ceața

”Îmi este atât de frică de ceața asta, a îmbolnăvit o grămadă de oameni”. Nu este o teorie a conspirației: de ce ne ”îmbolnăvește” ceața

21/03/2025

Poate că nu te-au interesat atenționările meteo de ceață, dacă nu ești șofer. Sau ai crezut că te afectează doar...

Mai Mult

Demograful Vasile Ghețău a calculat populația României în ultimii 35 de ani și cea posibilă în următorii 35 de ani

Publicat: 04/02/2025 02:30 Actualizat: 07/02/2025 11:02 Sursa foto: ZF Distribuie: Introducere•Anii 1990-2025• Anii 2025-2059• Câteva remarci finale• Referințe • Addendum Populația României, 1860-2100Rezumat Articolul este dedicat dramaticelor schimbări survenite în demografia țării în cei 35 de ani de democrație, stat de drept și economie de piață și schimbărilor la fel de dramatice ce vor urma în următorii 35 de ani în viziunea specialiștilor de la Divizia de Populație ONU.Populația cu reședința în țară, populația rezidentă, s-a redus în anii 1990-2024 cu 4,25 milioane locuitori și un declin similar este prevăzut în anii 2025-2059, de 4,13 milioane. Diferă însă considerabil în cele două perioade contribuția pe care o vor avea scăderea naturală a populației și migrația externă negativă.Dacă în anii 1990-2024 declinul populației a provenit din migrație externă netă negativă în proporție de aproape două treimi, în anii 2025-2059 scăderea naturală ar fi responsabilă de 80 la sută din declin. Sunt discutate în articol și unele implicații pentru viitorul țării.În partea finală se prezintă schimbările care urmează să aibă loc în ultimele patru decenii ale secolului și gradul catastrofal de depopulare a țării.IntroducereSe poate afirma cu temei că ultimii 35 de ani au constituit perioada cu cele mai dramatice evoluții ale populației României. Contextul istoric este cel al ieșirii din cei 23 de ani de politică pronatalistă brutală și forțată a vechiului regim, al schimbării regimului, al lungii și dureroasei tranziții la stat de drept, democrație și economie de piață. O tranziție dominată de reforme prost concepute și aplicate de o clasă politică incompetentă, coruptă și fără viziune prospectivă, de nivel de trai scăzut și de incertitudine. Acesta a fost contextul în care s-au declanșat și consolidat în timp cele două schimbări majore și de durată care au deteriorat dramatic demografia țării, scăderea naturală a populației și imensa migrație externă a populației tinere și adulte, deschizându-se larg calea instalării declinului populației și procesului de depopulare a țării.În articol vor fi prezentate schimbările care au avut loc în evoluțiile principalelor fenomene demografice în cei 35 de ani folosind datele publicate de Institutul Național de Statistică și de Eurostat. Deciziile luate la nivelul Comisiei Europene și Parlamentului European de înregistrare prioritară la recensămintele din anii 2010-2011 (si cele care vor urma) a populației rezidente în Statele Membre și instituirea acestei populații drept populație națională reprezentativă pentru toate Statele Membre în statisticile naționale și comunitare au produs enorme dificultăți Institutului Național de Statistică în determinarea noilor indicatori ai populației rezidente. Dificultățile sunt încă în bună măsură insurmontabile în determinarea numărului anual al populației rezidente pe localități și a statisticilor asupra mișcării naturale și migrației externe proprii acestei populații. Este vorba de datele anuale după recensământul din anul 2011 și deopotrivă de date reconstituite pentru anii anteriori. Seriile de date aliniate la noile standarde acoperă un număr mic de ani și posibilitățile de analiză la nivelul întregii perioade 1990-2024 sunt limitate.Reconstituirea seriilor de date demografice ia în considerare criteriul reședinței obișnuite și nu al reședinței permanente, însemnând domiciliul. După noile reguli statisticile asupra populației și fenomenelor demografice