LS – Artizan și șef absolut al corupției din justiție? (IV)
Se pare că serialul nostru a început să intereseze mai multă lume decât se așteptau
dușmanii justiției. De aceea, vom încheia astăzi cu alegerile CSM din anul 2022, amintindu-i
puțin și pe procurori, apoi vom merge către celelalte zone de interes (și de interese) ale Liei
Savonea.
Se pare că serialul nostru a început să intereseze mai multă lume decât se așteptau
dușmanii justiției. De aceea, vom încheia astăzi cu alegerile CSM din anul 2022, amintindu-i
puțin și pe procurori, apoi vom merge către celelalte zone de interes (și de interese) ale Liei
Savonea.
În primul rând, trebuie spus că și zona de procurori a fost una de interes pentru “mama
justiției”, despre care se știe că nu lasă nimic la voia întâmplării. De aceea, pentru că paza
bună trece primejdia rea, pentru ca să nu rămână nimic necontrolat și, mai ales, ca să apere
acea “unanimitate” dorită de toți marii dictatori ai lumii, Lia și-a dorit să controleze și secția
de procurori. Dar aici pârghiile îi sunt limitate și a avut nevoie și de alte instrumente și
abilități pentru a penetra cât mai bine. Ce este interesant, însă, este cum de procurorii de
rang înalt nu au realizat ce importantă zonă de manevră poate deveni secția de procurori,
așa încât nu s-au implicat aproape deloc nici în campanie, nici în alegeri. Și aici există o
explicație: numirile politice din ultimii 5 ani au adus cu ele oameni care își cunoșteau
dinainte culoarul de acțiune și limitele care le erau trasate. În acest sens, procurorii-șefi
precum Scutea și Bologa au avut palide încercări de a susține pe unul sau altul dintre
candidați. Spunem Scutea și Bologa, adică PÎCCJ și DNA, pentru că Giorgiana Hosu plecase
“cu demnitate” de la conducerea structurii de crimă organizată, așa cum lăcrima Cătălin
Predoiu, cel care, împreună cu serviciile, opera DIICOT de o bună bucată de vreme.
Candidații au fost, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Daniel
Horodniceanu, Alina Albu și Maria Militariu. Primii doi candidați erau procurori DIICOT,
structura din parchetul general (cum mai este intitulat PÎCCJ) cu cei mai mulți procurori,
deci cu cele mai multe voturi. Maria Militariu este cumnata Ralucăi Prună, fiind partenera de
viață a fratelui acesteia de mai bine de 15 ani. Mihai Prună era, la acel moment, procuror-șef
în structura centrală a Direcției Naționale Anticorupție și prieten intim cu șeful structurii,
Crin Bologa, precum și cu membrii CSM Cristian Ban și Florin Deac.
Horodniceanu fusese șeful DIICOT în perioada 2015–2018 și avea o mulțime de susținători
în structură. De asemenea, Savonea avea un dinte împotriva lui Horodniceanu din perioada
în care acesta criticase modificările la legile justiției în anii 2017–2018, el fiind asimilat cu
zona Kovesi–Lazăr. Mai mult, în afară de Savonea, Horodniceanu avea mai mulți dușmani de
calibru: Oana Hăineală, Roxana Petcu (prin simpatie de la Savonea), Elena Iordache
(președinta Asociației Procurorilor din România), precum și șefi din poliție și din servicii.
Oana Hăineală era prietena și cumnata nefericitului Felix Bănilă, pe care i-l prezentase lui
Liviu Dragnea și cu care aceasta, împreună cu Tudorel Toader, îl înlocuiseră pe
Horodniceanu la șefia DIICOT. De asemenea, Hăineală era prietena Giorgianei Hosu, pe care
Horodniceanu o trimisese acasă în 2016, dar și cea care ajutase mai mulți procurori inspectori să ajungă la Inspecția Judiciară, unde a continuat să-i manevreze. Sună cunoscut,
nu?
Alina Albu era șef de secție în structura DIICOT central, dar fusese mazilită de conducerea
interimară a structurii la începutul anului 2021. Deși promovată și susținută de
Horodniceanu în timpul mandatului său, Albu a acceptat să candideze împotriva fostului său
șef la insistențele Oanei Hăineală și a Liei Savonea. Povestea pe care a spus-o cunoscuților
săi a fost că l-a concurat pe Horodniceanu deoarece acesta a dorit să-i compromită familia
într-un dosar pe care îl instrumentase. În realitate, Savonea îi garantase că va câștiga,
montând un imens aparat în sprijinul său și în care a angrenat judecători „de casă”,
inspectori judiciari, poliție. Inclusiv ministrul Predoiu a fost capacitat să ajute cu ce poate
„cauza”. De partea logistică se ocupa procurorul George Pătuleanu, care s-a ocupat cu
organizarea campaniei Alinei Albu în general din propriile resurse.
