Președinte american, miracol în România: „Dumnezeu ne zâmbește”

Ambasadoarea Simona Miculescu consideră că președintele Bush e judecat greșit din multe puncte de vedere.

Au trecut mai bine de 20 de ani de la vizita la Bucureşti a preşedintelui George W. Bush și de la „momentul curcubeului”, rememorat ulterior de fostul președinte american în foarte multe ocazii. Este vorba de   curcubeul care a apărut pe cerul Bucureștiului, în timpul discursului în care preşedintele Bush a invitat România să adere la NATO. „Dumnezeu ne zâmbește astăzi”, a remarcat el, în timp ce, sub proiecția curcubeului, pe unul dintre afișele din Piața Revoluției se putea citi „Numai libertatea poate face asemenea miracole”.

Despre acest moment a vorbit ambasadoarea Simona Miculescu în cadrul podcastului realizat de Ionuț Vulpescu. Iată dialogul pe marginea acestui subiect:

De ce The Rainbow Visit, de la aderarerea României în NATO, e documentată fotografic pe pereții Biroului Oval?

I.V.: La Praga, în acea ambasadă superbă de pe Nerudova, unde cu emoții s-a așteptat decizia. 

S.M.: N-am s-o uit niciodată, încerc să nu fiu emoțională. 

I.V.: Palatul Morzin.

S.M.: Exact, absolut superb. Așa este și un moment… Prima victorie uriașă, de fapt, a acelor ani. După un timp, președintele Bush a decis să vină în România pentru câteva ore, ca să fericite poporul român pentru această invitație. A fost foarte greu de organizat această vizită, pentru că era de câteva ore. Era însoțit de prima doamnă, și trebuia să avem program pentru câteva ore, și pentru președinte, cel mai important și cel mai puternic președinte, și soția sa. Și deci n-am să uit niciodată cum a trebuit să fac slalom între convorbire bilaterale, pe care n-aveam cum să le ratez, și vizitarea Muzeului Cotroceni în paralel de către doamna Laura Bush, altminteri încântătoare. Și trebuie să mărturisesc și președintele Bush. Și are un simț al umorului extraordinar. Este judecat greșit din multe puncte de vedere. Deci, acela a fost un moment de jonglerie diplomatică foarte, foarte complicat, dar l-am învins.

Dar eu vreau să vă spun altceva. Cât de memorabilă a devenit această vizită a președintelui Bush la București? De ce? După convorbire bilaterale de la Cotroceni, ne îndreptăm spre Piața Revoluției, unde trebuia să aibă loc un speech istoric al președintelui Bush, exact vis-a-vis de balconul de unde vorbise Nicolae Ceaușescu în 1989. Era o sâmbătă, o zi de noiembrie, în care ploua cu gheață, o ploaie înghețată, ore în șir. În momentul în care domnul președinte Bush a venit în piață și a văzut o jumătate de milion de oameni, care i s-a spus de către foarte numeroși agenți secreți că nu se mișcaseră de ore în șir din acea piață așteptându-l, a fost extraordinar de emoționat și impresionat.

Și s-a mai întâmplat un miracol, pe care unii și-l aduc aminte, tu, cu siguranță. Înainte de a-și începe discursul, exact în momentul în care se adresa domnului președinte, ploaia s-a oprit și un superb curcubeu a apărut pe cer. Este indescriptibil momentul acela, la care președintele Bush, vădit surprins, ridică ochii spre cer și spune: „și Dumnezeu ne zâmbește”. Și după aceea își continua speech-ul. L-a marcat profund acel moment. De ce? În 2004, ultima vizită a domnului președinte în Statele Unite, primire în Biroul Oval, ne îndreptăm spre Biroul Oval.

Pe coridorul dinspre Biroul Oval erau fotografii din diversele vizite ale domnului președinte Bush în toată lumea. De la București erau două fotografii, ceea ce în economia de vizite, multiple vizite, însemna foarte mult. Acea vizită devenise o legendă în Casa Albă, era numită The Rainbow Visit, vizita cu curcubeu. Pentru că președintele Bush a evocat-o și a adorat-o dintre toate vizitele pe care le-a făcut în mandatul său, aceea a rămas cea mai memorabilă. Și asta nu v-o spun pentru că ne-a spus-o nouă din politețe, domnul președinte, când am fost în Biroul Oval. În 2008, sunt noul ambasador al României la ONU, prima femeie și singura până acum. 

I.V.: Din nou prima. Și mai sunt câteva premiere. O să vorbim despre ele. 

S.M.: Asta era funcție de ambasador. Știu la ce te referi. Da, am câteva premiere interesante. Dar încă nu a apăruse șeful delegației române. Venea în acea seară și, conform tradiției, președintele american, mă rog, face o întâlnire, face o recepție mare cu toată lumea. Deci în acel moment, din moment ce șeful delegației, ministrul de Externe, nu venise încă, eu eram în locul lui, șef de delegație, și deci am participat la recepție, dar am participat și la o întâlnire pe care a făcut-o președintele Bush cu toți membrii coaliției din Irak. Și România era parte, da? Erau mulți șefi de state în jur. După întâlnire, domnul președinte Bush face un tour de table, cum se spune. Dă mâna cu toți președinții. Eu eram lângă regretatul președinte polonez care, din păcate, a decedat în acel celebru accident de avion.

Se apropie, deci vine, îl salută pe președintele polonez și, pe urmă, mă salută pe mine, mă recunoaște, mă îmbrățișează și îmi spune, i se adresează președintelui Poloniei, știți de ce mi-aduce aminte doamna ambasador? Și începe să-i povestească spre disperarea protocolului său, pentru că acolo totul este calculat la minut, este o cursă permanentă între întâlniri, para-întâlniri în diverse locuri. Începe să-i povestească despre The Rainbow Visit de la București. Problema era că i-a povestit-o cu traducere, deci s-a dublat timpul de povestire. Atât era de impresionat și de marcat peste ani și ani de zile. Vă dați seama că am fost copleșită și încântată și m-am bucurat că acel moment magic a rezonat cu domnia sa, cred că și-acuma, cred că o pomenește cu drag. 

CITEȘTE ȘI: Singurul moment când Nina Iliescu ieșea în public cu soțul. Simona Miculescu: Știu motivele și o respect enorm pentru asta 

Vedeți aici mai multe:

Bogdan Chirieac, primul ziarist român care i-a luat interviu lui George W. Bush

Bogdan Chirieac este primul ziarist român care i-a luat interviu lui George W. Bush. De asemenea, este autorul a mai multor interviuri realizate în exclusivitate cu diferiți lideri mondiali printre care preşedintele Franţei Jacques Chirac, în 1998; primul ministru al Marii Britanii, Tony Blair, în 1999; preşedintele SUA, George W. Bush, în 2002; miniştri ai statelor membre UE şi NATO.