Vouchere pentru locuri bugetate la facultate? Cum este văzută propunerea rectorului Universității din București

Locurile la buget să fie repartizate în mod direct, sub formă de voucher, absolvenților care au obținut note mari la examenul de Bacalaureat. Este varianta propusă de Marian Preda, rectorul Universității din București, pentru a soluționa problema finanțării în învățământul superior. ,,Este o piață liberă în care fiecare tânăr cu voucher are de ales unde merge să studieze”, a spus Preda. Poate fi implementată o asemenea idee? Care sunt beneficiile și care riscurile? Am analizat toate acestea cu reprezentanți ai studenților și cu specialista în Educație Gabi Bartic. 

FOTO iStock

Declarațiile lui Marian Preda

„Primilor 30% din absolvenții care au luat Bacalaureatul, care deci sunt 30.000 de [viitori] studenți, le dăm un voucher, care este loc finanțat de la buget. Următoarele vouchere pot fi date, de exemplu, celor mai buni la o anumită materie. Dacă ești în primii 25% doar la o disciplină, dar nu ai media generală mare – ești bun la arte, ești bun la muzică, ești bun la istorie sau la oricare dintre materiile la care ai dat Bacalaureatul – atunci primești finanțare pentru loc bugetat la facultate și îi susținem astfel și pe acești copii cu vouchere prin care pot ocupa locuri finanțate de la buget la facultate. Iar dacă mai rămân locuri, pot fi date sub formă de finanțări parțiale, granturi pe alte criterii, inclusiv sociale etc. (…)După aceea este o piață liberă în care fiecare tânăr cu voucher are de ales unde merge să studieze”, a spus Marian Preda, rectorul Universității din București într-un interviu pentru edupedu.

Acesta crede că sistemul actual permite practici ,,incredibil de incorecte”:

„Primești locuri la licență, nu le ocupi – vorbesc de o practică de mai mulți ani care acum a fost legalizată și prin ultima lege – și le transformi. Și atenție că acești bani se dau la general, adică se dau către universitate: dacă universitatea are specific tehnic și nu mai are locuri la inginerie, dar are niște facultăți de socio-umane, economie, business, drept, le mută locurile acolo. Și atunci eu am dat universității locurile ca să facă business la o universitate tehnică? Îți faci administrație publică la o universitate tehnică?”.

ANOSR critică propunerea

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România  (ANOSR) nu crede că o astfel de variantă ar funcționa. 

,,Această opțiune nu numai că ar duce la o scoatere din funcțiune spontană, imprevizibilă și puțin haotică a unor programe de studii, fie temporar, fie definitiv, dar în sine nu va ajuta la o mai bună corelare a ofertei educaționale cu piața muncii, și, în fapt, scopul principal al universităților nici nu ar trebui să fie să livreze angajați. Universitățile au misiuni sociale, dezvoltă economia prin cercetare și inovare, dar funcționează și pe libertate și libertate de exprimare, iar dreptul de a studia ceea ce un tânăr își dorește nu trebuie să se încalece cu o viziune competitivă sau antreprenorială, ele pot coexista, însă dreptul de liberă alegere a ceea ce își dorește fiecare persoană să studieze trebuie să primeze”, a spus, pentru Adevărul, Sergiu Covaci, președintele organizației.

Sergiu Covaci, președinte ANOSR

Acesta vine cu o altă propunere:

,,O soluție care poate funcționa este să aloci mai multe locuri bugetate în unele domenii aplicând un coeficient care să țină cont și de nevoia pieței muncii, însă și de nevoia de dezvoltare a unor sectoare, precum și competitivitatea în domeniu. Este nevoie de un echilibru între toate aceste aspecte, însă o variantă de gestionare a universităților în acest fel s-ar putea să nu exploateze suficient infrastructurile universitare deja create, să nu răspundă intențiilor tuturor candidaților, respectiv să nu aducă suficiente contribuții nici pieței muncii.”

Student: ,,Poate să limiteze și mai mult accesul la învățământ superior”

I-am cerut părerea și lui Mihnea Stoica, student în anul II la Drept și fost secretar general al Consiliului Național al Elevilor. El atrage atenția asupra unui risc major: ,,Scăderea numărului de persoane înscrise la universități și, implicit, scăderea numărului de persoane cu studii superioare”. 

Poate pune România o astfel de idee în practică? Mihnea crede că da, dar că nu va aduce beneficii:

,,Cu un cadru legal bine definit, se poate pune în practică acest sistem. Însă, în opinia mea, nu este un sistem care poate să aibă un impact pozitiv în țara în care doar 17,4% din populație are studii superioare, cu mult sub media europeană. Astfel, nu cred că acest sistem ar fi fezabil. Mai există și problema concursurilor de admitere ale facultăților. În sistemul propus, ocuparea locurilor bugetate ar fi condiționată, în mod exclusiv de Bacalaureat. Acest lucru ar însemna, de facto, desființarea completă a examenelor de admitere, fapt ce ar putea reprezenta un beneficiu, însă examenul de Bacalaureat nu a mai fost modificat de ani de zile și multe facultăți nu consideră că realizează o delimitare efectivă între elevi”. 

