Fantasmagoriile antisemite ale lui Stalin. Povestea dramatică și misterioasă a „nopții poeților asasinați”

Antisemitismul lui Stalin este una dintre cele mai controversate chestiunii legate de dictatorul sovietic. Deși oficial condamna antisemitismul și milita pentru înfrățirea între națiuni și popoare, evident sub aripa socialismului, Stalin a persecutat și ucis evreii în URSS. 

Stalin a avut apucături antisemite FOTO pinterest

O parte a evreilor din estul Europei au aderat la acest doctrina comunista, care se opunea tocmai ideologiilor și regimurilor profund antisemite, în special anti-evreiești, care înfloreau în Europa începutul de secol XX. Este de ajuns să amintim nazismul. Inclusiv unul dintre părinții socialismului european, Karl Marx, a avut origini evreiești. Sunt voci, precum specialistul Yohanan Petrovsky-Shtern,  care spun că inclusiv Lenin, primul lider al Rusiei bolșevice, a avut origini evreiești.

Mai precis, bunica sa maternă ar fi fost evreică. Cu toate acestea, Stalin, cel mai important lider al Rusiei Sovietice, a persecutat intelectualii evrei, fiind bănuit de faptul că a fost singurul lider antisemit al unui stat bolșevic. Stalin a ordonat două dintre cele mai crunte epurări la adresa intelectualilor ruși din URSS, momente rămase în istorie sub numele de „Noaptea Poeților Asasinați” dar și „Complotul doctorilor”.

Evreii din URSS împotriva fascismului, o idee care i-a displăcut lui Stalin

Pe 22 iunie 1941, Germania Nazistă a lansat Planul Barbarossa, de cucerire a URSS. Invazia nazistă a stârnit panică în rândul evreilor din Rusia. Aceștia erau conștienți de faptul că dacă teritoriile sovietice vor cădea în mâinile lui Hitler, lagărele de exterminare se vor înmulți. Intelectualii evrei, catalizați în jurul lui Solomon Mikhoels, un actor și regizor idiș, director al Teatrului Evreiesc de Stat din Moscova, au înființat un comitet care se adresa evreilor din întreaga lume pentru a sprijini efortul de război sovietic împotriva Germaniei naziste. Printre membrii comitetului se aflau importante personalități literare idiș, actori și medici care doreau prin scrierile și articolele lor să mobilizeze cât mai multă lume să ofere ajutor sovieticilor să reziste în fața invaziei Germane. Au participat inclusiv la emisiuni radio transmise din Rusia către alte state ale lumii, în special către Anglia și Statele Unite. 

În 1943, Mikhoels și vicepreședintele Comitetului Antifascist, Itzik Fefer, au călătorit în SUA și Anglia pentru a ajuta la strângerea de fonduri. În prima parte a războiului, armata germană a cucerit o parte însemnată a teritoriile rusești europene și a supus comunitățile evreiești din Ucraina, Basarabia, dar și alte zone ale Rusiei la genocid. În aceste condiții membrii Comitetului anti-fascist au schimbat direcția de acțiune. Nu au mai fost strânse fonduri pentru rezistența sovietică, ci mai degrabă pe ajutorarea evreilor care fugeau din calea naziștilor. Ba chiar a existat o propunere de a stabili o zonă autonomă evreiască în Crimeea. Aceste preocupări au atras atenția lui Stalin, care a concluzionat că acest Comitet anti-fascist „se băga în chestiuni în care nu ar trebui să se amestece”.

Atunci când paradisul antisemit se transformă într-un iad

Mulți intelectuali evrei consideraseră Uniunea Sovietică un colac de salvare, într-o Europă dominată tot mai mult de curente antisemite. Comunismul era internaționalist și preocupat de „lupta de clasă” și mai puțin de problemele etnice. Mulți dintre scriitori și intelectualii evrei au găsit în URSS un adevărat paradis unde nu erau amenințați și, în plus, reușiseră să construiască o cultură idiș sovietică. „Mulți consideraseră Uniunea Sovietică un eliberator, chiar un salvator, de opresiunea pe care evreii o experimentaseră în Rusia țaristă și în timpul ascensiunii nazismului”, se arată pe Yddish Book Center.

La trei ani după terminarea războiului, paradisul sovietic s-a transformat într-un adevărat iad bolșevic pentru intelectualii evrei din Rusia. Stalin a început represiunea exact cu acele figuri proeminente ale literaturii și artei idiș din URSS care au strâns bani pentru efortul de război. Le-a oferit drept „răsplată” un proces umilitor, acuzații grave, tortură și în cele din urmă moarte. Tot ceea ce au scris și au făcut în timpul războiului s-a întors împotriva lor. Solomon Lozovskii, directorul Biroului Sovietic de Informații (o puternică agenție de știri sovietică) și comisar adjunct pentru afaceri externe, mărturisea în timpul procesului că „ceea ce este judecat aici este limba idiș”. „Într-adevăr, pentru poeții acuzați, poezia idiș devenise literalmente o chestiune de viață și de moarte. Acești scriitori lucraseră timp de decenii pentru a construi cultura idiș sovietică, iar acum operele lor literare erau folosite ca probe împotriva lor”, precizau cei de la Yddish Book Center.

