Scut european deasupra norilor

Vacanța începe, de obicei, cu entuziasm
și planuri atent puse cap la cap. Încercați să vă imaginați o familie cu doi
copii care urmează să plece spre o destinație îndepărtată, unde urmează să se întâlnească
cu restul grupului pentru o croazieră, un safari în junglă sau o expediție
montană, organizată cu luni înainte.

FOTO Arhivă

Numai că la aeroport, surpriză! Primul
zbor este anulat. Compania aeriană promite o reprogramare „cât mai rapid”, dar
următoarea cursă disponibilă este a doua zi. Legătura transoceanică este pierdută, grupul
pleacă fără ei, ghidul nu poate amâna itinerariul, iar banii pentru rezervări,
permise, cazare și echipamente devin, peste noapte, pierderi seci. Copiii dorm
pe scaune într-un aeroport străin, părinții negociază cu un call-center
impersonal, iar ceea ce trebuia să fie vacanța vieții se transformă într-un șir
de frustrări și costuri neprevăzute. Pentru companiile aeriene, este
un „incident operațional”. Pentru pasageri, este o
experiență care poate compromite definitiv un plan construit pe ani de
economii.

Această situație, chiar dacă imaginară,
nu este din păcate o excepție exotică, ci ilustrează o realitate
statistică. La nivel european, între un sfert și o treime dintre zboruri sunt afectate anual de întârzieri sau anulări. În 2025, aproximativ 30% din cursele operate în spațiul UE au înregistrat
întârzieri semnificative, iar câteva procente bune au depășit pragul critic de
trei ore – limita de la care legislația europeană consideră că pasagerul a suferit
un prejudiciu real. Vorbim de zeci de mii de zboruri anual care devin eligibile
pentru despăgubiri și de milioane de pasageri afectați direct.

Consecința financiară este pe măsură. Estimările realizate de analiști
din industrie și platforme specializate indică un volum potențial al despăgubirilor
de ordinul miliardelor de euro anual. Pentru 2024, valoarea totală a compensațiilor ce ar fi putut fi
revendicate de pasagerii europeni a depășit 6 miliarde de euro, iar pentru 2025
proiecțiile urcă spre 8 miliarde. Nu toate aceste sume sunt plătite efectiv – multe
cereri sunt contestate, amânate sau respinse – dar ele arată dimensiunea reală a
fenomenului. Întârzierile
zborurilor nu mai sunt de mult incidente izolate, ci s-au transformat într-o problemă sistemică, cu impact
economic și social major.

Cadrul legislativ care guvernează aceste
situații este Regulamentul european 261/2004, una dintre cele mai solide forme
de protecție a consumatorului din transporturi la nivel global. El stabilește
dreptul pasagerilor la asistență, rambursare și despăgubiri financiare între 250 și 600 de euro în cazul întârzierilor
mari, anulărilor sau refuzului la îmbarcare, atunci când vina aparține
companiei aeriene. Regulamentul a fost însă adoptat într-o epocă în care
volumul traficului era mai redus, iar complexitatea rețelelor aeriene, mai mică.
În ultimii ani, sub presiunea companiilor aeriene și a unor state membre, s-a
cerut revizuirea lui, invocând costurile prea mari generate și rigiditate excesivă.

În acest context au apărut propuneri
care ar fi redus substanțial drepturile pasagerilor: creșterea pragului de la
care se acordă despăgubiri, scăderea sumelor plătite sau extinderea noțiunii de
„circumstanțe
extraordinare”
care exonerează companiile de răspundere. Cu alte cuvinte, o mutare a
echilibrului dinspre consumator spre operatorii aerieni.

Votul recent din plenul Parlamentului
European, desfășurat la Strasbourg, a mers însă în direcția opusă.
Eurodeputații
au adoptat o poziție ferm orientată către consumator:
menținerea
pragului de trei ore, păstrarea nivelului actual al despăgubirilor și
simplificarea procedurilor de revendicare. Mesajul politic este clar: într-o
piață liberalizată, în care pasagerul are puține pârghii reale în fața unui
gigant comercial, protecția consumatorului nu este un moft, ci o necesitate.

Important este însă ce urmează după acest
vot. Decizia Parlamentului nu are putere de lege. Ea reprezintă poziția instituției în negocierile care
vor urma cu Consiliul Uniunii Europene – adică guvernele statelor
membre – și cu Comisia Europeană. Aici se joacă adevărata bătălie. Consiliul susține,
în continuare, o abordare mai favorabilă companiilor aeriene, invocând
competitivitatea sectorului și presiunea financiară. Urmează așa-numitele „triloguri”,
negocieri tehnice și politice în care fiecare parte va încerca să-și impună agenda.
Există trei
scenarii: un compromis care să păstreze esența drepturilor actuale, o diluare a
lor prin concesii succesive sau, în lipsa unui acord, blocarea întregii
reforme, cu menținerea regulamentului actual.

Miza
acestei chestiuni depășește cu mult disconfortul unei întârzieri sau nervii
dintr-un aeroport. Este vorba despre asumarea responsabilității într-un sector
care a crescut exploziv, dar care transferă adesea riscurile operaționale
asupra clienților. Atunci când se ruinează o vacanță sau se pierd oportunități
importante din cauza unei decizii comerciale sau a unei defecțiuni
gestionabile, despăgubirea nu este un privilegiu, ci o formă minimă de reparație. Iar votul de la
Strasbourg arată că, cel puțin la nivel parlamentar, Europa încă mai încearcă să pună
cetățeanul înaintea profit