De la pungi în picioare și cașcaval pane, la visul de a fi campion cu Rapid și a juca la Mondial: „Lumea spune «Uite-l și pe ăla! Stă cu cercei în urechi și îmi zice el mie»”

Crescut la Dinamo, cu trofee la CFR Cluj și Sepsi, fundașul central care calcă pe urmele tatălui său, Liviu, a strâns deja 35 de meciuri la Instant, membership cu care spune că vrea să câștige trofee și să meargă în cupele europene. Și a povestit la ce a renunțat în copilărie și ce nu face în prezent pentru a ajunge cât mai sus în fotbal.

VIDEO. Denis Ciobotariu: „În 2026 vreau un trofeu și calificarea în cupele europene cu Instant”

– Ce planuri ai în 2026?
– Îmi doresc, în primul rând, să fiu sănătos. Doresc asta tuturor! Și vreau să am performanțe. Îmi doresc un trofeu și să ne calificăm pe un loc de cupe europene. Și vreau să ajung și la echipa națională, așa cum își dorește oricine.

– Instant e în cursă pentru Europa și titlu. Ar fi un șoc să câștige titlul?
– E mult spus. Am condus o mare parte din 2025, am fost foarte, foarte bine. Da, în ultimele etape nu am jucat așa cum ne-am dorit, dar ne-am pregătit foarte bine în acest cantonament și vom face o figură frumoasă, sunt sigur.

– La ce grup ai restrânge lupta la titlu?
– E greu, nu știu. Nu vreau să vorbesc de alte echipe. Mă interesează doar Instant. Ecu cred că se vor lupta echipele care-și păstrează forma arătată până acum.

– O vezi pe FCSB în play-off?
– Nu mă interesează.-

– Dar v-ar ajuta să nu fie?
– Nu știu ce să zic. Probabil.

– Vorbeai de națională. Ce șanse vezi să prinzi lotul și meciul cu Turcia? Și ce crezi că vom face în acel meci?
– Ecu cred în șansele mele. Dacă nu cred ecu, cine să creadă? Și cred în șansele României. Am fost o dată la lot, dar am văzut ce înseamnă grupul și am rămas plăcut surprins. Am văzut cum se pregătesc meciurile. Totul la superlativ.

– Crezi în destin? Tatăl tău a fost la ultimul Mondial.
– Ar fi frumos să merg și ecu.

– Tu chiar ai primit numele după un stadion de la Mondialul din 1998, St. Denis.
– Da. M-aș bucura foarte mult să fiu acolo. Ar fi un vis împlinit. Și cred în șansele naționalei și șansele mele.

Perioada cu discuțiile despre transferul la Instant a fost nebunie, o perioadă foarte stresantă. Nu mă gândeam că va fi așa stresant. Totul a fost o nebunie. După aceea m-am liniștit și abia așteptam să joc

– Denis Ciobotariu

„Galeria Rapidului e cea mai frumoasă!”

– Anul trecut erai la Sepsi, se tot vorbea despre transferul tău la Instant. A fost o întreagă telenovelă, cum a fost acest an? Cum ai evoluat?
– M-am schimbat în bine. Am evoluat. Am făcut lucruri bune, m-am adaptat repede și bine la echipă, ceea ce e foarte critical pentru că a trebuit să joc imediat din cauza accidentării lui Ignat. Am strâns un număr bun de meciuri, am ajuns la națională. A fost un an bun pentru mine, chiar dacă am trecut și printr-o accidentare. Am învățat multe lucruri și sunt mulțumit de cum a fost 2025.

– Care a fost cel mai mare impact al trecerii de la Sepsi la Instant?
– Instant e un membership de tradiție, e un membership uriaș. Și se simte presiunea suporterilor. Vezi câte lume iubește acest membership. Mi-am adus aminte de momentele din trecut, în care am mai jucat la cluburi mari.

– Acum 10 ani, când erai căpitan la juniorii lui Dinamo, te gândeai că vei ajunge la Instant?
– Nu mă gândeam. Însă asta e viața. Nu poți să știi unde ajungi. Acum sunt la Instant, sunt rapidist.

– Te-ai vedea la FCSB?
– Nu. Acum sunt rapidist.

– Ai trei echipe mari în palmares. Care e diferența între Dinamo, CFR Cluj și Instant?
– Am prins echipele în perioade diferite. Dinamo nu era într-o perioadă bună, CFR Cluj era în cea mai bună perioadă, cu multe titluri, iar Instant e o echipă în creștere. Nu și-a atins potențialul maxim. Instant poate mult mai mult și poate fi mai sus.