se referă geografic (teritorial) la locul reședinței obișnuite, însemnând locul în care o persoană își petrece în mod obișnuit perioada zilnică de odihnă, fără a ține seama de diverse absențe temporare (…). Reședința obișnuită poate să fie aceeași cu domiciliul sau poate să difere în cazul persoanelor care aleg să-și stabilească reședința obișnuită în altă localitate decât cea de domiciliu din țară sau străinătate (Institutul Național de Statistică). Cu datele disponibile în profil teritorial în registre și baze de date Institutul Național de Statistică a reconstituit date după reședința obișnuită pentru ani anteriori recensământului din anul 2011 doar pentru anii 2010-2002 la numărul populației rezidente. Necunoașterea migrației internaționale cu schimbare de reședință (imigranți și emigranți) în profil teritorial este piedica majoră în calea determinării populației rezidente pe localități și a fenomenelor demografice la același nivel. Cu alte cuvinte, mărimea populației rezidente pe localități nu se cunoaște decât la data recensământului. Ne putem întreba ce fel de programe de dezvoltare la nivel de localități și chiar județe se pot elabora necunoscând numărul populației rezidente. Probabil, folosind numărul populației cu domiciliu pe localități, o populație cu trei milioane mai mare decât cea rezidentă la nivel național. Evident, programe nefundamentate științific.Elaborarea unui sistem național de înregistrare a schimbării reședinței din România în alte țări și din alte țări în România pentru românii care revin acasă din acele țări, singurul instrument de cunoaștere a migrației externe pe localități, presupune existența unui organism guvernamental care să coordoneze atribuții specifice domeniului ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Afacerilor Externe (Oficiile consulare), Institutului Național de Statistică, primăriilor. Pare un proiect asupra căruia ne putem întreba dacă există și voință și capacități de realizare. Alte țări au astfel de instrumente administrative și statistice și s-ar cuveni a fi cunoscute (cazul Spaniei îndeosebi] [1]).Este nevoie de toate aceste precizări pentru a înțelege mai bine datele care vor fi folosite în continuare provenite în bună măsură din estimări ale autorului.Analiza demografiei țării în cei 35 de ani care au trecut (1990-2024) întâmpină dificultăți majore în bună parte prin lipsa datelor referitoare la populația rezidentă și fenomenele demografice proprii acestei populații pentru cei mai muți dintre anii perioadei. Introducerea indicatorului populație rezidentă în practica tuturor Statelor Membre ale Uniunii Europene începând cu seria de recensăminte din anii 2010-2011 a impus în țara noastră reconstituirea seriilor de date proprii populației rezidente pentru anii anteriori recensământului din anul 2011. Dificultățile au fost și au rămas enorme, sistemul statisticilor demografice nepermițând decât reconstituiri acoperind un număr mic de ani anteriori. Pentru populația cu domiciliu în țară statisticile acoperă întreaga perioadă 1990-2024 ca număr al populației la începutul și mijlocul anului și numărul anual al născuților și al decedaților. Pentru migrația externă datele se referă la numărul imigranților și emigranților cu schimbare de domiciliu pentru anii 1990-1924. În schimb, pentru populația rezidentă datele acoperă perioade mult mai mici: pentru numărul populației la începutul și mijlocul anului – anii 2003-2024, pentru născuți și decedați – anii 2012-2024 iar pentru imigranți și emigranți cu schimbare de reședință numai la anii 2008-2024. Nu ne cunoaștem deci trecutul demografic al populației rezidente, cea care locuiește în țară, decât în mică măsură. A ne mărgini la o simplă prezentare a datelor existente ar fi […]
...
Ce se întâmplă cu tezaurul încă nu știm, dar știm că Nicolae Ceauşescu s-a reîntors în Dacia pentru campania prezidențială

