Microplantele, de șase ori mai nutritive decât legumele mature. Cum să-ți transformi bucătăria în laborator

În cartea sa, Regenerează-ți creierul (Editura For You), dr. Alberto Villoldo recomandă cultivarea germenilor și a microplantelor acasă, pentru activarea enzimei Nrf2, „regulatorul principal al detoxifierii”.

Sursă foto: Pixabay

Mai precis, enzima Nrf2 controlează producția naturală de antioxidanți care protejează celulele de stresul oxidativ. Iar sulforafanul, compusul care activează această enzimă, se găsește în cea mai mare concentrație în germenii de broccoli.

Villoldo leagă acest proces de neuroplasticitate. Odată ce îți regenerezi mitocondriile și îți reactivezi enzimele de apărare celulară care combat stresul oxidativ și îți protejează celulele nervoase, îți regenerezi și capacitatea creierului de a învăța, de a se adapta și de a rămâne tânăr. Pentru el, „laboratorul” nu e o metaforă poetică, ci o practică zilnică: bucătăria devine spațiul unde se rescrie biologia prin hrană.

Acesta explică metoda pas cu pas: într-un borcan acoperit cu muselină sau tifon fixat cu elastic, se adaugă semințe de broccoli și apă. În dimineața următoare, apa se scurge complet, iar borcanul se așază înclinat, la 45°, pentru a permite drenarea. În câteva zile, apar primele frunze verzi, germeni bogați în sulforafan, compusul care activează enzima Nrf2 și stimulează procesul natural de detoxifiere celulară.

De curând, dr. Alberto Villoldo a fost prezent la București, unde a susținut o conferință despre neuroștiință și transformare personală. Noua sa carte, publicată la editura For You, „Regenerează-ți creierul” , oferă o perspectivă amplă asupra modului în care putem curăța nu doar corpul, ci și mintea și sufletul de tiparele care ne țin blocați.

În cercetarea aplicată, laboratorul capătă dimensiune fizică: un ecosistem controlat, cu lumină artificială, umiditate constantă și semințe atent selecționate pentru performanță biologică.

Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale din Buzău, declară pentru „Adevărul” că procesul de obținere al microplantelor poate fi realizat fie „în sistem gospodăresc”, cu tăvițe și substrat simplu „așa cum se punea grâul de Sărbători pentru încolțit”, spune el, fie în „sistem intensiv”, unde camerele de creștere replică exact condițiile optime de vegetație. Temperatura, apa și lumina sunt atent calibrate pentru a forța germinarea și a obține o recoltă rapidă, de plante tinere, curate, fără pesticide.

Costel Vînătoru subliniază că microplantele nu necesită tratamente chimice, pentru că ciclul lor de viață e prea scurt pentru ca bolile sau dăunătorii să se instaleze. „Sămânța are deja în interior tot ce îi trebuie pentru a deveni o microplantă completă”, explică el. Rezultatul e o hrană „curată, concentrată, vie”, exact acel tip de aliment despre care Villoldo spune că „susține mitocondriile și regenerează creierul”.

În termeni nutriționali, cercetătorul din Buzău confirmă ceea ce medicina funcțională descoperă de câțiva ani: microplantele sunt bogate în enzime, antioxidanți și compuși activi care se pierd odată cu maturizarea plantei. „Planta aceasta are nutrienți valoroși pentru sănătate, substanțe benefice organismului”, explică el.

De altfel, la Buzău există deja „camere cu atmosferă controlată”, unde specialiștii testează soiuri noi de mentă, busuioc, mazăre sau chiar morcov, cultivate pentru frunze: nu pentru fructe sau rădăcini. „Noi nu consumăm frunzele la morcovi, dar în stadiul de microplantă putem face asta. Sunt foarte gustoase și pline de nutrienți”, spune Costel Vînătoru.

El observă că în România piața microplantelor abia prinde rădăcini, dar potențialul e mare: „Sunt produse rafinate, mult mai rafinate decât plantele clasice. Pot fi folosite în gastronomie, în medicină și chiar ca element ornamental.” 

