Salarii prea mici pentru a locui singuri. Tinerii din generația Z, obligați să stea cu părinții

Pentru tinerii la început de carieră, să locuiască singuri e o provocare. Nu pentru că nu își doresc, ci fiidcă nu își permit. O garsonieră se închiriază cu aproximativ 300 de euro, iar pentru apartamentele cu două camere, prețurile sar de 500. Aproape cât tot salariul pentru un începător, se plâng tinerii. 

FOTO OLX

Dilema tinerilor: cum își pot permite să se mute de la părinți

,,În urmă cu un an am terminat facultatea și încă de pe atunci am început să caut chirie, pentru că voiam să plec de la ai mei. Voiam să fiu complet independentă de ei.

Problema e că nu am reușit imediat sa-mi găsesc un job, deci au trecut luni de zile în care nu am reușit să strâng bani. Am reușit să mă angajez anul acesta, în martie, pe un salariu de 3000 de lei și așa am reușit să economisesc și eu. Dar am reușit pentru că banii ăia nu s-au dus pe chirie și utilități tocmai pentru că am rămas la părinți.

Nu am nicio cunoștință cu care aș putea să mă mut, și nici nu îmi surâde ideea să-mi caut colegi de apartament pe diverse grupuri, fiindcă mă sperie gândul să locuiesc cu o persoană străină”, a scris o tânără pe platforma Reddit.

După ce expune situația în care se află, pune o întrebare în care se regăsesc mulți alți tineri la început de carieră:

,,Întreb în cel mai sincer mod cum vă descurcați, cei care locuiți singuri, și dacă reușiți să fiți complet independenți financiar față de părinți la vârsta asta? Personal, nu cred că aș putea face față cheltuielilor mai mult de 3 luni, cel puțin nu în București”.

Ce răspunsuri a primit

,,Eu lucrez de patru ani și tot nu m-am mutat de acasă”, a scris cineva. 

,,La un salariu de 3000 de lei singură să te muți este foarte greu. Dacă chiar vrei să te muți, cea mai bună opțiune e să ai colegă de apartament. Atunci cheltuieli sunt la jumate și e mai acceptabil”, a răspuns altcineva. 

Un alt tânăr îi sugerează să aștepte până când salariul va crește:

„3000 de lei mi se pare mult prea puțin. Dacă va crește pe viitor, așteaptă. Nu e nimic greșit să stai cu părinții până te stabilizezi. E bine că ai salariu. Dacă nu se vede nicio tendință crescătoare, ia și caută ceva mai bine plătit. După facultate, să lucrezi pe trei mii de lei mi se pare cel puțin ilogic.”

De aceeași părere este și un utilizator care lucrează ca medic rezident:

„Trăiesc cu părinții, strâng banii câștigați și îi investesc în titluri de stat / fonduri de investiții, ca în 5–6 ani de strâns să îmi cumpăr un apartament. Anul trecut am avut randament de 30%. Medic rezident.”

Cei care stau singuri economisesc la sânge

Tânăra a primit o mulțime de răspunsuri și de la tineri adulți care s-au mutat din casa părinților. Aceștia povestesc cum se uită la fiecare ban și cheltuială ca să reușească. 

,,Locuiesc singur de un an și jumătate. În chirie, în garsonieră lângă metrou 1 Decembrie 1918, la două minute de mers de metrou. De ce m-am mutat? Pe părinții mei îi iubesc și totuși să locuiesc cu ei e îngrozitor. Certuri din nimic, lipsă de inteligență emoțională, abuz emoțional, tipic. Venit: 2450 lei net pe lună + 700-800 lei bonuri de masă. Lucrez ca game tester și lucrez doar de acasă, deci nu plătesc transport. Cheltuieli 250 euro chiria plus utilități.

Alte cheltuieli: doar metrou ocazional, cheltuieli care țin de hobby-uri, deși am hobby-uri ieftine (50-100 de lei pe lună). Haine de la second, cumpăr materiale să sculptez, fac sport în parc de calistenice în Cișmigiu, deci nu plătesc abonament la sală.

Mâncare: cu mâncarea mă încadrez doar în bonuri. Niciodată nu intru în bani. Mănânc doar ce gătesc acasă pentru că îmi place să gătesc”.

Chiar dacă nu le mai rămân decât foarte puțini bani din salariu, mulți tineri preferă totuși această variantă, pentru că vor să fie independenți:

„Nu îți permiți multe când stai singur, sincer, dar cumva ai liniștea ta, ordinea ta. Ignorând stresul de a nu rămâne fără job, asta a fost una dintre problemele cu care m-am stresat cel mai tare, neavând nimic deoparte pentru chirie în caz că se întâmpla ceva.”

,,Eu, când m-am angajat la primul job, aveam 3.000 de lei, așa că bugetul maxim pentru închiriere a fost de 1.000 de lei. Am găsit o garsonieră într-un bloc vechi, într-o zonă bună a orașului, dar care a necesitat o lavabilă și mici reparații ca să fie ok. Nu pot spune că a fost ideal; practic, banii se duceau pe chirie, utilități, mâncare și câte o ieșire în oraș, dar aia era situația. Între timp, am tras tare să evoluez în carieră și mi-a crescut salariul considerabil. Îți recomand să cauți o garsonieră modestă la ~250 €, chiar dacă implică să stai la periferie, și simultan să încerci să crești în domeniul tău de activitate.”

