De ce ne chinuim să mergem la culcare. Explicația științifică te va surprinde

Procrastinarea – amânarea intenționată a sarcinilor și activităților, în ciuda consecințelor negative – este un fenomen des întâlnit, inclusiv când vine vorba de ora de culcare. Chiar și în stare de epuizare, trecerea de la confortul canapelei la pat pare inutilă. Cu o pătură electrică și acces nelimitat la internet, tentația de a rămâne în aceeași poziție devine mai puternică decât nevoia de a dormi.

Amânarea intenționată a orei de culcare este un fenomen des întâlnit Foto Shutterstock

Acest comportament este explicat printr-un „perspectivism temporal hedonic-prezent”, care determină o „întârziere voluntară a somnului în lipsa unor factori externi”. Deși știința încă nu oferă soluții pentru a combate această tendință, studiile din domeniul științelor sociale au analizat fenomenul. Dr. Jacqueline Nesi, în newsletterul Techno Sapiens, prezintă cercetări care arată impactul procrastinării asupra somnului și sănătății mentale.

Potrivit acestor studii, există trei cauze principale ale procrastinării orei de culcare:

Perspectiva temporală dezechilibrată – lipsa unei evaluări corecte a modului în care acțiunile din prezent influențează starea din viitor.

Convingerile greșite despre voință – percepția că nu există suficient autocontrol pentru a merge la culcare, mai ales după o zi dificilă, conform unui studiu.

Gândirea procrastinatoare – convingerea că procrastinarea este inevitabilă, ceea ce împiedică orice încercare de schimbare.

Până la apariția unor soluții tehnologice care să faciliteze această tranziție, singura opțiune rămâne gestionarea conștientă a obiceiurilor de somn.

Soluții și strategii pentru a depăși rutina obositoare

Problema principală întâmpinată de mulți pare să fie ceea ce literatura citată de Nesi numește „aversiune față de rutina de culcare”. Întregul ritual – periajul, ața dentară, spălatul pe față, mersul la baie, dezbrăcatul – poate părea copleșitor pentru mulți, care se împotrivesc cu toată inerția de care sunt capabili.

Soluțiile propuse de strategiile cognitiv-comportamentale includ identificarea motivelor procrastinării, schimbarea tiparelor de gândire și organizarea mediului pentru succes (ceea ce presupune și punerea telefonului deoparte), mergând până la soluții extreme, precum setarea unei alarme zgomotoase în dormitor, care să-i determine pe cei vizați să ajungă acolo pentru somn.

Mulți își propun să aplice aceste metode, însă nu își stabilesc un termen limită pentru implementarea acestora.

O problemă globală ce afectează milioane de oameni

Procrastinarea este o problemă cu un impact semnificativ asupra productivității și bunăstării oamenilor, fiind mult mai răspândită decât ar putea părea la prima vedere. Aproape 20% dintre adulți sunt considerați procrastinatori cronici, iar în rândul studenților această tendință devine și mai pronunțată. Conform cercetărilor, între 75% și 95% dintre studenți admit că amână adesea sarcinile, iar jumătate dintre aceștia se descriu ca fiind procrastinatori cronici.

Studiile realizate la Universitatea din Calgary au arătat că 80-95% dintre studenți procrastinează frecvent, mai ales când vine vorba de termenele limită sau de proiectele complexe. În mediul profesional, problema persistă, iar un sondaj recent a relevat faptul că 88% dintre angajați amână cel puțin o oră pe zi, iar 20% dintre aceștia o fac în mod regulat.

Aceste statistici subliniază cât de des întâlnit este comportamentul de procrastinare în diverse domenii, subliniind necesitatea unor soluții eficiente pentru combaterea acestuia și îmbunătățirea performanței personale și profesionale.