De ce apar durerile de genunchi și cum pot fi prevenite. Un medic ortoped explică ce greșeli facem și cum ne protejăm articulațiile

– Domnule doctor, spuneți-ne cum v-ați ales această specializare, din atâtea căi pe care puteați să le apucați?
– Decizia am luat-o undeva când eram pupil, în partea a doua a facultății. Studiem toate specialitățile, trecem prin ele în cadrul pregătirii din facultate. Se cheamă studii preclinice, în care facem toate specialitățile. M-a atras ortopedia datorită faptului că e o specialitate chirurgicală. De întotdeauna am vrut să fac ceva chirurgical. Doi la mână, mi s-a părut foarte interesant faptul că un pacient invalid, un pacient care nu se poate mobiliza, nu poate merge, după o intervenție ortopedică chirurgicală – aici vorbim de o fractură sau de ceva the same – rezultatele sunt relativ concrete și foarte rapide. Adică imediat după operație pacientul își recapătă mobilitatea, poate să meargă.

Claudiu Călin: „Regăsesc destul de frecvent pacienți care se plâng de dureri de genunchi”

– Care sunt cele mai întâlnite probleme ortopedice cu care vin pacienții la dumneavoastră?
– În ultima perioadă, să zic ultimii doi ani, regăsesc destul de frecvent pacienți care se plâng de dureri de genunchi. Cumva, probabil din cauza alimentației abundente, ceea ce presupune un grad de supraponderabilitate cam la toată lumea, sau a lucrului de la birou – din ce în ce mai multă lume lucrează la birou –, nivelul de activitate scade și prima articulație, sau deseori cea mai frecvent afectată articulație, este cea a genunchilor.

– În afară de a slăbi, care ar fi cea mai indicată soluţie, cum am putea să ne întărim articulațiile, ligamentele genunchiului, în așa fel încât, odată cu avansarea în vârstă, să nu avem probleme? Mai ales că aceste probleme apar la vârste din ce în ce mai scăzute.
– Din păcate, scăderea vârstei la care apar problemele este o realitate pe care o vedem în toate ramurile medicinei, inclusiv în ortopedie. Trebuie să privim articulația ca pe o componentă a unui mecanism. Corpul este un mecanism și, de cele mai multe ori, referindu-mă la articulații care lucrează contra gravitației – cum ar fi articulația șoldului, a genunchiului, a gleznei –, cel mai bun lucru este, unu la mână, să încercăm să normalizăm greutatea, dacă avem kilograme în plus.

– Ce am putea să mai facem?
– Să avem un grad mediu spre ridicat de activitate. Modul în care articulațiile se „hrănesc” este prin lichidul articular. Acest lichid se form în cantitate mai mare și își îndeplinește rolul de hidratare și lubrifiere prin mișcare. Componenta a treia, și foarte importantă, este musculatura periarticulară. Cu cât musculatura periarticulară este mai puternică, mai bine dezvoltată, mai obișnuită cu efortul – de la mers, alergat, bicicletă, tenis și așa mai departe –, cu atât articulația este mai protejată, mai puțin solicitată.

Claudiu Călin: „Alergarea e indicată, dar numai în anumite condiții”

– Spuneați de aceste tipuri de mișcare. Am tot întâlnit idei care se bat cap în cap: că alergarea este bună, dar în același timp sunt specialiști care spun că alergarea nu este atât de bună, pentru că uzează foarte mult.
– Alergarea, per total, este o formă de mișcare și, bineînțeles, una sănătoasă, foarte accesibilă. Nu-ți trebuie decât un echipament sportiv și timp. Nu necesită sală sau abonamente. Însă trebuie făcută în condiții de siguranță. Asta presupune, în primul rând, încălțămintea potrivită. În al doilea rând, alegerea suprafeței: să nu fie foarte dură, să fie suprafețe prietenoase, inclusiv terenuri de sport. Și, în al treilea rând, să nu începem o activitate fizică șocogenă dacă tonusul muscular și starea generală de health nu ne allow. Trebuie luată în etape.

