Trupe românești în Ucraina? Experții răspund la întrebarea esențială la care autoritățile ridică din umeri: „E un semnal că lucrurile avansează”

Mai
multe națiuni europene insistă pe
ideea
trimiterii unor trupe de menținere a păcii în Ucraina, odată ce
ea va fi semnată. „Adevărul” a consultat mai mulți experți
pentru a vedea dacă România ar trebui să se înscrie printre
țările care vor trimite trupe sau dacă acest lucru ar fi în
detrimentul nostru.

Imagine generală. FOTO: Arhivă Adevărul

Franța
și Marea Britanie sunt marile susținătoare ale ideii trimiterii
unor forțe europene de menținere a păcii, după ce Ucraina și
Rusia vor opri războiul. Dezbaterea pe această temă a fost
inițiată de președintele francez Emmanuel Macron, dar a fost
primită cu reticență de Germania, Italia și chiar Polonia. Marea
Britanie, prin vocea premierului Keir Starmer, a marșat cu adevărat
la această idee, iar parțial și Spania. România, care a lipsit de
la discuția inițială ce a avut loc la Paris, trebuie să ia
propria decizie.

Duminică, 2 martie, la Londra, președintele interminar al
României, Ilie Bolojan, va fi prezent la o conferință la care
aliații vor relua această discuție. Ulterior, pe 6 martie, va fi o
reuniune extraordinară a Consiliului European, iar principalele teme
de pe agendă vor fi politica europeană de apărare, sprijinul
pentru Ucraina şi creşterea bugetelor alocate cheltuielilor
militare.

Nu
întâmplător, șeful statului i-a convocat miercuri, 26 februarie,
pe liderii partidelor parlamentare pentru o discuție pe această
temă. Atât șefii partidelor din coaliție PSD, PNL și UDMR, cât
și cei ai opoziției – AUR, USR și SOS s-au arătat reticenți la
această idee.

Pentru
că subiectul e unul totuși extrem de important și va reveni cu
siguranță în dezbatere, „Adevărul” a apelat la expertiza unor
specialiști în securitate și geopolitică, pentru a afla dacă
România ar trebui să ia în calcul opțiunea de a trimite militari
în Ucraina pentru menținerea păcii. Un important general, un expert în securitate și relații internaționale și un cunoscut analist de politică internațională au încercat să ofere cele mai bune răspunsuri.

Prea devreme pentru o decizie atât de importantă

Generalul
(r) Dan Grecu a fost decorat atât de americani, cât și de NATO și
ONU. Mai exact, după misiunile sale în Irak, Afganistan, Etiopia și
Eritreea, el a fost decorat cu Medalia pentru merite deosebite a
Forțelor Terestre ale Statelor Unite ale Americii (US Army
Commedation Medal), Medalia ONU cu semnul „2 silver” pentru
misiunea UNMEE și medalia NATO pentru operații ,,non article five”.
Actualmente președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din
România, generalul Grecu știe foarte bine ce implică aceste
misiuni de pace, pentru că a luat parte la așa ceva, astfel că
este un interlocutor potrivit pe acest subiect.

„Nu
cred că ar fi momentul potrivit să trimitem trupe în Ucraina. Mai
târziu, în funcție de cum va evolua situația, da, am putea face
asta. Dar numai în funcție de situație și doar într-un cadru
internațional care să garanteze inclusiv securitatea trupelor
menite să asigure acordul de încetare a focului sau ce fel de acord
va fi. Altfel spus, când vor exista garanții și când va fi deja
pace, putem relua discuția”, spune generalul Grecu.

Șeful
generalilor români atrage atenția și asupra faptului că, în
acest moment, nu există încă un acord concret, iar Rusia se opune,
cel puțin deocamdată.