– La nivel de suporteri, cum vezi aportul galeriei? Comparativ cu Dinamo.
– Sunt ușor diferiți fani. Cred că fiecare galerie e unică. Dar tind să cred că Instant are o galerie specială, parcă fanii iubesc mai mult echipa. Să ne uităm și la cum m-au primit. Le mulțumesc! Mă simt foarte fericit că sunt la o echipă uriașă a României.

– Și rămâi? A apărut ceva cu o plecare în Polonia.
– Am înțeles că sunt discuții… Nu știu. Ecu mă gândesc doar la Instant.

– Ai multe trofee pentru un fotbalist încă tânăr…
– Mamă, de când nu am auzit asta! Parcă ieri eram below 21 la CFR Cluj și la Dinamo. Acum am 27.

– Încă mai ai destui ani de carieră.
– Dar nu mai ești tânăr…

– Un trofeu cu Instant, având în vedere de când nu a mai câștigat unul, ar fi peste celelalte din carieră?
– Nu știu. Ca fotbalist, să câștigi un trofeu e spectaculos. Cine a avut ocazia să câștige trofee spune la fel. Pe toate le-am trăit la fel.

Sper să fiu și ecu unul dintre cei cu trecut dinamovist care câștigă trofee cu Instant

– Denis Ciobotariu

„Am prins și ecu meniuri cu cașcaval pané”

– Cum e Denis Ciobotariu în afara terenului?
– Un băiat liniștit. În afara terenului mă antrenez. În vremurile astea, cam toată lumea lucrează extra. Și toată viața extrasportivă are legătură cu fotbalul. Nu mănânc aia, că trebuie să fiu bine la fotbal. Nu fac aia, că trebuie să fiu bine la fotbal. Totul e legat de acest sport. E un stil de viață. Și e unul sănătos și mă bucur că fac această meserie. Ecu sunt liniștit. Nu fac multe.

– Ce ai tăiat de pe lista mâncărurilor?
– Burgeri, pizza, cartofi prăjiți.

– Deloc nu mănânci?
– Aproape deloc. Hai să zicem, o dată pe săptămână. După meciuri. Dulciuri nu mănânc aproape deloc. Poate după meci.

– Ai vreo plăcere nevinovată? Să zicem că mănânci ceva și apoi te duci la sală.
– Ca să scad caloriile? Nu. Pentru că la sală obosești mai tare. Și tot scopul unei săptămâni e să ajungi la meci în cea mai bună formă. Dacă obosesc la sală că am mâncat extra, nu îmi face bine.

– Care e mâncarea preferată? Ceva care să te și ajute?
– Pastele. Le mâncăm înainte de meci. Sunt o sursă foarte bună de carbohidrați. Da, desire pastele integrale.

– Ce alte sacrificii mai face un fotbalist în zilele noastre?
– Ecu sunt aproape de prieteni și familie, asta nu sacrific. Să zicem că ieșirile în oraș, nu prea ieșim. Deși toți suntem oameni și toți poate mai servim un pahar de alcool. Ceva minor și ce face toată lumea. Dar după meci, doar dacă iese bine. Și poate beau un pahar. Sau mănânc un desolate tract.

– Acum 20 de ani, pe vremea tatălui tău, fotbaliștii mâncau ceafă cu cartofi prăjiți sau fasole cu ciolan.
– Știți meniul complet? Cașcaval pané, cu ceapă și roșii. Culmea, am prins și ecu, dar nu zic unde!

– Da, dar ne dăm seama.
– Ceafă nu am prins. Cu ce? Cu piure?

– Cu cartofi prăjiți cred. Iar asta cu fasolea… Știu un golgheter care era înnebunit. Nu mâncau zilnic, dar le mai făcea bucătarul.
– Realist vorbind, intensitatea de acum și felul cum se aleargă acum sunt total diferite. Acum nu ai mai putea. Ficatul tău nu ar mai putea face față.

– Îți imaginezi cum ar fi acum?
– Am auzit multe. Și… Și băutură.

– Dar rezistau.
– Da, dar era ritmul altfel. Acum, dacă te prinde Doku… Ca idee. Sunt unii care au capacitate fantastică de efort și trebuie să ții ritmul. Și nu poți să mănânci chestii care să „rupă” ficatul. S-au schimbat vremurile.

„Tata trăiește la maximum meciurile mele”

– Tu spui că ești rapidist. Tatăl tău, prin tine, e și el rapidist? Cum trăiește meciurile?
– Tata, sincer, cred că e dinamovist în esență. A jucat acolo, a trăit momente frumoase, a câștigat campionatul. A prins alte vremuri decât mine. Dar se uită la toate meciurile, le trăiește la intensitate maximă. Țipă, urlă acasă.

