Care a fost cu adevărat primul automobil românesc sută la sută. Nu este vorba despre Dacia

Primele automobile românești nu au fost Dacia, Oltcit sau ARO, așa cum știu majoritatea românilor. De altfel, toate aceste autoturisme au fost de inspirație franțuzească, italiană sau rusească. Adevăratele automobile sută la sută românești au fost produse până în anii 60. 

Malaxa 1 C unul dintre primele automobile românești FOTO arhivă

Mulți români cred că primul autoturism fabricat la noi în țară a fost Dacia 1100. Acesta a ieșit pe poarta Uzinelor de la Colibași în vara lui 1968. Iar comuniștii l-au promovat drept prima realizare automobilistică românescă. Numai că Dacia nu era un model românesc. Era realizată sub licența Renault și era construită după modelul R8, versiunea Major. Adevăratele autoturisme sută la sută românești, de la proiectare și până la execuție au fost executate de la finele celui de-al Doilea Război Mondial și până la jumătatea anilor 50. 

Primul român din istorie care a construit un autovehicul

Inteligența românească, mai ales în domeniul tehnic, era recunoscută la nivel european. Intelectualii și oamenii de știință români țineau pasul cu cele mai noi trenduri științifice la nivel mondial, ba chiar aduceau inovații esențiale.

Românii și-au pus amprenta inclusiv în domeniul automobilistic. Dumitru Văsescu, de exemplu, moștenitorul unei importante familii boierești din nordul Moldovei, este un adevărat deschizător de drumuri la nivel european, dar și primul român care a reușit să creeze un vehicul autopropulsat. Dumitru Văsescu s-a născut la Iași în 1859, chiar în anul Unirii Principatelor și a ajuns să studieze, după terminarea cursurilor liceului din orașul natal, la Paris. Acolo s-a dedicat total ingineriei mecanice la „Ecole Centrale”.

După ce termină studiile rămâne în capitala Franței fiindcă avea un plan măreț pe care numai acolo putea să-l realizeze. Cu banii câștigați din primele lefuri și-a amenajat un mic atelier pe strada Michelet. Aici a reușit să construiscă un autovehicul cu aburi. Visul lui Văsescu era să facă un automobil. Adică o mașinărie care să se deplaseze pe drumuri, nu pe șine, nu pe apă. Spre deosebire de prototipul lui Cugnot realizat cu un secol înainte, mașina lui Văsescu a devenit un vis devenit realitate. Adică a circulat pe drumuri publice. În plus design-ul realizat de român a făcut ca acel autovehicul cu aburi să semene cât mai mult cu un automobil adevărat. Mai precis, avea jante metalice cu anvelope de cauciuc( erau anvelope rigide) iar sistemul de frânare era format din piese independente care blocau roțile din spate.

Toate componentele erau în interiorul șasiului iar toate instalațiile folosite de motorul cu abur erau bine camuflate oferind un aspect elegant mașinii. Motorul mergea pe bază de apă sub presiune, folosind drept combustibil, cărbunele. Văsescu s-a plimbat cu acest autoturism pe străzile Parisului, stârnind uimirea tuturor. A realizat numeroase călătorii cu ajutorul autovehicului său. Ba chiar a ajuns cu el și în București, când s-a întors acasă în anul 1906( a nu se înțelege că a venit cu el, pe roți, de la Paris la București). Automobilul a fost expus la Școala de Poduri și Șosele din București, acolo unde Văsescu devenise profesor. A murit după numai trei ani de la întoarcerea în România, fără să mai poată să-și vadă visul cu ochii, acela de a produce în serie autoturismul său. 

„Ferrari-ul ” românesc și un inginer genial

 În anii 20 un alt inginer român reușea să creeze un model sută la sută autohton care a impresionat marii producători de automobile ai vremii. Este vorba despre vizionarul Aurel Persu, românul care a realizat primul autovehicul cu profil aerodinamic din lume. Adică cu aceea formă a caroseriei definitorie pentru autoturismele sport precum Ferrari sau Lamborgini. Persu s-a născut pe 26 decembrie 1890 la București și, după terminarea liceului, a urmat cursurile Școlii Superioară Tehnice din Berlin.

