Meditațiile, de la opțiune la necesitate. De ce aproape toți elevii ajung să facă pregătire suplimentară

Presiunea examenelor, neînțelegerea materiei la clasă și competiția pentru „școli bune” alimentează un fenomen care nu mai este excepție, ci regulă în sistemul educațional din România: meditațiile. Pregătirea suplimentară este percepută ca necesară de majoritatea părinților. Am analizat împreună cu un părinte și doi elevi ce le alimentează temerile, dar și cum ar putea scădea în amploare fenomenul. 

Meditațiile sunt necesitate, nu modă, spun părinții

Un studiu realizat în 2025 de organizația Salvați Copiii arăta că 64% dintre părinții elevilor de gimnaziu plăteau pentru pregătire suplimentară, iar la liceu procentul creștea la 66%. 

Cifre oficiale cu privire la numărul elevilor care fac meditații nu există, dar o simplă discuție cu orice actor din sistem ne arată amploarea fenomenului. 

,,Din experiența mea, aproape toți colegii mei din școala generală, cât și din liceu, indiferent de mediul în care învățau (rural, urban mic sau urban mare), participau la cel puțin o ședință de meditații pe săptămână”, spune Mihnea Stoica, acum student în anul II la Facultatea de Drept. 

Lucrurile nu s-au schimbat în cei doi ani de când Mihnea a ieșit din sistemul preuniversitar, confirmă Zeno Daniel Șuștac, fondatorul grupului de Facebook ,,Părinții elevilor din România”, care reunește peste 36.000 de membri:

,,Din păcate, meditațiile rămân un fenomen. Mai mult decât oricând, aș putea spune. Semnalele de la părinți merg în direcția nevoii efectuării acestor ore suplimentare, în niciun caz în direcția modei de a face meditații. Ele rezidă dintr-o nevoie reală”.

Potrivit acestuia, cauzele sunt complexe: 

,,Sunt situații în care profesorii de la clasă fie nu iau lucrurile în serios și sunt preocupați ei de zona meditațiilor, fie, din cauza unor situații concrete, lucrurile nu merg atât de bine. Și situațiile astea concrete țin, pe de o parte, de structura clasei. Pe de altă parte, țin de nivelul diferit al elevilor și de înțelegerea diferențiată. Aici, pentru că nu ai efectiv timp – chiar dacă ești de bună calitate și de bună credință – să sincronizezi și să ai un nivel pentru toată clasa, lucrurile se complică și unii elevi rămân în urmă. Știm foarte bine că, în școala românească, este moda de a ne făli cu rezultatele unor olimpici și mai puțin de a ne da interesul de a ridica un elev de la nota 4–5 până la 7–8. Și uzanța este, din nefericire, în special în urbanul mare, ca profesorul să lucreze cu doi, trei elevi extrem de pricepuți și să aibă pretenția ca toată clasa să fie la nivelul respectiv. De aici apar discrepanțele și nevoia efectivă de meditații”.

Zeno Daniel Șuștac, fondatorul grupului Părinții Elevilor din România

Presiunea generată de examene și așteptările părinților, principalul motiv invocat de elevi

,,Din punctul meu de vedere, principalele motive pentru care elevii apelează la meditații sunt presiunea examenelor și teama de eșec, fie că vorbim despre admiterea la liceu, la facultate sau despre alte evaluări importante”, spune Bogdan Gogan, elev în clasa a XI-a și vicepreședinte în cadrul Consiliului Național al Elevilor. 

Presiunea, mai spune acesta este amplificată de așteptările ridicate ale părinților, ,,care, chiar dacă sunt bine intenționate, pot accentua stresul resimțit de elevi”. 

Bogdan Gogan

Un alt motiv important, crede Bogdan, este lipsa încrederii în nivelul de pregătire: 

„Mulți elevi simt că nu stăpânesc suficient materia sau că nu reușesc să înțeleagă în profunzime ceea ce se predă la clasă, iar în acest context meditațiile devin un sprijin suplimentar necesar. De asemenea, apare frecvent o lipsă de compatibilitate între stilul de predare al profesorului și modul de învățare al elevului. Chiar și atunci când există bunăvoință, dacă profesorul nu reușește să se sincronizeze cu nevoile elevului sau dacă predarea de la clasă nu este suficient de clară ori adaptată, elevii simt nevoia unui cadru mai personalizat, pe care meditațiile îl pot oferi”.

La rândul lui, Mihnea Stoica spune:

,,Competiția pentru licee, în special în zone urbane mari, este una strânsă și mulți părinți fac investiția în meditații pentru a încerca să le ofere copiilor un avantaj. Aș spune că este o combinație între nevoia elevilor și frica, totuși motivată, a părinților. Materia pentru Evaluarea Națională, chiar și cu reformele realizate, este încă stufoasă și uneori greu de înțeles de elevi”.

Mihnea Stoica

Studentul la Drept își amintește că atunci când era în școală cele mai multe meditații se făceau în clasele a VIII-a și a XII-a, pentru ,,promovarea examenelor cu note cât mai mari”. 