Mihnea Stoica, student

Studentul a mai identificat o problemă care ar putea apărea:

,,Se pune problema valorii voucherului care poate scădea – de exemplu, în situația de măsuri de austeritate – sub nivelul necesar pentru a asigura un loc gratuit. Se mai pune și problema diferențelor între taxe. Chiar la universitatea pe care domnul Preda o conduce există o diferență substanțială între costul taxei de studii al Facultății de Drept și costul taxelor de studii ale celorlalte facultăți din cadrul instituției. Așadar, întrebarea este cum s-ar putea putea acorda un voucher care să asigure gratuitatea pentru fiecare tip de taxă”. 

Gabi Bartic: ,,Varianta propusă pune pe masă o discuție necesară”

Specialista în Educație Gabi Bartic vine cu o altfel de viziune. Deși nu crede că varianta propusă de Marian Preda este o soluție, o vede ca pe un punct de pornire bun pentru o dezbatere importantă. 

,,Varianta propusă are un merit clar: pune pe masă o discuție necesară despre rigiditatea actualului sistem de finanțare a învățământului universitar și despre faptul că, în prezent, studentul are prea puțină putere reală de decizie în raport cu instituția. Ideea că finanțarea ar trebui să fie mai strâns legată de opțiunea și parcursul studentului este una legitimă și apare, sub diverse forme, și în alte sisteme.

În același timp, formulată ca principiu dominant – ,,finanțarea urmează studentul” – propunerea riscă să simplifice excesiv un sistem care funcționează prin echilibre fine între cerere, capacitate instituțională și interes public. Din acest motiv, ea este mai degrabă un bun punct de pornire pentru dezbatere decât o soluție completă în forma actuală”. 

Pentru ca măsura să fie implementată, ar fi nevoie de schimbarea radicală a cadrului legal:

,,În prezent, legislația din România finanțează universitățile ca instituții, nu studenții ca beneficiari direcți ai fondurilor publice. Trecerea la un sistem de tip voucher ar presupune: schimbarea filosofiei de finanțare din lege, redefinirea mecanismelor de alocare bugetară, stabilirea unor criterii clare de plafonare și prioritizare pe domenii”, spune Gabi Bartic.  

Gabi Bartic, specialistă în Educație

Cele mai mari riscuri

Întrebată de riscuri,  spune că cel mai mare ar fi dezechilibrarea ofertei educaționale:

,,Concret: anumite domenii foarte populare (Drept, Medicină, Psihologie, IT) ar putea fi suprasolicitate, dincolo de capacitatea reală de a asigura calitate; domenii fundamentale sau strategice, dar mai puțin „atractive” pentru absolvenți, ar putea deveni rapid subfinanțate sau chiar dispărea; universitățile ar fi stimulate să maximizeze volumul de studenți, nu neapărat calitatea formării; bugetele instituțiilor ar deveni extrem de volatile, ceea ce afectează planificarea pe termen mediu și lung”. 

Un alt aspect care trebuie luat în calcul este ce se va întâmpla cu absolvenții ale căror medii nu au fost suficient de mari pentru a primi voucher. Vor mai vrea aceștia să se înscrie la facultate dacă știu că nu au nicio șansă pentru ocuparea unui loc la buget?

,,Un sistem în care voucherul devine semnalul dominant poate produce un efect psihologic de descurajare, mai ales pentru elevii din medii vulnerabile. Chiar dacă există locuri cu taxă, mesajul implicit poate fi: <>.

În lipsa unor mecanisme compensatorii clare (burse sociale robuste, credite pentru studii bine reglementate, sprijin real pentru acces), există riscul ca o parte dintre absolvenți să nu mai încerce deloc, consolidând inegalitățile existente, nu reducându-le”, spune Gabi Bartic. 

Finanțarea mixtă, o variantă care ar putea funcționa

Un model centrat exclusiv pe cerere nu este, în sine, o soluție mai bună decât actuala metodă de finanțare a universităților, crede specialista în educație. 

,,O variantă mai solidă ar fi una mixtă: o finanțare instituțională de bază, care asigură stabilitate și protejează domeniile strategice; completată de mecanisme în care opțiunea studentului contează mai mult decât în prezent; cu plafonări și prioritizări asumate explicit de stat.

Altfel spus, nu e vorba de a alege între „finanțarea instituției” și „finanțarea studentului”, ci de a construi un sistem în care cele două logici sunt echilibrate, nu puse una împotriva celeilalte”, crede Gabi Bartic. 

Aceasta  a venit și cu un disclaimer: 

,,Comentariile mele pornesc din perspectiva unui profesionist cu expertiză în zona de educație preuniversitară, în special pe segmentul de evaluare, echitate și tranziție de la liceu către învățământul universitar. Analiza mea se referă, așadar, strict la mecanismele de admitere, la relația dintre cerere și ofertă educațională la finalul ciclului preuniversitar și la modul în care diferite sisteme încearcă să regleze acest moment de trecere. Nu am pretenția că cunosc în detaliu mecanismele fine care guvernează astăzi funcționarea mediului universitar din România, din interior. În schimb, cunosc cadrul legislativ relevant, logica actuală a finanțării și o parte dintre practicile internaționale comparabile, iar observațiile mele se bazează pe aceste repere și pe experiența acumulată în lucrul cu elevi, școli și sisteme educaționale aflate în tranziție.

Din acest motiv, intervenția mea nu este una despre administrarea universităților, ci despre efectele de sistem pe care anumite opțiuni de politică publică le pot produce asupra accesului, echității și deciziilor educaționale ale absolvenților de liceu.”