De altfel, Costel Vînătoru spune că, dincolo de tehnologia industrială, oricine își poate construi un mic laborator acasă, fără investiții mari. „Se poate face în casele oamenilor, în rolă simplă. Aici rolul îl joacă reglarea apei și lumina. E suficient ca tăvițele să fie amplasate într-un loc luminos, cum ar fi pervazul unei ferestre. Semințele se găsesc ușor în comerț, dar e important să fie organice sau din surse sigure.”

Se așază un strat subțire de turbă sau fibre de cocos, se presară semințele (mazăre, ridichi, lucernă, muștar, rucola, busuioc, chiar și mentă), se pulverizează cu apă și se acoperă ușor pentru a păstra umiditatea. După câteva zile, microplantele germinează, iar în 5–10 zile pot fi recoltate.

„Nu sunt cantități mari, dar vorbim despre produse rafinate, ultrafinate. Un platou cu mentă sau cu ceapă verde poate fi tuns și se regenerează mereu. Doar se udă și crește din nou”, explică el. Această ciclicitate a creșterii: tăiere, regenerare, recoltare, e una dintre cele mai frumoase imagini ale echilibrului între om și natură.

Pentru cine vrea să încerce, Costel Vînătoru recomandă specii ușor de crescut și cu gust intens: mazăre, muștar, busuioc. „Vor deveni sectoare de producție mare în România, dar și o practică gospodărească obișnuită, pentru că nu necesită cunoștințe speciale, trebuie doar să iubești plantele și să le înțelegi”, mărturisește acesta.

Prin această afirmație, cercetătorul român reîntoarce ideea lui Villoldo la pământ: regenerarea nu e un concept mistic, ci un act zilnic de îngrijire. Lumina, apa, atenția, sunt echivalentele răbdării, conștiinței și echilibrului interior.

Microplantele conțin de până la șase ori mai mulți nutrienți decât legumele mature

Un studiu realizat de cercetătorii Francesco Di Gioia și Pietro Santamaria arată că microplantele, plantele tinere recoltate la câteva zile după germinare au o densitate nutrițională semnificativ mai mare decât legumele mature din aceleași specii.

Analiza a vizat 25 de tipuri de microplante, de la broccoli și varză roșie la coriandru, busuioc și mazăre. În comparație cu plantele adulte, acestea conțin de până la șase ori mai multă vitamina C, de câteva sute de ori mai multă vitamina E și un nivel mult superior de vitamina K, carotenoide și antioxidanți naturali. Cercetătorii au explicat faptul că plantele tinere concentrează în stadiul incipient substanțele bioactive necesare procesului de germinare, devenind o sursă excepțională de nutrienți. În plus, fiind consumate crude, microplantele nu pierd vitaminele sensibile la căldură, așa cum se întâmplă în cazul legumelor gătite.

„Microplantele sunt considerate alimente funcționale sau chiar superalimente, deoarece, dincolo de aportul lor nutritiv, conțin compuși bioactivi capabili să îmbunătățească funcțiile organismului și să reducă riscul de îmbolnăvire”, au scris autorii studiului.

Pe lângă valoarea nutrițională, cercetătorii au subliniat și avantajele ecologice: microplantele pot fi cultivate fără pesticide sau fertilizanți, în spații mici: pe balcon, terasă sau pervaz, oferind o formă de hrană „zero kilometri”, produsă și consumată local, cu un impact redus asupra mediului.

Totuși, studiul atrage atenția că, în condiții de lumină scăzută sau exces de azot, microplantele pot acumula nitrați: un factor anti-nutrițional menționat și de alte cercetări anterioare. Controlul atent al luminii și al umidității nu este, așadar, doar o chestiune de randament, ci și una de siguranță alimentară.

Autorii concluzionează că microplantele reprezintă o alternativă accesibilă și sustenabilă pentru alimentația urbană, iar interesul tot mai mare al consumatorilor arată că aceste culturi ar putea deveni o componentă esențială a dietelor moderne.

Notă: articolul include linkuri afiliate. Comisioanele obținute ajută la susținerea acestui site.