„Dacă vreau să alerg, dar am multe kilograme în plus, probabil alergarea nu este activitatea cea mai indicată. Trebuie răbdare, timp, dietă, consecvență”
Claudiu Călin, medic ortoped

– E interesant ce spuneți, pentru că european, în momentul în care am decis să-mi schimb stilul de viață și aveam vreo 20 de kilograme în plus, mi-am instalat o aplicație de alergat. Mi-am trecut greutatea și înălțimea, iar primul exercițiu generation să alerg un minut și apoi să merg un minut. Atât.
– Actual. Se pornește foarte încet și e bine așa. Din punctul meu de vedere, orice lucru care durează necesită răbdare. Lucrurile bune și durabile au nevoie de o bază solidă, iar baza se construiește în timp. E vorba de sănătatea mentală, de sănătatea corpului, de o investiție în noi înșine. Nu te poți aștepta ca în două luni să slăbești 12 kilograme sau să alergi 10 km. Este nerealist, te dezamăgești și renunți. Nici prea mult, prea repede, nici prea puțin. Trebuie găsit un echilibru.

Claudiu Călin: „După un efort care nu este extrem, nu ar trebui să apară dureri persistente”

– Când știm că trebuie să mergem la ortoped? De exemplu, dacă am jucat fotbal cu prietenii și avem dureri la genunchi sau la gleznă, când știm dacă durerea necesită o vizită la ortoped sau mai așteptăm câteva zile?
– O întrebare foarte bună. Sunt mulți oameni care nu fac activitate fizică regulat. Au jucat fotbal, forty five de minute sau o oră, s-au lovit, s-a umflat, au șchiopătat, s-au speriat și au făcut programare la medic. Până ajung, după o săptămână sau zece zile, durerea trece. Ideal este să mergem la medic atunci când, în ciuda repausului, a aplicării de gheață, a unui antiinflamator native sau oral timp de 2–3 zile, lucrurile nu se îmbunătățesc.

„În mod customary, după un efort care nu este extrem, nu ar trebui să apară dureri persistente. Dar dacă este o activitate ieșită din rutină și nu ai o see de health potrivită, durerea poate apărea. Dacă trece în două-trei zile, files viitoare ești mai atent: te încălzești mai bine, dozezi efortul. Dar dacă se repetă după eforturi care nu sunt de mare intensitate, atunci clar trebuie investigat de ce se întâmplă”
Claudiu Călin, medic ortoped

– Da, cred că una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac cei care nu fac sport sau mișcare zilnic, ori suficient de frecvent, este că nu se încălzesc, nu fac stretching. Observ chestia asta și când mai ieșim noi la fotbal și ne apucăm disclose de joc, fără să ne încălzim.
– Da, așa este. E vorba de câteva minute care sunt extrem de importante. De obicei, oamenii care fac sport sunt puțini, sunt oameni care au cariere, au familie și fac mișcare din ce în ce mai rar. Atunci apare un grad de lipsă de elasticitate, ca să spunem așa, prezent cam peste tot, și tocmai cei care ar trebui să facă încălzirea nu o fac.

– Spuneați mai devreme de echipamentul pe care ar trebui să-l avem atunci când alergăm. Ce trebuie să știm când vrem să ne cumpărăm o pereche de încălțări de alergat?
– În momentul de față există journal sportive care încep să țină cont de aceste lucruri. În primul rând, încălțămintea trebuie să fie dedicată sportului pe care vreau să-l practic. Dacă vreau să fac haltere, trebuie să port adidași cu talpă dură, cu înălțător în zona din spate. Dacă vreau să alerg, trebuie să port încălțăminte sportivă dedicată alergării, adică adidași special concepuți pentru acest sport. Trebuie să fie o măsură confortabilă, nici prea strânsă, nici prea largă. Ideal ar fi să existe și puțină experiență anterioară, pentru că e destul de greu de anticipat ce ți se potrivește excellent. Dar, ca principiu, pentru alergat ai nevoie de încălțăminte de alergat.