De unde vin marile probleme

„Atâta
timp cât Rusia nu acceptă trupe europene care să supravegheze
acordul de încetare a focului, va fi imposibil să trimitem trupe.
Sigur, eu cred că un acord de încetare a focului probabil că va
exista. Va fi un acord de încetare a focului pe actualele poziții,
dar atenție, modul în care acesta va fi respectat nu depinde
neapărat de autoritățile superioare din Federația Rusă sau din
Ucraina, depinde de situația de acolo, de trupele care vor fi față
în față. Un astfel de acord ar însemna, pe lângă încetarea
propriu-zisă a focului, și o retragere a forțelor și de-o parte
și de alta, undeva, la o anumită distanță ce va fi stabilită.
Vom avea, așadar, o retragere a forțelor de la acea linie de
contact cu o adâncime care va fi stabilită. În acest moment,
europenii sunt destul de realiști, dar discuțiile au loc pentru
momentul în care această pace va fi semnată”, mai spune el.

Cât
privește România, situația va trebui analizată foarte bine, iar o
decizie să fie luată doar când vor exista garanții serioase de
securitate pentru trupele de menținere a păcii.

„Adică
cât lipsesc acordurile astea, atâta timp cât nu există garanții,
niciun stat nu își va trimite acolo soldați. Mai ales că nu
vorbim de 10, 20, 50 de kilometri, vorbim de o linie de contact
uriașă, de 1.000 de kilometri, atât cât e frontul. Există și o
discuție aici, pentru că, în egală măsură, de regulă este
contraindicat ca statele din proximitate să trimită trupe. Asta
este și explicația de ce Polonia, țară care a făcut aproape
orice pentru Ucraina, se opune vehement să-și trimită forțele
acolo. Pentru că Polonia are graniță comună și cu Federația
Rusă”, adaugă generalul.

Întrebări esențiale

Un
alt aspect important va fi sub ce egidă vor fi trimise trupe pentru
menținerea păcii.

„Până
acum, Federația Rusă a transmis foarte clar că nu discută de prezența
unor trupe din țări NATO. Dacă își schimbă rușii părerea,
este cu totul altceva. Dar eu, cum îi știu pe ruși foarte căpoși,
nu cred că și-o vor schimba. Discuția va fi, așadar, de unde o să
vină trupele astea. Sub mandatul OSCE este greu de crezut. Pentru că
Rusia a spus că nu
mai are încredere în  OSCE. Sub
mandat NATO, nici atât. Rămâne ONU, în situația în care se va
obține un acord în cadrul Consiliului de Securitate. Cum spuneam,
sunt multe discuții, trebuie văzut și ce vor agrea Ucraina și
Rusia, iar în funcție de asta se va face o analiză serioasă și
se va lua decizia. Dar mai e până acolo”, susține generalul Dan
Grecu.

Expert
în securitate și relații internaționale, Claudiu Degeratu a fost
mulți ani șeful secţiei de Apărare din cadrul Delegaţiei
Permanente
a României la NATO, în Bruxelles. În opinia sa, nu ar fi foarte
inspirat, cel puțin în acest moment, ca România să decidă să-și
trimită propriile trupe în Ucraina.

Am ridica mingea la fileu propagandei Kremlinului

„Forțele
politice, partidele din România nu merg pe ideea asta. Sigur, aici a
avut
un cuvânt de spus
și Polonia.
Așa
cum vedem, Polonia nu vrea să trimită acum trupe, să vedem peste
șase luni, după alegeri, dacă polonezii vor relua discuția. Noi,
însă, nu cred că ar fi inspirat să luăm această decizie. Nu ar
fi inspirat pentru că trebuie să gestionăm după aceea o campanie
dură, mediatică și campanii de dezinformare din partea rusă
vis-a-vis de, mă rog, aspirațiile istorice ale României în
Ucraina. I-am auzi pe ruși spunând că trimitem trupe acolo fiindcă
vrem o parte din Ucraina”, spune expertul.

Claudiu
Degeratu vorbește și despre faptul că o astfel de decizie ar
exacerba și mai mult discursul anti-ucrainean din România și ar
provoca reacții dure din partea unei părți a populației.