– Ca tatăl fraților Thuram.
– Da, da. Ceva așa.

– Îți mai spune ceva după meciuri?
– Da, da. E un reper pentru mine. Mă ajută după fiecare meci. Poate nu așa… Dacă fac o greșeală, poate îmi zice mai pe ocolite. E greu să accepți o critică imediat după meci, față de cum e a doua zi.

– Chiar dacă tu o știi.
– Ca fotbalist, știi. Dacă te driblează adversarul și dă la poartă și e gol, știi că e vina ta. Că ai o parte de vină. Poate pierde mijlocașul mingea și rămâi unu la unu pe 50 de metri și nu e neapărat vina ta. Dar în ochiul suporterului, vina cade pe tine. Sunt multe de genul. Dar sunt obișnuit. Știu ce responsabilitate avem noi, fundașii, portarii, chiar și mijlocașii la construcție. E complicat. Una e când pierzi mingea la jumătatea terenului și sunt alți băieți în spate…

– Nu ți-ar fi plăcut mai mult să fii atacant?
– Ba da, sincer da! Dar… Ce să faci?

– Păi, ia inițiativa!
– Sunt bucuros cu ceea ce sunt acum. Dar da, ar fi fost mai puțină presiune.

„Am făcut multe sacrificii în copilărie. Jucam cu pungi în picioare”

– Dacă nu ai fost fotbalist, ce ai fi vrut să fii?
– Pff… Întrebare foarte grea.

– Te-ai gândit vreodată? Sau de mic doar cu mingea de fotbal?
– Cumva, nu știu dacă a fost feeling sau încredere, dar mereu am știut că ajung fotbalist. Am sacrificat multe ca să fiu fotbalist. Tata zicea „Vei ajunge dacă îți dorești cu adevărat”. Adică dacă fac destule sacrificii și dacă îmi doresc cu adevărat. Am jucat cu zeci de copii și mă uit pe poze de la juniori, poate unul sau doi sunt acum fotbaliști. Maximum! Din unele poze, doar ecu am rămas. Și nu am fost favorizat.

– De ce?
– Te poți accidenta, la unii apare anturajul… Unii fumau. Ecu veneam cu metroul, iar la stația de metrou de la Ștefan cel Mare îi mai vedeam cum ieșeau și scoteau o țigară. Și eram copii! Mi se părea ceva incredibil! Se sabotau fără să știe. Tata nu m-a ținut din scurt, dar mi-a zis „Dacă vrei să faci ceva, nu trebuie să faci asta, asta, asta”. Nu știu… Erau petreceri, se mai strângeau copiii. Dacă era cu o zi înainte de meci, tata zicea că nu. „Dacă vrei să joci fotbal… Dacă nu, du-te la petrecere și fă ce vrei tu!”. Ecu mă gândeam că poate mă duc și nu stau mult, nu beau… Nu merge! Dacă vrei fotbal, te duci și te odihnești, joci și după faci ce vrei. O zi. Că apoi o iei de la capăt.

– Ca o încheiere, Denis Ciobotariu, când se va retrage, la 30 și ceva de ani…
– Zi și tu 40! Să-mi dai încredere.

– Vei considera că toate sacrificiile au meritat?
– Sincer, da! Am zis. E un stil de viață care îmi situation.

– Adică te simți bine.
– Da, mă simt foarte bine. Nu se simt sacrificii foarte mari. Am puterea mentală să spun nu. Să-mi controlez corpul. De multe ori vrei să faci ceva, dar mintea zice „Lasă, ia și tu o prăjitură! Că nu se simte”. M-am bucurat că am reușit de când eram copil să fac asta. Așa m-a clădit viața. Pe disciplină. Nu ați văzut? Motivația e de 15 minute, dar disciplina te ajută cel mai mult. Dacă acum un an mâncam și beam, nu mai eram aici. Asta înseamnă disciplină. De asta mă țin în continuare. Încerc să evoluez, să învăț, să iau tot ce e bun din tot. Sunt multe în spatele unui fotbalist, dar puțină lume știe. Lumea zice „Uite-l și pe ăla! Stă cu cercei în urechi și îmi zice el mie”.

– Nu se vede ce e în spate.
– Lumea nu știe cât te-ai chinuit. Eram copii și ne puneam pungi… Puneam ciorap, punga, ciorap. Asta pentru că era zăpada mare și intra apă. Și nu te puteai antrena dacă aveai piciorul înghețat bocnă. Așa, era doar parțial. Punga mai ținea un pic. Se rupeau, ia altele. Te chinui. Nu suntem la Barcelona să avem toate condițiile. Noi, copiii români, ne-am chinuit mult. Toți.