„Metoda Gromîko”. Cum folosește Putin „tehnici neurolingvistice din epoca KGB” pentru a-l influența pe Trump
Serviciile speciale ruse ar folosi tehnici psihologice și neurolingvistice dezvoltate încă din perioada KGB pentru a influența lideri politici occidentali, susține Mikola Malomuj, general al armatei ucrainene și fost șef al Serviciului de Informații Externe al Ucrainei.
Vladimir Putin și Donald Trump/FOTO:AFP
Într-un interviu acordat postului Kyiv24, Malomuj afirmă că aceste metode rămân eficiente și în prezent deoarece nu se bazează pe intervenții izolate, ci pe modelarea comportamentului unor persoane-cheie pe termen lung.
Modelarea comportamentului și identificarea vulnerabilităților
Potrivit fostului oficial, echipa președintelui rus Vladimir Putin ar aplica în mod deliberat astfel de tehnici, inclusiv în interacțiunile cu fostul președinte american Donald Trump.
Malomuj descrie un proces în mai multe etape, care ar include:
-analizarea detaliată a profilului psihologic al persoanei vizate;
-studierea biografiei, a stilului de comportament și a eventualelor temeri sau vulnerabilități;
-exercitarea unei presiuni calculate asupra acestor „puncte sensibile”, cu scopul de a influența procesul decizional.
„Nu este vorba doar de negocieri. Este vorba despre anticiparea reacțiilor și modelarea comportamentului”, afirmă Malomuj.
Schimbarea poziției Washingtonului, invocată ca exemplu
Ca ilustrare a eficienței acestor metode, fostul șef al informațiilor ucrainene face referire la o schimbare bruscă a poziției lui Donald Trump față de Ucraina.
Potrivit acestuia, după o reuniune a Adunării Generale a ONU, Trump și-ar fi exprimat public sprijinul pentru Kiev și ar fi promis livrarea tuturor tipurilor de armament, inclusiv rachete Tomahawk. La doar câteva zile după o convorbire telefonică cu Vladimir Putin, poziția sa ar fi devenit însă mult mai rezervată.
„Este un exemplu concret al modului în care funcționează influența serviciilor speciale”, susține Malomuj. Afirmațiile sale nu au fost confirmate din surse independente.
Rusia folosește „Metoda Gromîko” pentru a câștiga timp în război
Rusia aplică acum ceea ce fostul șef al armatei ucrainene, Valerii Zalujnîi, numește „război psihologic” inspirat din metodele lui Andrei Gromîko, diplomat sovietic în timpul Războiului Rece. Gromîko, care a condus diplomația sovietică timp de peste 40 de ani, folosea această tactică ori de câte ori Uniunea Sovietică încerca să obțină concesii maxime de la Occident.
Cunoscută sub numele de „Metoda Gromîko” sau „tactica epuizării”, această abordare i-a adus lui Gromîko supranumele de „Domnul Nu” printre diplomați occidentali, scrie Euromaidan Press.
Cum funcționa metoda
Potrivit lui Zalujnîi, Gromîko prelungea negocierile, epuiza răbdarea interlocutorilor și domina conversația până când aceștia cedau. Fiecare pauză era calculată, fiecare intervenție era un test de rezistență. Rezultatul: confuzie, oboseală și dorința adversarilor de a accepta soluții rapide, chiar imperfecte, doar pentru a încheia discuția.
Aceeași metodă servește astăzi obiectivele Kremlinului: negocierile prelungite despre „încetarea războiului” creează iluzia că Rusia caută pacea, în timp ce Moscova câștigă timp să ucidă civili și să se reechipeze pentru următoarea fază a agresiunii.
Lavrov și arta sovietică a negocierii
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, dar și Vladimir Putin stăpânesc această tactică. Arsenalul său include monologuri interminabile, citate selective și digresiuni menite să confuzeze și să epuizeze interlocutorii. De asemenea, Kremlinul trimite emisari fără mandat real de compromis, pentru a prelungi discuțiile, în timp ce puterea rămâne concentrată în mâinile unui singur lider.
Cele patru etape ale „schemei Gromîko”
Întâlnirile cu oficialii ruși privind încheierea războiului urmează, de obicei, un model în patru pași:
-Inundarea mesei de negocieri cu minciuni și detalii irelevante, obligând ceilalți să piardă ore întregi pentru a corecta informațiile false;
-Invocarea relativismului moral — acuzarea adversarilor de colonialism, ipocrizie sau dublu standard, pentru a deturna responsabilitatea;
-Redefinirea agresiunii ca reacție, a ocupației ca apărare și a genocidului ca autoapărare, o inversiune cinică de valori menită să paralizeze societățile democratice;
-Testarea adversarului, interpretând orice gest de bunăvoință ca semn de slăbiciune.
Pentru Kremlin, singura limbă pe care o înțelege este consecvența susținută de forță.
Diplomați antrenați ca soldații
Zalujnîi susține că Ucraina trebuie să-și instruiască negociatorii cu aceeași rigoare cu care pregătește soldații. Istoria oferă exemple clare: pacea în Vietnam în 1973 a fost atinsă abia după cinci ani și 68 de întâlniri între Henry Kissinger și omologul său nord-vietnamez. Diplomația reușește doar atunci când este susținută de echilibrul militar.
Miza nu este doar Ucraina, ci securitatea Europei
Fostul șef al armatei avertizează că, deși unii din Vest încurajează negocieri cu agresorul, Ucraina nu va permite ca metodele sovietice să îi distrugă statul. Fiecare greșeală în negocieri poate fi ireversibilă.
„În joc nu este doar supraviețuirea Ucrainei, ci securitatea Europei. Orice <
Un acord just trebuie să restaureze integritatea teritorială a Ucrainei, să asigure responsabilitatea pentru crime de război și să garanteze că niciun agresor nu va mai amenința Europa.
„Orice altceva ar trăda nu doar poporul ucrainean, ci și principiile care mențin lumea liberă. Puterea noastră nu stă doar în soldați, ci și în claritatea scopului nostru: pace prin victorie, nu prin iluzie”, adaugă el.
About The Author