Acuzațiile oficiale împotriva intelectualilor evrei atât din Comitetul Anti-Fascist Evreiesc cât și a prietenilor sau rudelor lor au fost de „crime contrarevoluționare” și acțiuni menite să „răstoarne, submineze sau slăbească Uniunea Sovietică”. Oficialii sovietici, la îndemnul lui Stalin, precizau că ar fi descoperit dovezi că intelectualii evrei au folosit CAE (Comitetul Antifascist Evreiesc) ca mijloc de spionaj și de promovare a subminării autorității de stat, lucruri cât se poate de false. Din contră, prin strângerile de fonduri URSS a fost ajutată în efortul de război. Intelectualii evrei acuzați au îndurat interogatorii neîncetate, bătăi și torturi.

Din cauza torturilor neîncetate, majoritatea au „mărturisit” cele mai fantasmagorice și aberante autocritici și autodenunțuri, în speranța că vor scăpa de bătaie. Singurul care nu a mărturisit vreo presupusă infracțiune a fost Boris Shimeliovich, directorul medical al Spitalului Botkin din Moscova. Acesta mărturisea că a primit peste 2000 de lovituri la fese și la călcâie. 

„Noaptea Poeților Asasinați”

Toți evreii din cadrul CAE sau apropiați ai celor din CAE erau personalități de top ale culturii și științei, poeți, scriitori, actori, medici și lideri culturali. Mulți dintre ei serviseră în aparatul sovietic, au fost decorați sau recunoscuți pentru valoarea lor culturală. Cu toate acestea, au fost târâți, bătuți și umiliți cinci ani prin pușcării. Abia în 1952, pe 8 mai, a început oficial procesul acestora. Nu au existat procurori sau avocați, doar trei judecători militari. „Nimic mai puțin decât teroare deghizată în lege”, preciza istoricul Joshua Rubenstein. Pe 18 iulie, a fost dată sentința. Aceasta prevedea că inculpații vor fi executați iar bunurile confiscate. Au fost deposedați de toate medaliile și distincțiile primite de-a lungul vremii. Pe 12 august 1952, 13 intelectuali și oameni de cultură au fost uciși în subsolul închisorii Lubianka. 

După execuția inculpaților, procesul și rezultatele acestuia au fost ținute secrete. Familiile celor uciși au fost exilate în decembrie 1852, ca rude ale trădătorilor de patrie. Nu au aflat decât în 1955 ceea ce se întâmplase cu cei judecați. Printre cei uciși la Lubianka se aflau Peretz Markish, poet, fondator al Școlii Scriitorilor, romancierul David Bergelson, Yosef Yuzefovici, cercetător al Institutului de Istorie din cadrul Academiei Sovietice de Științe, Ilia Vatenberg, traducător și editor, Solomon Bregman, deputat al Afacerilor Externe. Der Nister, un alt scriitor idiș, a fost arestat în 1949 și a murit într-un lagăr de muncă în 1950. Criticul literar Yitzhak Nusinov a murit în închisoare, iar jurnaliștii Shmuel Persov și Miriam Zheleznova au fost împușcați – toți în 1950. Solomon Mikhoels, actorul și directorul Teatrul Evreiesc de Stat din Moscova, a fost asasinat, cel mai probabil la ordinele lui Stalin, în 1948.

Antisemitism sau antiintelectualism

 Acest proces bizar al artiștilor și intelectualilor rămas în istorie drept „Noaptea Poeților Asasinați” a fost urmat la scurt timp de așa numitul „Complot al doctorilor”. Acesta a fost o campanie antiintelectuală și antisemită a regimului stalinist îndreptată unui grup important de medici evrei. Toți aceștia erau somități ale lumii medicale din URSS. Erau acuzați că susțineau un complot internațional evreiesc prin care doreau să ucidă oficiali guvernamentali de rang înalt și membrii de vază ai Partidului Comunist. Inclusiv pe Stalin. În perioada 1951-1953, un grup de medici din Moscova majoritar evrei au fost dați afară din spitale și institute, arestați și torturați. Ambele acțiuni au dus la concluzia că Stalin era antisemit și că era de fapt un paradox al ideologiei comuniste.

„Persecuția evreilor în Uniunea Sovietică a escaladat semnificativ după al Doilea Război Mondial, reflectând sentimente antisemite profunde în interiorul regimului. În timp ce în perioadele anterioare conducerea bolșevică nu i-au vizat în mod explicit pe evrei, ascensiunea la putere a lui Iosif Stalin a marcat un punct de cotitură. După înființarea Israelului în 1948, Stalin a considerat din ce în ce mai mult afilierile culturale și politice evreiești ca amenințări, etichetându-i pe evrei cu termeni precum „cosmopolitism fără rădăcini” și condamnând „sionismul” ca fiind lipsă de loialitate. Acest lucru a dus la restricții dure asupra intelectualilor, artiștilor și organizațiilor evrei, în special în timpul Doctrinei Jdanov, care a impus respectarea strictă a idealurilor comuniste în arte”, preciza Kimmel Leigh Husband în „Soviets Escalate Persecution of Jews”.

Sunt și păreri care arată că antisemitismul lui Stalin era de fapt o luptă împotriva intelectualismului evreiesc. Adică îi privea pe evrei ca o amenințare la adresa unității URSS. Decizia dictatorului sovietic de a declanșa persecuțiile împotriva evreilor rămâne, totuși, parțial un mister, mai ales cazul „Nopții Poeților Asasinați”.

Citește mai multe despre:
stalin