Coiful de Aur de la Coţofeneşti. Credit score line: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia Furtul coifului dacic și a brățărilor s-a transformat „într-o temă de dezbatere electorală”, scrie profesorul Ioan Stanomir, într-un articol de opinie, publicat în Contributors. „În România de astăzi, Nicolae Ceauşescu se reîntoarce în Dacia pe care a zidit-o” ca să se implice în campania prezidențială, prezentată drept „o confruntare apocaliptică cu inamicii neamului nostru”. „Aurul dacic” şi politica românească: câteva remarci despre o rătăcire naţională de Ioan Stanomir Furtul artefactelor expuse în Olanda a devenit, în România anului de graţie 2025, o temă de dezbatere electorală. De la şamanii misticismului naţional la Prim-Ministru şi Guvern, drama din muzeul olandez este plasată în rama unei traume naţionale. Coiful de la Coţofeneşti este simbolul unei întregi naţiuni văduvite de dreptul ei la păstrarea originilor. România întreagă pare să se afle în centrul unui complot cu ramificaţii infernale. Rusia, este pentru unii dintre compatrioţii noştri, organizatoarea acestei lovituri spectaculoase, în vreme ce pentru radicalii legionaroizi afacerea furtului este consecinţa capitulării laşe în faţa avansului globalismului: vocea lui Călin Georgescu se distinge în oceanul acestui delir colectiv. Umbra lui Ceauşescu în Dacia Beţia de cuvinte pare să fie, în aceste zile, unica întruchipare a conversaţiei publice din România: piesele de tezaur furate de gangsterii ce au dat spargerea sunt sufletul unei naţiuni, iar cei de astăzi sunt legaţi, prin fire de sânge şi de nostalgie, de cei care au plămădit obiectele evocate cu veneraţie. Calmul, luciditatea, patriotismul sunt inlocuite de un elan ce evocă, prin vuietul propagandistic, anii ceauşismului târziu. Este ca şi cum dacismul şi protocronismul ar fi învins, iar cronica naşterii românilor ar fi scrisă de cel din urmă secretar fashioned al PCR. Căci nu ştiinţa sau prudenţa elementară modelează discursul acestor momente, ci inflamarea demagogică ce îşi are rădăcinile în acea istorie de mucava confecţionată de stalinismul naţional , prin istorie şi cinematografie. O linie tenebroasă, ce urcă până la Iosif Constantin Drăgan şi cercul său de istorici improvizaţi, este triumfătoare. Dacii coboară de ecranul epopeii lui Sergiu Nicolaescu spre a se aşeza alături de noi, cei care trebuie să ne salvăm sufletul colectiv de la corupţia lumii contemporane. Mitologia care populează reţelele sociale de acum este cea plămădită de ceauşism: Dacia din inimile lui Călin Georgescu şi ale fidelilor săi este o producţie cinematografică kitsch, în decorul grotesc al unei antichităţi de carton. Spre a înţelege aceste mituri ce renasc, este nevoie să ne întoarcem nu la Vasile Pârvan sau la Dan Botta, ci la memorabilul an 1980, anul ce marca celebrarea implinirii a 2050 de ani de la fondarea primului stat unitar şi centralizat de sub conducerea lui Burebista. Pedagogia ceauşismului târziu a altoit pe trunchiul stalinist mlădiţele radicalismului etnocratic. Preşedintele RSR era, în această cronică de partid şi de stat, intruchiparea geniului care a locuit de milenii acest pămnt binecuvântat. Cât despre dacii de celuloid ai epocii de aur, aceştia erau imaginea exemplarităţii ce acorda românilor un blazon al vechimii nepătate. Vitejia lor era întrecută doar de înţelepciunea lor politică: ei predau constructorilor comunismului lecţia fidelităţii faţă de conducător. Dacia lor miraculoasă anticipa izbânzile anilor de după 1965. Complexele mesianice ale ceauşismului au hrănit rătăcirea unei întregi naţiuni. Detaşamente de cineaşti şi de istorici de partid au construit o impostură grotescă ce se confundă cu trecutul însuşi al patriei: variantele caricaturale de astăzi sunt reciclarea temelor de atunci. Dacia lasă ca moştenire României un destin providenţial şi o viziune a mântuirii. Doar lupta cu trădătorii şi cu duşmanii ne mai poate salva ca popor. În România de astăzi, Nicolae Ceauşescu se reîntoarce în Dacia pe care a zidit-o, vreme de un sfert de veac. Ceauşismul acordă urmaşilor “Securităţii” cheia de intrare în regatul miraculos al lui Decebal – alegerile prezidenţiale sunt o confruntare apocaliptică cu inamicii neamului nostru. Impasul politic retrezeşte miturile anilor de demult: ceauşismul pulsează în arterele radicalismului demagogic de acum.
...
Trei avocați ai lui Navalnîi, condamnați la ani de închisoare într-o colonie penală din Rusia pentru „activități extremiste”