Maria Militariu, procuror cu state vechi în București, fost procuror general interimar la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, adjunct al procurorului general al României,
părea un candidat cu șanse reale la câștigarea mandatului de membru CSM. Pedigree-ului
său nu-i lipsea nici asocierea politică, nici relații bune în parchetul general și DNA. Aparent,
deci, era o luptă între un DIICOT împărțit, pe de o parte, și parchetul general și DNA, pe de
altă parte. În realitate, însă, Maria Militariu a fost sabotată de propriii ei colegi, Elena
Iordache fiind autoarea organizării trădării. De asemenea, presa anti-Raluca Prună a luat-o
în colimator încă de la începutul campaniei.
În ceea ce privește parchetele de pe lângă curțile de apel, lupta se dă exclusiv în București,
deoarece celelalte curți de apel din țară nu sunt suficient de mari și nici suficient de
inteligente pentru a se organiza și a produce candidați redutabili pe care să-i opună
candidatului bucureștean. Fiind de dimensiunea a 5–6 parchete de același grad din țară,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București făcea legea de trei mandate pentru
reprezentanții acestei structuri. Astfel, bătălia a fost dată între Viorel Cerbu, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și adjuncta sa, Emilia Ion. În
timp ce Cerbu era considerat o nucă tare și asimilat taberei Daniel Morar-Papici-Țuluș,
Emilia Ion era o figură necunoscută, care își construise cariera fără zgomot, fără dosare
importante și, mai ales, fără să incomodeze pe cineva. De aceea, Savonea nu avusese vreo
problemă în această direcție, cu condiția ca Cerbu să piardă, mai ales că, de mai multe ori în
carieră, acesta se împiedicase de propriile lui metehne.
Parchetele de pe lângă tribunale l-au adus, însă, cea mai mare bătaie de cap, deoarece doi
dintre candidați nu erau ușor controlabili, iar unul era clar controlat din altă zonă de
interes. Astfel, procurorii-șefi Bogdan Staicu și Claudiu Sandu proveneau dintr-o zonă unde
Lia Savonea nu avea acces, dar și-l dorea. La fel ca în cazul Laurei Radu, știa foarte bine că
Staicu nu poate fi învins, Parchetul de pe lângă Tribunalul București dând și în ultimele două
mandate candidați din partea acestui grad de jurisdicție. În acest context, Claudiu Sandu,
considerat incomod și catalogat ca fiind incontrolabil, protestatar în anul 2018 pe scările parchetului, critic vehement al modificărilor legilor, trebuia neapărat înlăturat din cursă.
Anterior se încercaseră alte acțiuni disciplinare și chiar revocarea acestuia din funcția sa de
prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov. Împotriva lui Claudiu Sandu a
fost pornit un val de atacuri, ca și în cazul Mariei Militariu ,și pe alocuri, dar de pe alte
repere, al lui Horodniceanu. Pe de altă parte, contracandidatul lui Sandu era Sorin Flonta,
prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj. Da, acest oraș insignifiant dorea,
pe lângă șeful SRI, șeful DNA, șeful Jandarmeriei Române, să dea și un membru CSM. Fost
polițist, Flonta era considerat mai comod decât Sandu, dar zona pe care o încadra nu era pe
placul acesteia. Preferatul Liei era, surpriză, procurorul militar Liviu Lascu de la Cluj-
Napoca, orădean de origine, ușor de manipulat și cu ambiții lesne de satisfăcut de sistemul
controlat de aceasta. Ca în cazul tuturor militarilor, Lascu își dorea o funcție de general,
pentru care era în stare să promită și să facă orice. Inclusiv să iasă din zona Bologa, care îl
dezavantaja la acel moment, mai ales după ce a realizat că Bologa îl susține, de fapt, pe
Flonta. Poziția din CSM i-ar fi garantat-o după mandat, pe model Codruț Olaru. Lascu, însă,
nu a ajuns la alegerile pentru CSM nici măcar în finală.
Vom continua într-un articol viitor cu parchetele de pe lângă judecătorii, precum și cu
alegerile propriu-zise.
About The Author
