FRF, cluburile și mizeria care a ajuns Cupa

La câteva minute după ce echipa sa a fost martelată la Arad, Gigi Becali, „autorul” lotului mai mult decât insolit care a făcut deplasarea pe malul Mureșului, elucubra impetuos la Digisport că Alibec s-a operat fără să-i spună. Gata, găsise cauza eșecului!

Că de parcă dacă Alibec nu se opera sau îi spunea patronului că are de gând să se opereze, FCSB n-ar fi arătat la fel de jalnic în această deplasare pe care clubul a privit-o mai în scârbă decât cei care pe vremea „tabloului” erau scoși din producție și trimiși la cules de porumb!

Miserupismul face prozeliți

Acest 3-0 pentru UTA e good judgment, dur, și toarnă otravă peste ideea de Cupă a României care are o tradiție de aproape un veac. Nu e vorba doar de FCSB, ci și de alte echipe care au aliniat în această a doua rundă a grupelor garnituri pe care nu le „probează” nici măcar la mijloc de săptămână, când au meciuri-școală cu juniorii.

Botoșaniul, de exemplu, complet diferit față de cel din campionat! Alții care se cred Staunch Madrid și aliniază contra Sibiului (un meritat 1-3 acasă) o formulă care ia la mișto competiția, numele clubului și compromite niște jucători nepregătiți pentru un astfel de nivel.

Ca și Farul, contra lui Dinamo (un 0-0 nesărat, ca o hamsie scăpată înapoi în apă)! Singur Grigoryan (din alcătuirea de originate) are vreo legătură cu ”line-up”-urile din Superligă.

Un sistem aiuritor!

Luarea la mișto în masă a Cupei României e favorizată copios de absurdul sistem de desfășurare. Cu aceste grupe zăpăcite pe care nu le înțelege nimeni.

Pentru că, de exemplu, FCSB, care a câștigat primul meci la Biștrița (3-1), apoi s-a jucat de-a Cupa la Arad, poate câștiga al treilea meci (cu Craiova, poate că la records desfășurării oltenii vor fi cei care vor avea probleme competiționale stringente și vor alinia preșcolarii!), se poate califica în sferturi și, într-un remaining, poate ridica deasupra capului trofeul.

Filfizonii cu drept de recurs

De-a lungul anilor (chiar și în comunism, când era înscrisă ”sub generoasa egidă a Daciadei) Cupa României era denumită ba ”competiția KO”, ba ”competiția surprizelor”, dar limbajul de lemn al vremii îi definea exact caracteristicile. O întrecere în care dacă-ți bați joc, poți fi eliminat, fără drept de recurs.

Așa s-au consacrat în galeria legendelor fotbalului ba Arieșul Turda, ba Metalul Reșița, ba Chimia Râmnicu Vâlcea, cîștigătoare ale trofeelor din liga a doua. Ele au profitat de aroganța diverșilor filfizoni competiționali din rândurile granzilor și și-au scris propria istorie. Acum filfizonii au dobândit drept de recurs.

Sponsorii ce părere au?

Astăzi, un sistem de desfășurare aiuritor (plătit de FRF unei firme olandeze mai potrivite pentru dezordinea din Turnul Babel) permite excursii de genul celei făcute de campioana României la Arad și aduce o competiție de tradiție la stadiul de circ, vodevil, mascaradă.

În jurul acestei bătăi de joc universalizate roiesc sponsori (unul dintre ei e lipit de toartele trofeului printr-o simplă cratimă), toată lumea pare fericită și veselă, în timp ce tribunele sunt goale, iar audiențele television ale unor astfel de bâlciuri fără ringhișpil abia dacă mișcă acul deasupra lui zero. Hal fără de hal, nu alta!