Trei avocați care l-au reprezentat pe fostului lider al opoziției, Alexei Navalnîi, au fost găsiți vinovați de către o instanță rusă, vineri, de apartenență la un grup extremist și au fost condamnați la ani de detenție într-o colonie penală. Avocații au fost acuzați de activități extremiste FOTO Arhivă Igor Sergunin, Alexei Liptser și Vadim Kobzev au fost arestați în octombrie 2023 și adăugați luna următoare pe lista oficială a „teroriștilor și extremiștilor”, transmite Reuters. Aceștia au fost condamnați la 3 ani și jumătate, 5 ani și respectiv 5 ani și jumătate, în urma unui proces desfășurat cu ușile închise în regiunea Vladimir, la est de Moscova. „Vadim, Alexei și Igor sunt prizonieri politici și trebuie eliberați imediat”, a scris Yulia Navalnaya, văduva politicianului, pe platforma X. Activistii pentru drepturile omului spun că urmărirea penală a avocaților care apără persoane critice față de autorități și războiul din Ucraina marchează un nou prag în suprimarea disidenței sub președintele Vladimir Putin. „Avocații nu pot fi persecutați pentru munca lor. Presiunea asupra avocaților apărării riscă să distrugă puținul care a mai rămas din statul de drept, pe care autoritățile ruse încearcă încă să îl mențină aparent,” a declarat grupul pentru drepturile omului OVD-Info într-un comunicat. Potrivit acestora, avocații lui Navalnîi au fost urmăriți penal „doar pentru că respectă litera legii și nu l-au lăsat singur pe acesta în fața mașinii represive”. Statele Unite au condamnat condamnarea avocaților „care pur și simplu își făceau meseria pentru a se asigura că un prizonier politic avea dreptul la reprezentare juridică”, a declarat Departamentul de Stat american. Navalnîi, care a murit în mod neașteptat la vârsta de 47 de ani într-o colonie penală arctică, în februarie anul trecut, fusese el însuși condamnat pentru extremism și alte acuzații, despre care spunea că erau fabricate de autorități pentru a-i reduce la tăcere criticile la adresa lui Putin. Kremlinul a declarat că nu comentează cazuri individuale. Autoritățile i-au descris de mult timp pe Navalnîi și pe susținătorii săi drept trădători susținuți de Occident, care urmăresc destabilizarea Rusiei.
...
Fostul șef al spionilor din România, despre Călin Georgescu și Donald Trump: „Cum se poate compara o broască oarecare cu un leu”