„Ne-am
putea confrunta cu mari probleme. Vedeți că
și tendința politică în alegerile prezidențiale se conturează
acest tip de, să zicem, curent care presupune mai mult reducerea
implicării noastre în Ucraina și amplificarea unor retorici de
genul acesta, de cereri de retrocedare, cereri de dezvoltare a unor
proiecte istorice gen România Mare și așa mai departe. Toate
acestea sigur că ar fi destul de problematice pentru actuala
configurație”, mai spune Degeratu.

Prioritățile României

În
schimb, România ar trebui să strângă relațiile cu Ucraina și să
ofere altfel de asistență Kievului.

„Din
punctul meu de vedere, prioritatea rămâne să avem un parteneriat
strategic cu Ucraina bilateral. În schimb, discutând despre misiuni
internaționale este cam devreme să spunem ce înseamnă
participarea cu trupe pentru că va fi foarte greu la nivel european
să fie definită clar această participare. Din câte
îmi dau seama, se
bazează mai mult pe o coaliție de voință decât pe contribuția
Uniunii Europene sau contribuția NATO cu trupe. Oricum, nuanța este
doar ca anumite țări să participe, adică cele care doresc să
facă chestia asta”, susține expertul.

Pe de alta parte, România nu este pregătită pentru asta, consideră Claudiu
Degeratu.

„Chiar
dacă am vrea nu suntem pregătiți. Mergând mai departe, vedem că
oricum nu sunt pregătiți nici europenii. Nu degeaba solicită
garanții din partea Statelor Unite ale Americii. Discuția e
complicată, cel puțin în acest moment. Rămâne ca, în funcție
de deciziile care vor fi luate după tratative, în funcție de
acordul de pace agreat, să vedem dacă vor fi trupe și ce fel de
trupe. Și ale cui vor fi”, mai spune Claudiu Degeratu.

Nu există garanții, deocamdată

Și
analistul politic Ștefan Popescu este rezervat în această
privință. Expertul consideră că situația este foarte complicată
în acest moment, chiar dacă totul pare că va evolua în direcția
încheierii războiului. Cu toate acestea, discuțiile privind
garanțiile ce vor fi acordate Ucrainei, atât din partea
europenilor,
cât și a americanilor, nu au dus încă la o concluzie clară.

„Este
un semnal că lucrurile avansează
în direcția încheierii războiului, dar asta nu înseamnă că
acest acord face parte din pachetul de garanții. Nu, cel puțin în
spațiu public, ceea ce s-a comunicat de la Washington, se referă
numai la participare europeană cu trupe, pur europeană. Așadar,
fără o participare americană și neacoperită de articolul 5 ce
stă la baza NATO”, spune politologul.

El
mai atrage atenția asupra faptului că nici măcar Franța și Marea
Britanie nu au clarificat până acum felul în care vor sta
lucrurile.

„Înșiși
partenerii europeni cei mai ambițioși
și
cu
posibilități
militare reale, Franța și Marea Britanie, încă reflectează la
natura participării
lor. Cele două
puteri ezită, deocamdată, între prezența unor trupe de asigurare
a unor orașe și infrastructuri critice de pe teritoriul Ucrainei
sau, dimpotrivă, prepoziționate cu forțe aeriene în România și
în Polonia”, punctează expertul.

România,
în acest moment, nu are un cuvânt important de spus în această
ecuație. Din punct de vedere militar, România nu ar fi deloc
pregătită, susține el.

„Este
prematur să cerem, e premtur și să punem asemenea întrebări
reprezentanților statului român în acest moment, când încă
lucrurile nu sunt definitivate, conturate la un nivel mai înalt în
rândul Alianței. România nu poate fi singura țară acum cu o
poziție clară, mai cu seamă având în vedere capacitățile ei
militare, dar și faptul că nici aliații nu au luat o decizie
clară. Noi trebuie aici, într-adevăr, să fim prudenți. În acest
caz, România e bine că e prudentă, iar poziția noastră este
absolut corectă”,
conchide
Ștefan Popescu.