– Vă întrebam pentru că, în ziua de astăzi, există foarte multe opțiuni și, când ai prea multe alegeri, parcă nu mai știi ce să faci.
– Așa este. Asta e lumea în care trăim. Sunt foarte multe alegeri și depinde mult de experiența fiecăruia, de un prieten mai experimentat care face deja lucrul ăsta sau chiar de cei care comercializează produsele. Sigur, ei sunt subiectivi, dar pot oferi informații care ți se potrivesc sau nu. „Vrei să alergi un maraton, ai nevoie de modelul acesta. Vrei să alergi 5 km o dată la câteva zile, e suficient modelul celălalt.”

Claudiu Călin: „Statul la birou în picioare e o variantă mai bună”

– Ce recomandări aveți pentru persoanele care petrec foarte mult timp în fața calculatorului, stând la birou într-o postură destul de proastă?
– Dacă vorbim de oameni care asta fac, asta e meseria lor – sunt programatori sau lucrează mult la calculator –, evident că nu le poți spune „nu mai face asta”. Ideal ar fi să fim în natură, să alergăm, să ne bată soarele, dar asta e o lume ideală în care nu putem trăi. Cel mai probabil ar fi bine să-și dozeze statul pe scaun, să alterneze pozițiile și timpul petrecut în fața calculatorului. Când ești concentrat, postura devine nepotrivită, ceea ce noi numim o postură vicioasă: te cocoșezi, te apleci și așa mai departe. Dacă nu reușești să fii atent la asta, poți apela la alarme pe telefon sau la aplicații care să te avertizeze: „Hei, au trecut două ore și nu te-ai mișcat!”.

– Chiar citisem un studiu care arăta că simplul fapt că ne ridicăm de la birou pune în mișcare aproape toți mușchii.
– Sigur că da, pentru că din starea de repaus treci într-o see de activitate, iar organismul începe să lucreze. Am văzut chiar un studiu prezentat de un profesor despre ce pot face oamenii care stau la birou și vor să ardă mai multe calorii sau să slăbească. De exemplu, ridicarea repetată a călcâielor de pe sol și contractarea musculaturii gambei. Este o activitate simplă, pe care o poți face chiar stând jos, și care aduce beneficii comparativ cu statul complet nemișcat.

– O altă metodă care a apărut este lucrul la un birou înalt, din picioare. Ce părere aveți?
– Da, în practica mea întâlnesc mulți pacienți din domeniul IT care au încercat această variantă. Mi se pare o soluție bună. Alternativa ar fi să schimbi jobul, dar știm cu toții că nu e atât de simplu. Dacă treci de la statul pe scaun, care presupune relaxare și postură vicioasă, la statul în picioare, deja faci ceva în plus. Ești mai alert. E clar mai bine decât deloc.

– Dar dacă avem posibilitatea să lucrăm din pat, este același lucru?
– Din punctul meu de vedere, asta e o contradicție internă. Lucratul din pat nu funcționează. Organismul, tonusul muscular și creierul percep poziția întinsă ca fiind una de relaxare. Nu mai poți fi alert. Nu se mănâncă în pat, nu se lucrează în pat. Patul este pentru odihnă.

Claudiu Călin: „Flotările sunt un exercițiu foarte bun”

– Ce exerciții straightforward ați recomanda oricui, chiar înainte să iasă pe ușă, pentru a-și încălzi corpul și a-l pregăti pentru ziua respectivă?
– Internetul este plin de exerciții cu greutatea propriului corp. Pentru bărbați, de exemplu, există studii recente legate de flotări. Flotările sunt un exercițiu foarte bun. Genuflexiunile cu greutatea proprie sunt, de asemenea, excelente și nu necesită decât timp și voință. Pentru doamne, care poate nu preferă flotările, stretchingul, exercițiile de pilates sau yoga sunt foarte potrivite. Ceva care pune corpul în mișcare, îl încălzește și îl pregătește pentru o nouă zi.