Bogdan Gogan spune că a scăzut clasa la care elevii încep pregătirea pentru examene: 

,,Din experiența mea, perioada în care elevii apelează cel mai frecvent la meditații este în anii terminali sau imediat înaintea acestora, mai exact în clasele a VII-a și a VIII-a, respectiv a XI-a și a XII-a. Pe măsură ce se apropie examenele naționale, presiunea crește, iar elevii realizează că nivelul de dificultate este mai mare decât se așteptau și că au nevoie de un sprijin suplimentar. Un interes foarte mare pentru meditații apare și în rândul elevilor care se pregătesc pentru admiteri speciale, în special la facultate, unde materia este mai complexă și necesită o pregătire constantă și aprofundată. În aceste situații, meditațiile nu sunt doar un ajutor punctual, ci o componentă esențială a procesului de pregătire”. 

Uneori, pregătirea pentru examene începe cu ani buni înainte

Sunt și situații în care pregătirea începe chiar mai devreme, confirmă Zeno Daniel Șuștac, fondatorul grupului de părinți:

,,Evaluarea Națională are o importanță foarte mare în ceea ce privește viitorul profesional al copilului. Uneori părinții o iau mult prea în serios și încep pregătirea mult prea devreme, mai devreme decât ar fi cazul. Este evident că nu există nevoia de a face meditații din clasa a V-a, când examenele la Română și Matematică sunt la final de clasa a VIII-a. Dar dacă elevul are probleme evidente de învățare și de acumulare, atunci această nevoie există. Pentru că, cu cât încep mai devreme, cu atât sunt șanse mai mari să aduci copilul la un nivel mai bun”.

Acesta spune că a întâlnit și situații în care meditațiile au început din clasele primare, dar, din fericire, cazurile sunt rare. 

,,Meditațiile s-au dus într-o zonă industrială”

Tot Zeno Daniel Șuștac vorbește și despre un alt aspect al meditaților pentru examene, care poate fi o capcană pentru părinți și elevi:

„Există și moda unor meditații făcute la calup. Există grupe de zeci de copii, cu profesori bine cotați teoretic, care, în realitate, nu fac mare lucru. Din nefericire, zona asta a educației s-a dus într-o zonă industrială, în care unii profesori nu au interesul de a-i face pe copii să înțeleagă niște lucruri și să progreseze, ci doar urmăresc realizarea unor profituri rapide. Și se creează o falsă impresie pentru părinți: <>. Lucrurile nu stau așa”. 

Uneori miza este supraevaluată, spune Bogdan Gogan: 

„Insistența generalizată asupra meditațiilor apare, însă, mai degrabă dintr-o combinație de factori emoționali, în special din teama și nerăbdarea părinților, dar și din anxietatea elevilor aflați în fața primului examen important din viața lor. De multe ori, miza percepută devine mai mare decât cea reală, iar presiunea ajunge să nu mai fie proporțională cu nivelul obiectiv de dificultate al examenului”

Notele mari la Evaluarea Națională, condiționate de meditații?

I-am întrebat pe toți cei cu care am stat de vorbă dacă se pot obține note mari la Evaluarea Națională și fără meditații. 

„Evident că se pot obține note mari și fără meditații, dar trebuie să se alinieze niște astre educaționale”, crede fondatorul grupului Părinții elevilor din România. 

Aceste „astre” includ profesori dedicați, elevi motivați și sprijin familial:

,,Adică profesorul de la clasă să fie preocupat de ceea ce are de făcut acolo, să nu se facă că face. Și, din fericire, există un număr consistent de astfel de cadre didactice. Fără ele, sistemul s-ar prăbuși. Nu sunt toate cadrele didactice așa, dar unele dintre ele sunt și trebuie prețuite. Pe lângă interesul și modul în care profesorul știe să ajungă la copil, să îl capteze, să îl fascineze, să îl țină atent și conectat, mai avem și interesul din partea copilului. Dacă este susținut de familie și îndrumat în zona educației și înțelege că este important să fie pregătit în domeniile respective, atunci am putea spune că s-au aliniat planetele și nu este nevoie de meditații”.

Și studentul Mihnea Stoica crede că implicarea profesorilor este esențială: 

,,Cu siguranță da. Chiar dacă meditațiile pot oferi un avantaj, asta nu înseamnă că elevii nu pot avea note mari și în lipsa acestora. Desigur că aici contează foarte mult și implicarea, cât și pregătirea pedagogică a profesorilor. Dacă acești profesori nu sunt atenți la nevoile individuale ale elevilor și nu au pregatirea de specialitate pentru a preda concepte și noțiuni pe înțelesul unor elevi de școală gimnazială, este foarte greu pentru aceștia să obțină note mari”.