Automobilul Persu expus la Timișoara FOTO arhivă

A terminat ca șef de promoție iar în 1914 a fost premiat de statul german pentru un studiu incredibil privind aplicațiile fizicii la nivel cosmic. În același revine în România și este numit conferențiar onorific la Institutul Electrotehnic București, fiind o adevărată sursă de inspirație pentru numeroși studenți. La începutul anilor 20, Aurel Persu a realizat un prototip incredibil de automobil. Era vorba despre primul automobil aerodinamic din lume, construit în 1921,  cu tablă de aluminiu, în formă de picătură de ploaie. Putea rula cu 80 de kilometri la oră, o viteză destul de mare pentru vremurile respective. În plus a înregistrat un coeficient aerodinamic de 0.22, cel mai bun din aceea perioadă.

Automobilul lui Persu deși cu un design aparent ciudat, era o mașină a viitorului, cu un potențial uriaș. În plus avea un consum mic, de numai 5 litri la suta de kilometri. Inginerul român și-a testat din plin mașina, parcurgând cu ea peste 120.000 de kilometri. Breventul inveției sale a fost înregistrat pentru prima dată în 1922 și mai apoi anul următor și în Germania. Persu și-a înregistrat invenția chiar și în Statele Unite în anul 1927. De altfel, modelul a impresionat marii producători de automobile. Ford și General Motors au fost la un pas de cumpăra patentul. Afacerea, din motive necunoscute, nu s-a mai concretizat. Persu și-a donat automobilul Muzeului Național Tehnic. A decedat în anul 1977 fără să mai fie ajutat să mai construiască automobile geniale. 

Primul automobil românesc și atracția unui înalt oficial al URSS

Dincolo de aceste prototipuri care nu au cunoscut producția de serie, nici măcar în număr limitat, primul automobil sută la sută românesc a fost Malaxa 1 C. Era un autovehicul care a deschis un capitol important în istoria automobilistică românească. Era propriu-zis primul automobil modern( pentru vremurile respective) creat de români, de la proiectare la execuție. Automobilul purta numele inginerului Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai mari industriași români ai periodei interbelice dar și un personaj contoversat mai ales din cauza afinităților sale politice. Uzinele Malaxa produceau mai ales locomotive și vagoane de tren fiind un adevărat colos industrial românesc. După război, deși vremurile erau grele, Nicolae Malaxa și-a dorit să investească în industria automobilistică. Dar într-un model sută la sută autohton, fără să cumpere licențe sau patenturi din alte state.

Uzinele Malaxa în anii 30 FOTO arhiva

Proiectul autoturismului, intitulat Malaxa 1C a fost realizat de un grup de specialiști de la uzinele ASAM și Malaxa, în parteneriat cu IAR Brașov, celebra fabrică de avioane românești, la uzinele Malaxa din Reșița. Echipa era condusă de faimosul inginer Petre Carp. Proiectul a fost gata până la sfârșitul războiului iar producția a început chiar din 1945. Malaxa 1 C era un autoturism încăpător, de familie, cu un motor cu trei cilindri în stea, cu răcire forțată cu aer și tracțiune pe spate. Motorul avea 30 de cai putere, suficient cât să dezvolte o viteză de 120 de kilometri la oră. Motorul erau poziționat în partea din spate a mașinii iar portbagajul, destul de încăpător, se afla în față.  Ceea ce o definea pe Malaxa 1C era însă eleganța, confortul și fiabilitatea. Caroseria, prinsă pe șasiu, prin tampoane de cauciuc, era aerodinamică, elegantă și destul de încăpătoare.

În sensul că în Malaxa 1 C încăpeau lejer șase persoane. Acest montaj cu tampoane de cauciuc, pe șasiu, conferea un confort extraordinar pasagerilor, unic în lumea automobilistică europeană din anii 40. Autoturismul funcționa pe benzină și consuma 10 litri la suta de kilometri. În perioada 1945-1947 au fost produse în jur de 800 de automobile pe an, mai toate fiind destinate exportului. Malaxa 1 C l-a impresionat pe un înalt oficial sovietic care a călătorit cu un astfel de autoturism, la Sofia, în Bulgaria. Acesta ar fi hotărât mutarea fabricii Malaxa, de la Reșița tocmai în zona Munților Ural.

Povestea pare mai degrabă legendă istorică, mai ales că nu există dovezi care să confirme faptul că rușii au copiat în vreun fel modelul Malaxa 1 C. Cert este că după 1947, Nicolae Malaxa este nevoit să fugă din România. Ca orice mare industriaș devenise „dușman al popurului”. Se spune că a dat o șpagă consistentă comuniștilor pentru a scăpa în Statele Unite, acolo unde a și murit, aproape două decenii mai târziu. Odată cu plecarea sa, fabrica de la Reșița s-a închis.  

Citește mai multe despre:
malaxa