– Țin minte că, atunci când eram copil, ni se recomanda înviorarea de dimineață.
– Da, așa este.

– Astăzi nu prea mai face nimeni asta.
– Astăzi lumea nu mai are timp. Se grăbește să bată traficul, să ajungă la muncă, are multe pe cap. Dar, în momentul în care îți pierzi sănătatea, chiar și pe cea fizică, orice altceva pălește. Trebuie găsit timp. E mai ușor de spus decât de făcut, mai ales în sezonul acesta, când e întuneric dimineața și se întunecă devreme. Rutina este extrem de importantă: să te trezești la aceeași oră, să te culci la aceeași oră și să integrezi zilnic o formă de mișcare. 20 de minute pe bandă înainte de micul dejun sau câteva serii de flotări. Creierului îi tell rutina. Este ceva ce învățăm de mici și care ne ajută pe tot parcursul vieții.

Claudiu Călin: „Viața nu se termină pentru că ai îmbătrânit”

– Am văzut și documentarul despre „zonele albastre”, acele locuri unde trăiesc cei mai mulți centenari. Fie că erau din Japonia, Sardinia sau SUA, toți aveau cam aceleași obiceiuri: mergeau mult pe jos, trăiau în comunitate, mâncau puțin și sănătos. La noi există mitul acesta: „Am îmbătrânit, ce să mai fac acum? Asta e”.
– Asta este expresia clasică românească: „Asta e”. Dar nu, nu asta e. Am locuit o perioadă într-o țară cu o speranță de viață mai mare decât a noastră, Republica Irlanda. În zilele de weekend vedeai pe promenadă foarte mulți oameni trecuți de vârsta a doua, pensionari, care mergeau la restaurant, se plimbau, erau integrați în societate. Când ați văzut ultima oară la noi un cuplu de peste 65 de ani ieșind la restaurant sau la plimbare? Este rar. Nu știu valid dacă e o problemă economică sau culturală, dar viața nu se termină pentru că ai îmbătrânit.

– Da, mi se pare că nu există cultura aceasta în care să spui: ample, trăim, dar parcă nu mai trăiești. Parcă te-ai oprit la un moment dat și aștepți să mori.
– Da, nu știi ce aștepți.

– Adică nu mai trăiești bine, cum trăiai înainte. Spui: am îmbătrânit, nu mai fac lucrurile astea. Povesteați de Irlanda, european am fost acum în Olanda, la Campionatul Mondial de handbal, și în Amsterdam, în parcul acela mare, cred că erau 500–600 de oameni de toate vârstele. Unii alergau, alții mergeau, alții mergeau pe bicicletă.
– Da. Atât timp cât nu mai ai ceva de așteptat – să ies în parc, să mă plimb cu prietenii, să joc șah sau golf… Câți români ați văzut că joacă golf? Foarte puțini. E o mișcare cu impact redus, presupune pași mulți, socializare și așa mai departe. Dar nu se întâmplă. Nu face parte, cel puțin încă, din cultura noastră ca nație.

Claudiu Călin: „Nimeni nu își dorește o intervenție chirurgicală”

– Care sunt cele mai frecvente prejudecăți pe care le-ați întâlnit în domeniul dumneavoastră?
– Domeniul meu, chirurgia ortopedică, este unul în care, din păcate, nimeni nu își dorește o intervenție chirurgicală. Foarte rar vine cineva și spune: „Domnule, vreau să mă operez”. Toată lumea vrea să fie bine fără operație. Prejudecata principală este legată de ce se întâmplă după: recuperarea, cât de greu va fi, dacă „nu mai ești niciodată la fel”. De fapt, nu e doar o prejudecată, e o cultură, o cutumă: odată ce te-ai operat, nu mai poți face ce făceai înainte, recuperarea durează foarte mult.

