LS – Artizan și șef absolut al corupției din justiție? (II)

Revenind la anul 2019, este acel an în care Lia este noua președintă a Consiliului,
descoperind valențe greu de egalat de o altă funcție din sistemul judiciar român. În același timp,
își dă seama că întreaga operă la care tocmai începuse să lucreze ar fi fost supusă unui potențial
eșec dacă nu își asigura și complicitatea viitoare secții de judecători (și de procurori, dacă ar fi
fost posibil). Alegerea a fost, în egală măsură, o activitate meticuloasă și bine organizată. Ce nu
a știut Savonea la acel moment de început a fost că la aceste alegeri o va ajuta dușmanul ei din
acel moment, care se va transforma într-un ucenic de nădejde, cu perspective certe de a-și
depăși maestrul – Bogdan ”Bobiță” Mateescu, cel supranumit de unii răutăcioși ”Slugărețe”.

Mateescu i-a dovedit Liei nu numai că-i poate deveni un partener de nădejde (primind și fotoliul
de președinte al CSM tot anul 2021 și o parte din 2022, ultima nelegală), dar poate să-i
depășească așteptările prin lista de mizerii pe care este capabil să o realizeze.

CSM-ul perioadei 2017-2023, în special prin acțiunile unor membri din secția pentru
judecători, a reușit să creeze o falie care nu se va mai închide între judecători și procurori, a
realizat (mai ales prin Savonea, Gabriela Baltag și Mateescu) o conexiune cu factori politici de
natură să-i dea acestuia din urmă senzația că poate controla justiția cu prețul unor avantaje
materiale, în special pentru judecători. Evident că s-a profitat și de caracterele slabe ale
majorității membrilor secției de procurori. Astfel, Codruț Olaru a pactizat imediat cu gruparea
Savonea-Marcu-Baltag-Ghena, la care se adăuga inițial și președinta ÎCCJ, Cristina Tarcea,
ulterior aruncată la ghena (coincidență!) de gunoi a justiției. Pentru Florin Deac, poziția de
membru CSM a fost un maximum de funcție pe care nu a înțeles-o și din care și-a propus doar
să iasă la pensie fără să fie ”problemuțe”. Cu toate acestea, apropierea lui de colegul Cristian
Ban și de procurorul general Lazăr l-au scutit de griji și mai ales de filtre proprii în luarea
deciziilor.

Tinerii Tatiana Toader și Andrei Solomon au făcut inițial o figură bună, minoritară, dar au
fost înghițiți în ultimii 2 ani de hățișurile sulfuroase ale instituției pe care o populau.

Revenind la alegerile pentru actualul CSM gândite de Savonea, merită menționate
zonele de influență ale grupării pe care aceasta o păstorea, iar aici trebuie început cu, Curtea de
Apel București, fieful absolut al fostei președinte. Care, asumată pe noua demnitate, nu a dorit
să își prezinte demisia din funcție și să lase pe altcineva cu mandat legal să conducă.
Dimpotrivă, a condus și CSM-ul, și Curtea de apel București cu aceeași mână forte, nedorind să
piardă din mână forța de care se bucura în livrarea unor soluții care să ”deservească” clasa
politică aflată la putere.

La acel moment a funcționat o bună perioadă faimoasa comisie ”Iordache”, condusă de
cel după care a fost numită, din care mai făceau parte reprezentanta ALDE Steluța Cătăniciu și
reprezentantul UDMR Marton Arpad. Prin acesta din urmă reușește Savonea să se
împrietenească la cataramă cu liderii UDMR, în special cu Kelemen Hunor. Prin Iordache, de
care a rămas legată până în zilele în care acesta l-a susținut să parvină în funcția de judecător
constituțional (loc pierdut în favoarea lui Mihai Busuioc), Lia a ajuns la Marcel Ciolacu, despre
care avea informații că va conduce PSD în epoca post-Viorica Dăncilă.

