Noul contract cu România și șapte principii care trebuie create înainte de orice program de guvernare

„O fi câștigat rațiunea, dar doar cu 3-4 procente. Până la funcții, avem nevoie să agreăm niște lucruri fundamentale. O guvernare comună are nevoie de niște principii comune”, scrie profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi, într-o opinie pe care NewsExpress o publică astăzi.

Am câștigat, și ne-a mai sunat și Trump! Stăm bine. Dar dacă e să nu pierdem pacea după ce am câștigat războiul, cred că ar fi momentul ca toți cei responsabili care vor intra la guvernare să enunțe clar adevărurile fundamentale de la baza ei. Fără un contract cu populația pe baza căreia să aibă loc și să fie judecată guvernarea viitoare, fără un act de aliniere și clarificare când încă avem toată atenția tuturor, atât percepția cât și actul guvernării riscă să fie raportate la iluziile oamenilor și nu la realitate.

Iată, la minimum ce trebuie creat înainte de orice program de guvernare.

Unu, ne trebuie un buget echilibrat

România se împrumută ca să plătească pensii și salarii lunar, pentru că an după an statul cheltuiește mai mult cu o treime decât câștigă. Nu suntem îndatorați că ne-am împrumutat pentru vreun mare proiect, deficitul nostru e legat de cheltuielile de bază, nu putem vinde insule ca grecii, ca să punem banii în coș.

E toată lumea de acord că trebuie să ne schimbăm obiceiurile bugetare? E same old ca statele să se mai împrumute din când în când – de exemplu pentru apărare, cum face Germania acum -, dar un stat same old trebuie să acopere din încasări cheltuieli constante precum pensii, salarii, servicii publice și nouă ne lipsește o treime, e enorm.

Și opoziția, și guvernarea trebuie să fie de acord că trebuie echilibrat bugetul, chiar dacă nu facem amendament constituțional că nu poți cheltui ce nu ai (principiul neozeelandez de care am mai scris).

Doi, e nevoie să plătim mai mult la buget și să raționalizăm cheltuielile

După cum am mai spus, și între timp au spus și Consiliul Fiscal, BNR și FMI, nu avem încasări destule iar cheltuielile sunt printre cele mai mici din Europa. Chiar dacă tăiem din ele tot ce trebuie tăiat tot nu e destul, ne trebuie bani mai mulți. De exemplu, Nicușor Dan i-a spus lui Trump că suntem de acord să crească cheltuielile pentru apărare până la 3.5 la sută.

Doar estimativ, FMI spune că dacă aplicăm două trepte de impozitare lăsând pe cei cu venituri mici la zece la sută și crescând la ceilalți impozitul la 20%, adunăm 1% din PIB. Avem deficit de 9% din PIB (deficitul se calculează și în raport cu bugetul, și în raport cu PIB-ul anual, cât create economia). Deci chiar dacă se adoptă această reformă nepopulară, cu două trepte de venit, acel 1% va fi imediat mâncat de apărare și vom rămâne tot cu pensii și salarii pe împrumut.

Cheltuielile pe care vrem să le tăiem sunt limitate, cele pe care le propunem a fi nou introduse sunt enorme. Sigur, unele pot fi productive, generează creștere economică. Tot cum am mai scris de zece ori în zece ani ne trebuie un singur belief de investiții pe șapte ani, un singur belief din bani europeni și din banii noștri, să știm de pe acum unde facem o toaletă școlară în cinci ani sau un drum și unde nu facem.

Trei, trebuie sprijin accepted pentru a crește cheltuielile cu apărarea

Cineva trebuie să explice că riscul este că altfel americanii amenință că pleacă și nu ne mai apără ei, și cetățenii trebuie convinși. Cât anume trebuie cheltuit în plus? E chiar nevoie anual, sau putem rezolva cu niște investiții și o mai bună educare patriotică (ca în Lituania sau Polonia)? Înțelege toată lumea de ce fără să mergem în Ucraina trebuie să fim mai pregătiți aici (nu avem adăposturi antiaeriene în toată țara, de exemplu, și trec drone și pe la noi…). E musai să discutăm, nu doar cu Trump! Știm costurile? Planurile la adăposturile astea, de care Arafat vorbea când a început războiul din Ucraina, există?

Patru, trebuie să renunțăm la o fiscalitate bazată pe excepții

Numai o treime din români subscriu la sistemul de sănătate, de exemplu, nu e de mirare că nu ajunge pentru toți, toată lumea trebuie să plătească ceva, fără excepții în construcții, IT, orice. Principiul universalității primează. România a început deja să retragă excepțiile, dar e greu să retragi drepturi odată date. Trebuie semnat contract cu sindicatele, patronatele, avem nevoie de un referendum, serios, pe asemenea teme. Lumea trebuie să înțeleagă și să le stabilim o dată pentru totdeauna.