„Intervențiile ortopedice – fie că vorbim de fracturi, artroză sau traumatologie sportivă – dacă lucrurile merg bine, redau mobilitatea și nivelul de activitate anterior, uneori chiar mai bun decât înainte. Pacienții cu gonartroză sau coxartroză, de exemplu, sunt, în majoritatea cazurilor, mai bine după operație decât înainte de apariția bolii”
Claudiu Călin, medic ortoped

– E interesant că această teamă de a nu mai fi ca înainte e puțin ilogică, pentru că nu ajungi la ortoped de bine ce ești. Ajungi cu o problemă și te duci acolo tocmai ca să fii mai bine.
– Așa este. Teama și prejudecățile vin din lipsa de cunoaștere. Cunoaștere nu înseamnă „am un văr care a pățit asta”. În medicină există ceea ce se numește acordul informat al pacientului. Eu, ca medic, nu pot face nimic fără ca pacientul să fie informat și să fie de acord. Informat înseamnă că știe ce urmează să se întâmple, ce ne dorim să se întâmple, dar și ce nu ne dorim să se întâmple. Pacientul trebuie să fie conștient de riscuri, de complicații potențiale, dar și de scenariul în care lucrurile merg bine. Pentru că nu putem ști niciodată cu certitudine. Știm doar din experiență: la trei luni merg independent, la șase săptămâni sau la șase luni, în funcție de caz.

Claudiu Călin: „Corpul este o mașinărie care trebuie întreținută constant”

– Vorbeați de traumatologia sportivă. Care ar fi explicația, dincolo de genetică, pentru faptul că unii jucători se accidentează foarte des? Lipsa masei musculare, pregătirea, încălzirea?
– Părerea mea este că tocmai profesioniștii se încălzesc foarte bine. Îi vedeți înainte să intre pe teren cât de mult se încălzesc. Deci nu cred că acolo e problema. De cele mai multe ori ține de sportul practicat și de poziția din teren. Sporturile de contact predispun la traumatisme. Există, probabil, și o componentă genetică. Odihna este extrem de importantă, la fel și disciplina. Vedem sportivi mari care, în zilele libere, sunt la sală, își respectă rutina. Corpul este o mașinărie care trebuie întreținută constant.

– Cum a schimbat tehnologia chirurgia ortopedică în ultimii 20–30 de ani? Folosiți AI?
– Nu folosesc AI în prezent, dar probabil va fi integrat în viitor. Ortopedia este o specialitate extrem de dinamică. Tehnologia joacă un rol fundamental: investigații RMN foarte avansate, programe de computer care ne ajută să planificăm operațiile, roboți chirurgicali care cresc precizia. Există application prin care, înainte de operație, putem măsura și estima valid ce vom face intraoperator. Există biotehnologie, matrice care ajută la vindecarea țesuturilor, inclusiv a cartilajului, lucruri de neconceput acum 20 de ani.

– Evoluează constant domeniul.
– De asta există congrese anuale la care mergem, de asta există seminarii, pentru că tot timpul există cineva, în toate colțurile lumii, care cercetează diverse lucruri, le transformă în studii și își prezintă rezultatele. Cu cât ești mai expus la nou – la congrese naționale și internaționale – cu atât afli lucruri noi. Tehnologia este accesibilă absolut tuturor. Trebuie doar să vrei să-ți deschizi mintea și să accepți schimbarea. Trebuie să ne schimbăm, pentru că dacă rămânem cu aceleași cutume legate de ce se poate și ce nu se poate face, nu mai evoluăm.

Claudiu Călin: „Nu există dovezi solide că suplimentele repară articulațiile afectate”

– Rămânând în același domeniu, cum vedeți tratamentele noi care promit regenerarea tendonului sau ligamentelor? Există așa ceva sau sunt încă la început?
– Sunt terapii regenerative. Probabil vă referiți la infiltrațiile cu celule stem sau PRP, plasmă îmbogățită cu trombocite. Sunt pe piață de suficient timp, inclusiv în România, ca să nu mai fie de domeniul SF-ului. Știm clar că funcționează. Pe măsură ce trece timpul, experiența acumulată este din ce în ce mai mare. Evident, trebuie să treacă ani pentru a avea studii solide.