Uniunea politico-juridică fiind realizată, Liei îi rămăsese să își creeze o majoritate
confortabilă în plenul CSM pentru a livra către noii parteneri soluții la probleme ce erau de
competența acestei instituții. De asemenea, a realizat că este necesar un aparat propriu al CSM
care să o asculte orbește, dar să știe să și motiveze toate nelămuririle care îi erau repartizate,
fără vreun comentariu, la adăpostul durmelor grațio și a scutirii de dosarele pe care le aveau în
mod obișnuit spre soluționare. Și cum nu e chiar greu să găsești magistrați cu coloana moale, a
adus, în special de la curtea pe care o păstorea curca 80 de oameni pe care i-a împânzit în tot
CSM-ul, în special în detrimentul celor care nu o ascultau orbește.

Încheind și acest capitol, următoarea mișcare a fost să verifice care sunt curțile de apel
din România unde sunt președinți sau persoane apte să ajungă președinți și în același timp să
înțeleagă proiectele de management judiciar ale Liei.

Primele care s-au ”calificat” au fost curțile de apel din Alba-Iulia, Galați, Craiova, Oradea și
tribunalele și din jurul Bucureștiului, unde Savonea avea o influență majoră, mai ales la Ilfov și la
Giurgiu. Din Giurgiu, de altfel, provine și fostul coleg de complet de la CAB, Daniel Grădinaru,
omul de încredere propulsat de Savonea pe o funcție de șef de secție la instanța supremă, dar și
alți șefi de la curte de apel București.

S-au conturat și primele nume, încă din anul 2020: Daniel Grădinaru și Denisa Stănișor,
în detrimentul judecătoarelor Ioana Bogdan și Gabriela Bogasiu, ultimele două considerate prea
independente și lipsite de predictibilitatea cerută de Savonea. Primii doi erau verificați și …

Concluziile erau că Grădinaru va fi fidel, el fiind împins de Lia Savonea la ÎCCJ, după un
parteneriat de câțiva ani pe același complet cu fosta președintă a CA București. În ceea ce o
privește pe Denisa Stănișor, aceasta era mult mai ”înțelegătoare” decât celelalte două, fiind
recunoscută apropierea sa de zona lui Grădinaru, chiar dacă erau pe secții diferite.

În ceea ce privește reprezentanții curților de apel, favoriții grupării Savonea (și ai
acesteia înseși) au fost Elena Costache (lăsată de fațadă la conducere a CA București după
ajungerea Liei în CSM), Liviu Odagiu de la Curtea de apel Alba Iulia, Cosmin Răzvan Mihăilă de la
CA Galați și Glugă Adrian de la CA Craiova. Oricare 3 din cei 4 ar fi fost pe placul grupării
Savonea. În schimb, își mai depuseseră candidatura Adina Daria Lupea de la CA Cluj, Grațiela Milu de la CA Brașov și Andreea Ciucă de la CA Târgu-Mureș. Nici una dintre aceste judecătoare
nu era dezirabilă pentru CSM-ul gândit de Savonea, dar din rațiuni total diferite.

Astfel, Adina Lupea se evidențiase prin diferite discursuri publice de partea reacționară a
justiției, dar era considerată imprevizibilă, iar unele probleme cu vecinii pe fondul nedumeririlor
etilice acumulate în instanțele sale o făceau să nu fie pe placul grupării. Chiar dacă însuși
stimabilul Grădinaru avea același gen de patimi, se pare că se ținea departe de scandaluri,
singurele izbucniri pe acest fond având loc exclusiv la domiciliu.

Andreea Ciucă, președinta Asociației Magistraților din România, părea cea mai
îndreptățită dintre candidați la unul dintre cele 3 locuri de membru în Secția de judecători. Cu
toate acestea, controversele legate de trecutul său infracțional, precum și ambiția nemăsurată
(inclusiv obrăznicia de a crede că este la fel de puternică precum Savonea) au îndepărtat-o de
zona eligibilă.

Grațiela Milu, un judecător necunoscut, dar persuasiv și muncitor, nu a fost luată inițial
în considerare de grupare și, de aceea, a trecut oarecum pe sub radarul Liei. Alegerea ei
ulterioară ca membru a devenit singurul eșec al acesteia la alegerile din 2022. În ceea ce îi
privește pe judecători, desigur.

Vom reveni.

About The Author