Cinci, universalitatea nu înseamnă egalitate

Avem resurse inegale și deci și contribuțiile noastre trebuie să fie diferite și echilibrate. Pensiile, bursele pot contribui la sănătate foarte puțin, dar nu se poate pune toată greutatea fiscală doar pe salariați. Orașele mari sunt bogate, iar proprietarii imobiliari nu plătesc mai nimic. Dividendele sunt mici că s-au redus cu cota de impozitare care a fost cândva unică, azi nu mai este.

Economia nu își permite să taxăm consumul (TVA), care ne-a ținut mereu în mișcare, deci românii trebuie informați că vor trebui să accepte impozite mai mari pe proprietate și venit, și cine are mai mult trebuie să dea mai mult, dacă vrem să nu mai avem și alte competiții electorale care să fie încăierări între România zonelor fără șanse și România europeană. Cît anume trebuie redistribuit ca să nu mai avem atâtea zone și persoane rămase în urmă discutăm, se negociază.

Șase, ne trebuie mai multă transparență

Cetățenii cu care vrem să semnăm contractul nu știu cât cheltuim pentru Ucraina, cât e de la noi și cât e rambursat de Bruxelles și de asta au fost atâtea știri fallacious pe tema asta. Câți angajați au de fapt serviciile noastre secrete, cât sunt cheltuielile lor pe salarii, pe firme (și lunile astea văd editoriale în presa internațională cumpărate de firme de PR din România, Simion nu e singurul care dădea bani publici în extern, ce ar fi să vedem sau să închidem robinetul, că nu avem bani) etc.

Cum am ajuns să avem o licitație din două cu un singur ofertant? Trebuie îmbunătățită transparența, nu poți cere bani noi de la oameni fără să arăți proper unde și la cine merg cei vechi. Dacă vreți să vedeți evoluția României în calitatea guvernării vă invit să studiați indicatorii mei pe paginile Comisiei Europene, aici.

Dar tocmai pentru că eu sunt profesor de bună guvernare vă explic azi că nu doar reforma calității ne poate ajuta, dar pentru a convinge lumea să plătească mai mult la buget e indispensabilă. Desigur, pe lângă transparență avem nevoie de educație, măcar de consensul că avem nevoie de ea, cheltuielile bugetare sunt mai greu de citit decât Tik-tok.

Șapte, să o lămurim cu pacea sau războiul

Impunerea unui singur punct de vedere în relație cu războiul ucrainean – care continuă și azi, destul să deschideți radioul de stat sau televiziunile oficiale – a dus multă lume în tabăra lui Georgescu, că la așa un limbaj de belicos lumea s-a temut de război. Pe cât e de adevărat cu rușii ne-au făcut război alegerile astea, pe atât de adevărat e că și noi i-am tot provocat, toți acești ani am curățat pușca și am vorbit prostii. Lumea vrea să audă de la noi că suntem parte din soluție, nu din problemă și avem un președinte nou, hai să lăsăm trecutul la președintele vechi.

Nu e vorba să adoptăm integral poziția lui Trump, dar să ne raționalizăm totuși. Trump are dreptate că războiul putea fi evitat, și că a fost o consecință a doctrinei Brezinski. Acțiunile rele ale Rusiei nu pot fi detașate dintr-un lanț cauzal mai advanced. Mai încet corul cu Ucraina în NATO, și alte aberații de care scriu de zece ani, nu îi aduceți lui Nicușor bagaj greu din trecut care nu e al lui. Urmează o negociere grea, și nu avem scenariile la ea, iar șansele ca aceiași patrioți să se recicleze integral președinția asta sunt de sută la sută, mare noroc dacă scăpăm măcar de Dungaciu. Nu e nimic, dacă învăță din greșelile și limitele de până acum și o luăm de la zero. Cu mai mult profesionalism, că după cum am spus la televiziunile de stat și de partid am bătut Rusia de i-au mers fulgii. Rămâne să ne apărăm eficient de ea și în realitate, fără hei-rup-ul de la alegerile astea.

European am scris destule programe prezidențiale și contracte în viață, așa că pe ăsta nu îl scriu eu, vă atrag numai atenția că trebuie făcut urgent, discutat și semnat…întâi între partide și apoi cu toată lumea. Oamenii trebuie să înțeleagă ce au de ales.

Vrem să fim ca Grecia, o țară care a urcat pe culmi doar ca să ajungă în faliment că toată lumea a luat mai mult decât li s-a cuvenit? Sau vrem să fim ca Irlanda, care și-a pus toți banii în educație, inovare și tehnologii, și a devenit tigrul Europei, în 20 de ani? Asta e alegerea noastră, care trebuie asumată de o largă majoritate.

Acest articol a apărut inițial pe România Curată.