– Ce părere aveți despre suplimentele pe care le vedem la televizor și care promit tot felul de beneficii?
– Suplimentele de la televizor sunt, în primul rând, comerț. Din punctul meu de vedere, suplimentele trebuie folosite atunci când nivelul de activitate depășește aportul din alimentația zilnică sau atunci când organismul nu form ceva esențial. De exemplu, vitamina D este extrem de importantă și, în multe cazuri, trebuie suplimentată. Nu o poți obține suficient doar din alimentație. Creatina este un alt exemplu foarte bun. Este excelent documentată, ajută la sănătatea musculară, la capacitatea de efort și chiar la sănătatea mentală. Există însă și suplimente care promit repararea cartilajului – colagen, cartilaj de rechin și altele. Din punct de vedere științific, nu există dovezi solide că ingestia lor ar repara articulațiile afectate.

– Creatina este, de fapt, cel mai studiat supliment.
– Așa este. Este foarte bine documentată și are efecte excelente asupra sănătății musculare și capacității de efort. Există chiar studii recente care arată beneficii și pentru sănătatea creierului.

– Și, totuși, nu vedem reclame la televizor.
– Nu există reclame și nici nu este un supliment foarte popularizat. Dacă te interesezi însă, vezi că dovezile sunt clare. Televizorul și social media promovează ce șochează sau ce vinde.

Claudiu Călin: „Bucuria ar trebui să fie în fiecare activitate”

– Ați menționat vitamina D. Există păreri contradictorii: unii spun că avem deficit și trebuie suplimentată, alții că e suficient soarele.
– Nu sunt contradictorii. Expunerea la soare ajută, dar în România, realist vorbind, doar 4–5 luni pe an. Restul se rezolvă foarte simplu: prin analize de sânge. Dacă ai deficit, suplimentezi. Dacă nu, nu. Dacă deficitul este dovedit, suplimentarea este clar benefică. Dacă iei fără nevoie, atunci nu are sens.

– Cum vedeți viitorul ortopediei? Vom ajunge să nu mai facem mișcare și să ne „repare” medicii la 70 de ani?
– Nu știu. O viață lipsită de mișcare nu cred că este o viață cu bucurie.

– Degeaba dai restart din când în când, dacă între restart-uri nu trăiești.
– Actual. Bucuria ar trebui să fie în fiecare activitate. Nu trebuie să trăim doar pentru weekend. Inclusiv mersul la cumpărături cu familia este o activitate: mișcare, timp împreună, interacțiune. Pentru mine, asta e o bucurie.

Claudiu Călin: „Trei obiceiuri straightforward pentru sănătatea sistemului musculoscheletal”

– Există studii care arată că dopamina sănătoasă vine din efort, nu din confort.
– Este demonstrat științific. Dopamina obținută mercurial – mâncare, alcool – crește brusc și scade la fel de repede. Cea obținută prin efort crește lent și durează mai mult. Dar noi trăim în epoca vitezei, totul trebuie „acum”.

– Și după scădere, ai nevoie de mai mult.
– Actual. De asta ar trebui educație pentru sănătate, inclusiv în școli. În Japonia, de exemplu, alimentația sănătoasă este parte din educație. De aceea nu vezi obezitate.

– Copiii mănâncă broccoli ca pe chipsuri.
– Broccoli e foarte bun, și ca gust, și ca efecte. Problema e complexă.

– În încheiere, spuneți-ne trei obiceiuri straightforward pentru sănătatea sistemului musculoscheletal.
– Unu: mișcare, indiferent de nivel. Fără scuze. Doi: timp petrecut cu cei dragi, socializare. O minte sănătoasă susține un corp sănătos. Trei: să găsești bucurie în tot ce faci. Mișcare, alimentație corectă și hidratare. Ești ceea ce mănânci, din fericire sau din păcate.