,,Nu pot oferi un exemplu concret de elev cu rezultate de top care să fi ajuns acolo exclusiv prin pregătirea de la clasă”

La rândul lui, elevul Bogdan Gogan spune că „Teoretic, se pot obține note mari la Evaluarea Națională și fără meditații, însă, din experiența mea personală, realitatea este puțin diferită. Provenind dintr-un mediu semi-urban, am observat că, în cele două școli gimnaziale din orașul meu, majoritatea elevilor care au obținut note foarte mari la Evaluarea Națională au apelat la meditații. În aproximativ 90% dintre cazuri, elevii au început meditațiile în clasele a VII-a și a VIII-a, pe măsură ce presiunea examenului a crescut. Așadar, nu pot oferi un exemplu concret de elev cu rezultate de top care să fi ajuns acolo exclusiv prin pregătirea de la clasă, fără niciun tip de ajutor suplimentar”.

Cum poate fi diminuat fenomenul 

Bogdan Gogan crede că e nevoie de schimbări pe mai mult paliere, atât din partea profesorilor, cât și din partea elevilor, pentru a diminua amploarea fenomenului bine împământenit în școala românească: „Există situații reale în care unii elevi nu sunt suficient de atenți sau implicați la clasă, iar ulterior pun dificultățile întâmpinate exclusiv pe seama profesorului și ajung să solicite meditații. Aceasta este o realitate care trebuie recunoscută.

Un prim pas important ar fi creșterea motivației și a susținerii profesorilor, astfel încât aceștia să fie încurajați să-și adapteze metodele de predare și să se implice mai mult în procesul educațional. În același timp, este esențială motivarea elevilor, astfel încât învățarea să nu fie percepută doar ca o obligație pe termen scurt, ci ca un proces din care au ceva real de câștigat. Conținuturile pentru examene ar trebui prezentate ca informații cu adevărat utile sau, acolo unde acest lucru nu este posibil, programa ar trebui regândită, astfel încât să fie mai relevantă pentru viața elevilor.”

Mai mult, completează acesta ,,atunci când elevul înțelege sensul și utilitatea a ceea ce învață, nevoia de meditații ca soluție de avarie scade semnificativ”.

La rândul lui, și Mihnea Stoica crede că este nevoie de o regândire a materiilor de examen și al nivelului de dificultate al acestor testări: „Pentru Evaluarea Națională au fost luate unele măsuri, în special regândirea itemilor care să se axeze mai mult pe gândirea elevului și nu pe reținerea de informații. Însă, pentru examenul de Bacalaureat, nu au fost luate încă astfel de măsuri, examenul rămânând practic neschimbat de ani de zile și încă este un examen care testează memoria elevilor și nu modul de rezolvare al subiectelor”.

Și schimbarea mentalității este un factor cheie:

,,Alegerea liceului ar trebui să aibă în vedere ceea ce dorește elevul să studieze mai mult și nu neapărat cât de bine cotat este un liceu sau ce imagine are această instituție în societate”.

FOTO Adevărul/ Alina Mitran

Zeno Daniel Șuștac propune pregătire gratuită

Fondatorul grupului de părinți vine cu o abordate diferită: crede că pregătirea gratuită ar putea fi o soluție.

,,Dacă vom merge din zona politizării în zona meritocrației și statul va susține cu adevărat Educația și va avea politici educaționale coerente, care să aibă în prim-plan interesele elevilor, nu beneficiile obținute de terți, atunci am ajunge în zona în care meditațiile s-ar susține gratuit de către stat, pentru cei care le solicită și au nevoie. Sigur, redenumite ca ore remediale, în care profesorii și-ar uni eforturile și, în mod oficial, fiscalizat, și ar oferi doritorilor meditații în funcție de nevoile concrete, suportate și subvenționate de către stat.

Când vom ajunge în zona aceea, din acel moment vom începe să construim în educație. Până atunci, cârpim, ne facem că educăm, ne facem că suntem preocupați de educație. În momentul în care pui la dispoziție tuturor elevilor posibilitatea de a urma ore suplimentare de recuperare, de consolidare, de performanță, cu profesori din unitățile de învățământ la care învață – sau din altele, în funcție de ce program va face vreodată, într-un viitor utopic, Ministerul Educației – atunci da, lucrurile vor sta diferit”, spune Zeno Daniel Șuștac. 

Ce se întâmplă în alte țări

Propunerea seamănă cu ceea ce alte state europene aplică deja cu succes. În țări precum Finlanda sau Germania, sprijinul educațional este oferit preponderent în școală, prin programe remediale oficiale, iar rata meditațiilor particulare este scăzută. De altfel, în general, țările unde examenul final nu decide drastic viitorul elevului și unde sistemul oferă sprijin real au o rată mult mai scăzută a meditațiilor private.

În Franța, ele există, dar sunt bine reglementate. Astfel, un părinte poate angaja un meditator pentru ore suplimentare, dar plata se poate face doar  prin sistemul CESU (Chèque Emploi Service Universel), un mecanism oficial francez care permite angajarea legală a unui profesor sau meditator ca „salarié à domicile” (angajat la domiciliu), cu taxe și contribuții sociale gestionate prin acest sistem.