Mihai Răzvan Ungureanu, fost director al Serviciului de Informații Externe (SIE), îl consideră pe Călin Georgescu drept „un caz clinic”, iar despre discursul său spune că „se poate defini după manualele moderne de psihiatrie”. Într-un interviu acordat pentru HotNews, Mihai Răzvan Ungureanu, fost ministru de Externe și fost premier în anii lui Traian Băsescu, a precizat că Georgescu „nu este atât de pur, neatins de politică”. „A avut o carieră destul de stranie, un drum destul de straniu, dar care l-a ținut în preajma Puterii, în unele cazuri destul de sus, aproape de vârful executiv al unui minister. Premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a dat pe mână administrarea unei strategii de dezvoltare durabilă a României. Prezența lui în fundalul politic românesc s-a accentuat după 2008-2009. A început să fie foarte prezent și în rețelele sociale, în medii sociale, după 2012-2013 apărând și dispărând, în funcție de temperatura cu care își administra dorințele. El, pentru mine, este un caz clinic. Are un discurs care se poate defini după manualele moderne de psihiatrie”, a precizat Mihai Răzvan Ungureanu. Fostul șef al spionajului românesc a mai spus despre Georgescu că: „Are suferințe care se accentuează pe măsura trecerii timpului. Sunt suferințe care se instalează gravissim în etapa finală a vieții pacientului”. Despre discursul lui Georgescu: „Un talmeș-balmeș” Fostul premier a adăugat că discursul lui Georgescu este „de o incultură crasă” și că mitomania pe care o practică este „fără nicio remușcare”. „Este de o incultură crasă, un talmeș-balmeș. Sunt aberații, sunt citate anapoda, sunt protocronisme, sunt minciuni. Cetățeanul este văzut ca un intelectual. Eu mă repet, atrăgând atenția caracterului clinic al cetățeanului. Este ceva care n-ar trece niciun examen serios măcar de școală generală”, a susținut Ungureanu, adăugând că Georgescu „este un pericol public”, și „un atentat la siguranța națională”. De ce tac Serviciile Secrete în cazul lui Georgescu Întrebat de ce tac Serviciile Secrete în cazul lui Călin Georgescu, fostul director al SIE a răspuns: „Mi-aș fi dorit ca decizia Curții Constituționale referitoare la anularea turului întâi al alegerilor prezidențiale să invite instituțiile executive la un dialog accentuat cu publicul. Există o tăcere detrimentală. Ea este croită împotriva așteptărilor noastre. E sentimentul îngrijorător că toată lumea a fost luată prin surprindere. Or, este clar că n-ar fi trebuit să existe o asemenea stupoare, cel puțin în rândul celor avizați sau care s-au uitat microscopic la fenomenul electoral românesc”. Ulterior, acesta a adăugat: „Ce vă pot spune, din experiența mea, este că asemenea fenomene sunt întotdeauna semnalate de serviciile secrete. Apar informații care, la un moment dat, coroborate, pot duce la o avertizare ce ajunge sub ochii decidentului politic. Decidentul politic hotărăște ce anume se dezvăluie sau nu publicului”. Ungureanu a explicat cum a plecat Georgescu din Ministerul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu a povestit pentru HotNews și despre perioada în care Georgescu a activat în Ministerul de Externe: „Mi-au spus prieteni din Ministerul Afacerilor Externe că Georgescu a funcționat o vreme consilier onorific al ministrului Mircea Geoană. Apoi, undeva pe finalul mandatului domnului Geoană, s-a transformat în director al uneia dintre direcțiile interne”. Fostul ministru de Externe a explicat că, odată cu venirea sa la conducerea ministerului, a cerut retragerea diplomaților cu legături cu fosta Securitate și a impus criterii clare pentru ocuparea pozițiilor. „Așa a dispărut și acest personaj, fără să-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată. Deci el a plecat, nu s-a supus examenului”, a precizat Ungureanu, adăugând că nu știe dacă Georgescu a avut vreo legătură cu fosta Securitate. Pentru că au fost foarte multe voci publice care l-au comparat pe Călin Georgescu cu Donald Trump, fostul ministru al SIE a spus că nu există grad de comparație între cele două persoane. „Cum ar putea să intre aici o comparație cu gândirea ciudată a candidatului Georgescu? Răspunsul ar veni din întrebarea cum se poate compara o broască oarecare cu un leu”, a conchis Ungureanu.
...