Președintele nu e un înger
Acum, eu știu că vă gândiți aiurea când citiți titlul, dar nu, nu este o afirmație care să aibă vreo legătură cu ceea ce am răspunde noi dacă am fi întrebați ca la șahul rapid, fără timp de evaluare, despre cine este vorba în propoziție.
Twitter / X
„Zelensky wants to end
it now. He’s had enough. But he shouldn’t have let it happen. You know, he’s
not an angel.” / ”Zelensky vrea să se termine acum. S-a săturat. Dar nu ar fi
trebuit să lase să se întâmple. Știi, el nu este un înger.”
Așa s-a exprimat recent
președintele Trump, în primul său interviu din Biroul Oval, la adresa
președintelui Zelenski, așa, ca un preambul la preconizatele negocieri de pace
ce ar trebui să înceapă, cândva, în 100 de zile, în șase luni, mai vedem…
Sigur, toată lumea a
înțeles greșit, inclusiv președintele Zelenski, războiul din Ucraina nu trebuia
să aibă loc, nici vorbă despre vreo presiune externă asupra Kievului pentru a
lupta pentru slăbirea Rusiei, a fost decizia acestuia, a președintelui
ucrainean, nu a fost atent că armata rusă este de câteva ori mai mare, are și
vreo 30.000 de tancuri, dar lucrurile se pot rezolva prin tratative, nu va fi
complicat.
Sigur, și președintele
Biden a pus ceva paie pe foc, dar și președintele Putin este vinovat, se
înțelege, dar de acum, gata, e timpul să se termine, cine știe să stingă focul
în California o va face și în Ucraina, nu va fi nevoie decât de niște sancțiuni
în plus, ceva presiune, totul e sub control.
A, să nu uit, sunt
vinovați și europenii, și-au ținut banii la teșcherea în timp ce contribuabilul
american cotiza la greu, sunt vreo 200 de miliarde de dolari care
dezechilibrează balanța de plăți către Ucraina, dar ce e America, sac fără
fund?
Dacă ești meșter al
cuvintelor, poți explica orice pe lumea asta.
Ființe raționale,
oamenii au, totuși, pornirea să creadă mai mult jokerii care le vând lucruri
plăcute, în ambalaje sclipitoare, decât semenii serioși care le livrează
adevăruri amare, dezgolite de orice protecție disimulatoare.
Vorbesc așa, în
general, fără vreo legătură cu exemplul de mai sus dar cu o oarecare legătură
cu potențialitatea realizării unui acord prin care să înceteze luptele în estul
Ucrainei.
Probabil că, până la
urmă, doar despre acest lucru va fi vorba, despre oprirea luptelor, a
confruntării de pe front, pentru că, altfel, e greu de crezut că pozițiile
celor două părți, atât de depărtate la acest moment, se vor putea apropia
îndeajuns pentru a putea fi semnat un tratat de pace.
În primul rând, nu e
deloc clar cine vrea să oprească războiul și cine vrea ca el să continue.
La prima vedere, cea
mai pașnică poziție vine de acolo de unde au fost furnizate și prăjiturile
doamnei Victoria Nuland, cele care au potolit foamea de democrație a
protestatarilor de pe Maidanul din Kiev, în noiembrie 2013 – februarie 2014.
În timp ce, paradoxal,
cei mai belicoși sunt cei cu armatele in piuneze, europenii care descoperă acum
că vor fi lăsați pradă rușilor.
Foto: Twitter / X
„Linia frontului se
mișcă în direcția greșită…” exclamă îngrijorat secretarul general al NATO,
Mark Rutte, parcă pentru a sublinia că e doar o eroare de orientare, o problemă
de busolă, iar declarația premierului leton, Evika Silina, potrivit căreia
Letonia nu va trimite trupe în Ucraina dacă nu e clar cum stăm cu garanțiile de
securitate oferite de NATO, adâncește și mai mult, nu-i așa?, starea de angoasă
geo-politică.
Să numărăm pe degete:
–
președintele
Zelenski vrea pace, dar la pachet cu victoria;
–
președintele
rus nu prea ar vrea pace, poate nici armistițiu, dar va fi pedepsit cu
sancțiuni, deși nimeni nu dorește asta, și se va răzgândi;
–
Europa
(NATO, statele din flancul baltic, mai ales, celelalte, din centrul și sudul continentului, cam nesigure, Turcia,
cine mai știe…) vrea victoria, dar nu prea depinde de ea;
–
președintele
Trump are răbdare, nu prea multă, câteva luni, între timp se convinge lumea ce
bine e să cheltui 5% pentru apărare, cum e cu economia când ai tarife de 10% la
tot ce exporți, va veni vremea când va fi rugat să intervină;
–
președintele
Xi putea mai mult, dar a neglijat, are acum ocazia să fie mai activ.
În al doilea rând, dincolo de tonul ironic al acestor
aprecieri, în ton însă cu detașarea cu care este tratată, de mulți din cei
responsabili, problematica războiului din Ucraina, sunt câteva aspecte extrem
de serioase, care pot influența viitoarele negocieri și, cu siguranță,
rezultatul acestora:
Foto: Twitter / X
1.
negocierea economică nu e aceeași cu cea politică și de
securitate.