„Efort inuman sau părinți cu bani”

Alții povestesc cât de greu le-a fost să facă față:

,,Hey, eu am muncit toată perioada facultății full time (am făcut Automatică) și nu am mai primit niciun ban de la părinți din anul 2 de facultate. Din păcate a for nevoie de un efort inuman să lucrez full time și să fiu și integralist. Dar am ieșit din facultate cu trei ani experiență în domeniu + un an de call center. Deci, practic, pentru a locui singur în generația noastră ai nevoie de un efort inuman pe cont propriu sau de părinți cu bani. Nu prea văd o cale de mijloc”.

Cei doi de N

Un alt utilizator vorbește despre faptul că ai nevoie de… noroc. Chiar și așa, spune el, nu e ușor:

,,Îti trebuie cei doi de „N”. Norocul de a găsi o chirie decenta ca preț. Norocul de a avea un job stabil plătit okay. That’s it. Dacă faci cel putin 4000 de lei si mai iei si bonuri sau bonusuri, găsești o garsoniera la 250-300 de euro și te-ai mutat. Trăiești la limită dar, hei, măcar stai singur. (…) Sunt sacrificii de facut, dar sa stai singur e o chestie foarte benefică per total. E un chin financiar si cred ca o să devina din ce în ce mai greu pentru un tânăr să își ia viața in propriile mâini”.

Singuri și totuși nu. Colegul de apartament, o altă variantă

O altă soluție la care recurg mulți tineri care vor să se mute de acasă este închiriatul împreună cu altcineva, fie partener, fie prieteni. 

„Eu am închiriat un apartament de 3 camere cu alte două persoane. Fiecare avea camera lui, iar bucătăria și baia erau la comun. Atât îmi permiteam la momentul respectiv”, a scris cineva.

Și aceasta e o variantă fericită. În alte cazuri, pot sta și mai mulți într-un apartament:

,,După terminarea facultății am stat 6 ani cu colegi de apartament, în primii  doi am avut și coleg de camera. Erau de obicei colegi de facultate”, sună o altă experiență. 

,,Te-ai gândit la varianta partener/soț? E cea mai veche variantă”, i-a răspuns altcineva tinerei. 

De ce salariu e nevoie pentru a te descurca cu toate

Un tânăr care lucrează în IT povestește că abia după ce a ajuns la un salariu de peste 10.000 de lei a simțit că poate locui fără părinți sau colegi de apartament. 

„Lucrez de patru ani ca programator în Cluj și abia de luna asta m-am mutat singur  (…) Cum am reușit? Lucrez ca IT-ist de la 21 de ani, am stat la cămin până am terminat facultatea. De la 23 de ani, când am terminat facultatea, am sărit de 8.000 de RON salariu și, până luna asta, împărțeam un apartament comunist cu un coleg, plătind 600 de RON chirie. Acum, după încă 2 ani și o promovare, am ajuns undeva la 12.000 de RON și am strâns suficienți bani pentru mutare, mobilat exact cum vreau eu.

Ca și cheltuieli: chirie – 480 de euro pentru un apartament cu o cameră mare în zona Gheorgheni, bloc nou; vreo 600–700 de RON pe facturi, plus restul cheltuielilor, mă ajung pe la 6.000 de RON lunar. Deci, dacă nu ai un salariu pe la 2.000 € și bani deoparte cât să stai fără job vreo 6–8 luni măcar, nu recomand tare mutatul singur în orașe mari. Mai bine împarți cu alții și strângi bani.”, a scris tânărul. 

Un altul  spune că a reușit să își cumpere apartament în pandemie, cu banii făcuți din IT:

,,Eu mi am cumpărat propriul apartament la 22 ani, în 2020. Era pandemia, IT ul era în floare, făceam vreo 70.000 de  lei net pe lună lucrând la trei firme prin SRL.

Nu era nimic de făcut, stăteam în casă toată ziua la ai mei, am avut practic cheltuieli zero vreo cinci luni de zile, bani pe care i-am dat pe un apartament cu două camere”.

FOTO Freepick

Recomandarea altcuiva: munciți în străinătate

Pentru alt tânăr din generația Z, soluția a fost alta. S-a mutat în țara vecină, Ungaria, unde, povestește, salariile sunt mai mari chiar și imediat după terminarea facultății. Chiar dacă venitul e mai mare, prețurile pentru chirie și întreținere sunt la fel ca în România. Astfel reușește și să pună bani deoparte lunar. 

„Eu sunt mutat de ceva vreme în Budapesta și lucrez la o corporație în domeniul compliance. Pentru că am 22 de ani, mi se taie o parte din taxe până la 25 de ani și, astfel, am un salariu la care aș fi visat doar la 30 de ani dacă aș fi locuit în continuare în România (7.200 de lei net). Chiria este de aproape 500 de euro, iar întreținerea și facturile (plus internet și TV) sunt, în total, 650–700 de lei. În rest, plătesc aprovizionarea, eventuale haine și încălțăminte, plus ieșiri la spectacole și filme, și fac în așa fel încât să îmi rămână aproximativ 2.000 de lei la final de lună din salariul obținut (căci se poate întâmpla să dau bani pe bilete de avion ca să îmi văd familia, să merg la city break-uri, să plătesc cursuri pentru a-mi dezvolta competențele profesionale și tot așa). Recomand experiența de a munci altundeva dacă se ivește o oportunitate mare pe plan profesional.”, a scris tânărul.