Associazione per delinquere, varianta Lia Savonea II
E important să mai aflăm ce mai face Înalta Curte de Casație și Justiție, mai ales în
economia ultimelor noutăți de pe scena politico-judiciară românească. În primul rând,
pentru că, spunând Înalta Curte de Casație și Justiție, spui Lia Savonea. Deprimant
pentru unii, încurajator pentru alții.
E important să mai aflăm ce mai face Înalta Curte de Casație și Justiție, mai ales în
economia ultimelor noutăți de pe scena politico-judiciară românească. În primul rând,
pentru că, spunând Înalta Curte de Casație și Justiție, spui Lia Savonea. Deprimant
pentru unii, încurajator pentru alții.
Nu trebuie să pierdem din vedere că, după documentarul Recorder despre relațiile din
justiție și după 8-10 zile de proteste jalnice ale unor ONG-uri destul de dubioase, care
strângeau maximum 500 de oameni, Lia Savonea își continuă activitatea în cadrul
antreprizei criminale pe care a creat-o. Astfel, mai întâi a împins-o în față pe președinta
Curții de Apel București, judecătoarea Arsene, care a încasat toate loviturile care
trebuiau încasate de Lia Savonea, în timp ce aceasta își continuă urzelile și conspirațiile
împotriva tuturor celor percepuți ca dușmani. Și asta începând cu lista celor care au
semnat pentru demascarea corupției din justiție. În al doilea rând, a determinat
pensionarea Ionelei Tudor, una dintre vicepreședintele aceleiași Curți de Apel, căzută în
gravă dizgrație după ce a șoptit în fața a douăzeci de microfoane că a sunat-o capo di
tutti capi. Or, șefa mafiei din justiție nu este de acord cu promovarea, susținerea sau
menținerea pe funcții ale unor persoane cu dificultăți intelectuale. În plus, se pare că,
observând că 80% dintre semnatarii celebrei scrisori sunt, de fapt, procurori, Lia a prins
curaj și a început să avanseze tot mai pregnant teoria „separării totale a carierelor
judecătorilor și procurorilor”, organizând chiar și conferințe care au ca temă centrală
această nouă mare idee savonistă. Scopul final este cert pentru toată lumea: eliminarea
treptată a procurorilor din magistratură, chiar cu eludarea dispozițiilor constituționale.
Plasarea procurorilor sub control politic, eliminarea tuturor garanțiilor de independență
reprezintă ultima poftă a Liei și eliminarea ultimelor redute de luptă împotriva corupției
ca fenomen sistemic.
Aceste lucruri se întâmplă sub ochișorii speriați ai procurorilor aflați la vârful sistemului,
începând cu procurorii-șefi ai marilor parchete și terminând cu membrii secției de
procurori din cadrul CSM. Aceștia strălucesc prin absență de ceva vreme, urmând din
nou tradiția ultimilor ani. În anul care a trecut, fostul vicepreședinte Sandu a mai
încercat să iasă din rând și a ieșit public încercând să demaște inechități de sistem,
corupția în cadrul instanțelor, inclusiv publicând pe pagina personală de Facebook
(nefiind lăsat pe pagina secției) unele comentarii acide, dar corecte despre realitatea
cruntă a justiției române. În mod curios, nu a fost curățat de sistemul mafiot precum
arogantul Horodniceanu în anul 2023, ci doar blamat pe aceleași rețele de socializare în
special din zona slugilor de la instanțele mici, gen Alin Ene, zis dl. Goe sau Poetul și de
Claudiu Drăgușin, zis Kilobyte sau Gremlin. În contrapartidă, noul vicepreședinte face
figurație sublimă, fiind, ca și colega lui de la parchetul București, un conformist cuminte
și neasumat.
Revenind la cei doi reprezentanți ai judecătorilor, ei fac acest bullying în speranța unui
mandat de președinte, chiar dacă mai au în față doi președinți de tribunale. Aceștia din
urmă ar succeda, în mod logic, la președinția CSM după actualul președinte Odagiu, zis
și „Cetățeanul Lamentat”, atât timp cât Grațiela Milu nu se pune la socoteală, ea fiind
proscrisă secției de judecători. Totuși, modelul Mateescu a rămas extrem de viu în
memoria savonistă a actualei secții de judecători, astfel încât speranța moare ultima. De
altfel, cei doi președinți de tribunal nu manifestă voință proprie, fiind, de altfel, una dintre
dezamăgirile colegilor care i-au ales.
Raportat la documentarul care a generat aceste rânduri într-o mare măsură, trebuie
spus că avem atât clasa politică, cât și justiția pe care am creat-o în ultimii 10 ani: slabă,
coruptă și fără instrumente. Președintele țării a mimat o consultare cu magistrații (90%
procurori) după care nu a mai făcut nimic concret ca să creeze instrumente de balans
real pentru magistrații cinstiți. Pentru că, în ciuda a ceea ce se relevă prin ce am scris
mai sus, în realitate 9 din 10 judecători și procurori sunt cu adevărat cinstiți. E foarte
mare probabilitatea, însă, ca în anii următori diferența de procente să crească.
Consultările de care spuneam nu au dus la nimic concret, propunerile ministrului
justiției, care în realitate nu are nici un om propriu pe lista pe care a făcut-o publică, fiind
irelevante raportat la ceea ce era normal să propună.
Dar, despre asta, într-un episod viitor.
About The Author