Sunt alte pârghii care se pun în mișcare, ceea ce funcționează în business nu
are aplicabilitate, decât punctual, în viața politică, puterea unui act de
negociere nu e dată întotdeauna de PIB, valuta națională, capabilitățile
militare. În mandatul anterior, președintele Trump a demonstrat abilități
deosebite în refacerea economiei americane, dar în plan extern, realizările nu
au ținut pasul cu ambițiile – mai puțin faptul că președintele nu a angajat SUA
în aventuri militare costisitoare -, dimpotrivă, problemele și controversele
internaționale au rămas și s-au agravat. Sigur, acum e o altă abordare și o
altă echipă a Administrației, mai tânără, mai hotărâtă, poate lucrurile vor sta
altfel;
2.
cine are cea mai mare nevoie de pace este și cel care
condiționează cel mai mult. E vorba de Ucraina și de președintele
Zelenski, iar acest aspect este, fără îndoială, de înțeles. Nimeni nu dorește
ca pacea să impună costuri atât de dureroase. Dar nu aici este problema, cât în
abordarea contradictorie a eventualelor tratative:
–
negocierea
cu președintele rus Putin este încă ilegală din punctul de vedere al Kievului
(președintele Zelenski spune acum că e o nuanță, decretul e pentru ”ceilalți”,
opoziția ucraineană pro-rusă, eventualii trădători, nu pentru sine);
– propunerea de formare a
unei forțe de 200.000 de militari europeni, dar și din SUA, care să mențină
pacea la linia de contact este de neacceptat pentru ruși;
– în timp ce forțele ruse
înaintează în Donbas și Harkov, dronele ucrainene sunt dirijate către lovituri
spectaculoase, dar fără consecințe militare importante, în adâncimea
teritoriului rus…
…totul, parcă, pentru a îndepărta perspectiva
unor eventuale discuții despre pace până când condițiile nu vor fi favorabile
Ucrainei;
Foto: Twitter / X
3.
pacea imediată nu este un obiectiv pentru toate părțile
implicate în războiul din Ucraina. Nici măcar pentru întreg establishmentul
politico – militar al SUA, poate nici pentru cel din Rusia. Multă lume poate
aștepta, mulți vor ca războiul să continue. Din motive, rațiuni foarte
diferite, unii pentru că sunt în câștig pe front, alții pentru că vând muniție
și echipamente celor de pe front, sunt și cei care cred că o înfrângere dă
foarte rău la palmares când ai pariat pe echipa necâștigătoare, sunt și
idealiști care cred că valorile merită sacrificiul suprem, mai ales când nu ei
sunt cei sacrificați, cei de pe front oricum nu sunt întrebați, pe oricare
parte a liniei de front ar da răspunsul nepotrivit;
4.
deși negată, există și o problemă de legitimitate a
semnăturilor,
ceea ce se transferă într-o problemă de legitimitate a negocierilor directe.
Sigur, se poate argumenta, Rusia nu trebuie să aibă un cuvânt privind cine
conduce Ucraina, probabil, nici reciproca, dar un document pe care să-și pună semnătura
ambele părți trebuie să fie o consecință a unei legitimități de mandat și de
asumare a respectării lui. Altfel, în secunda în care unul din semnatari nu mai
e parte din peisaj, nici acordul / armistițiul / înțelegerea, cum se va numi,
este în aer. Știți discuția privind prelungirea mandatului prezidențial în
Ucraina, o știți și pe cea privind ilegalitatea negocierilor de pace cu
președintele Putin. Probabil și de aceea Rusia a declarat că preferă
negocierile direct cu SUA, poate în cele 100 de zile anunțate se rezolvă și cu
alegerile prezidențiale ucrainene, poate în șase luni…;
5.
compromisurile teritoriale, problema neutralității Ucrainei,
cum va arăta securitatea europeană post conflict sunt, toate, capitole
potențiale ale negocierilor. Dar fiecare din ele deschide un nou front, e
adevărat, de natură diplomatică, pe care cele două părți intenționează să
realizeze victorii depline, nu vor să cedeze nimic. Presiunile asupra
Kremlinului sunt mari, dar pârghiile de acțiune ale Vestului sunt puține: pe
front, forțele ruse înaintează, muniție există, rezerve încorporabile de
asemenea, sancțiunile nu sunt atât de eficiente pe cât s-a sperat, imaginile cu
incendiile provocate în adâncimea Rusiei de câteva drone ucrainene nu schimbă
situația decât în imaginația câtorva entuziaști pro-Kiev.
Credeați că e simplu?
Cu toată seriozitatea
punctelor de negociere enumerate mai sus, care ar impune, teoretic un proces
lung și anevoios de discuții, tratativele pot fi, totuși, și foarte scurte și
cu rezultate surprinzătoare.
Depinde ce doresc și ce
primesc cele două părți, SUA și Rusia, dacă negocierea nu funcționează potrivit
așteptărilor pot fi lăsați și alți factori, să influențeze deznodământul, printre
ei, desigur, tragica prelungire a luptelor.
Dacă cele 100 de zile
vor fi suficiente, miracolul ar fi un cuvânt subevaluat.
Dar miracolele au
nevoie de îngeri, nu-i așa, iar aceștia s-ar putea să nu fie chemați la
negociere.
About The Author
