspectivă din culise și compară experiența americană cu cea din teatrele românești.

Sindicat vs. producători: lupta pentru siguranță și beneficii

Actors’ Equity Association, sindicatul care reprezintă aproximativ 900 de actori și manageri de scenă, solicită majorarea contribuțiilor la fondul de sănătate și programe mai sigure în culise. Broadway League, grupul care reprezintă producătorii și proprietarii de teatre, nu a cedat după mai bine de un deceniu fără majorări.

O situație recentă a atras atenția publicului: o actriță din ansamblul The Lion King și-a rupt tendonul lui Ahile în timpul spectacolului și a apelat la asigurarea de sănătate a sindicatului pentru tratamente, neacoperite altfel.

Citește și: Vedetele de pe Broadway intră grevă: peste 30 de spectacole riscă să fie suspendate

Experiența Alinei Radu: reguli stricte și siguranță pe scenă

Alina Radu, care a dansat în spectacolul Lord Nil Seven Deadly Sins pe scena Stage 42, explică de ce acesta a fost considerat Off Broadway: „Unul din criteriile sălilor de Broadway este să poată acomoda minim 500 spectatori, iar sala noastră acomoda doar 499. Totuși, regulile de funcționare sunt aceleași”.

Despre condițiile din culise și pe scenă, ea spune: „Un lucru care m-a șocat în primele zile de repetiții a fost existența MULTOR reguli. Am dat piept cu o mulțime de reguli ce țineau, în principiu, de siguranță, mai ales că spectacolul nostru a fost promovat ca fiind cel mai periculos spectacol din NYC. Pe scenă aveam voie să intrăm doar într-un anumit interval de timp, supravegheați, cu toată recuzita aranjată la locul și în forma potrivită. De asemenea, puteam atinge recuzita doar în timpul spectacolului și doar pe scenă. În rest, existau tehnicieni autorizați și doar ei aveau dreptul de a așeza sau muta diferite obiecte ce țin de recuzită. Așadar, pot spune că măsurile de siguranță erau chiar duse la extrem. Dar, probabil, părerea mea este ușor alterată de experiența cu teatrele românești, unde nu există astfel de reguli”.

Actorii au argumente solide pentru revendicările lor

Referitor la cererile sindicatului, Alina susține: „Cred că, dacă tot există acest Actors’ Equity Association, cererea actorilor este complet valabilă. Teoretic, de aceea și există această asociație: pentru a avea niște beneficii, pentru a fi protejat, pentru a avea un spațiu sigur de muncă pentru artiști. De asemenea, ca actor sau dansator, este aproape imposibil să îți desfășori activitatea în NYC dacă nu faci parte din această asociație. Din fericire, spectacolul în care eu dansez este produs de o companie europeană, așadar nu a fost nevoie să lucrez prin intermediul asociației”.

Alina compară experiența americană cu situația din România: „Cu părere de rău, cred că măsurile de siguranță în teatrele din România sunt o glumă, mai ales în condițiile în care, până mai recent, multe teatre nici măcar nu aveau aviz de funcționare. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu există personal cu adevărat calificat în ceea ce presupun tehnicienii de scenă. Și, dacă există, sunt mult prea puțini”.

Despre beneficiile actorilor și dansatorilor români: „Nu știu să vă spun de ce beneficiază actorii români, dar pot spune că dansatorii nu au niciun fel de beneficiu. Nici măcar locuri de muncă nu au. Tinerii dansatori aflați în pregătire în Liceele de Coregrafie ajung să își termine studiile în străinătate (dacă dispun de susținere financiară din partea părinților) sau își termină cariera la final de clasa a 12-a din lipsa de oportunități. Spectacolele de dans încă nu sunt consumate în România la nivelul teatrului dramatic”.

Experiența americană, un vis împlinit

În concluzie, Alina vorbește despre experiența sa personală în SUA: „Sinceră să fiu, nu mă așteptam să îmi placă să lucrez în Statele Unite, nu mă așteptam să mă acomodez și să îmi placă oamenii. Dar lucrurile nu se întâmplă mereu așa cum te aștepți, iar eu m-am simțit „ACASĂ” pe scena din America. Mă voi întoarce curând, cu siguranță. Respectul primit, condițiile bune, salariul și oamenii dedicați dau dependență. Peste tot există lucruri bune și mai puțin bune. Uneori trebuie să ai și puțin noroc, iar eu am parte de o echipă de excepție care m-a ajutat enorm cu acomodarea. Cred că cel mai important este să nu te simți singur atunci când te muți într-un loc cu o cultură atât de diferită”.