Prof. Coșea: Franța, lecție pentru Ilie Bolojan
Vive la France. Din câte se poate observa, domnul prim ministru Ilie Bolojan iubește Franța, și bine face.
Nu numai că Franța este o uriașă putere a economiei, politicii și culturii mondiale, dar și pentru că a reprezentat și reprezintă un important sprijin al României. Mă întreb, totuși, dacă domnul Bolojan este atât de ”francofil” nu este interesat și de altceva decât de achiziționarea rachetelor Mistral?
Iată, de exemplu, nu ar fi interesat cum analiza economică franceză abordează problema deficitului bugetar? Ar fi bine dacă l-ar interesa, mai ales pentru că abordarea domniei sale a acestei probleme s-a dovedit a fi un veritabil eșec. Citind presa economică pariziană în această dimineață am remarcat o analiză pe care o redau mai jos și care arată că domnul Bolojan și mulțimea sa de consilieri ar mai avea mult de învățat de la „prietenii” lor francezi
Revista „Alternatives Economiques” – 30 octombrie 2025
Cum să reducem inteligent deficitul?
Pentru a reduce deficitul fără a înăbuși creșterea economică, creșterile de impozite, se spune în analiză, ar trebui să fie prioritare față de reducerile de cheltuieli, iar efortul ar trebui distribuit în timp.
„După trei ani de spirală a finanțelor publice și un an de instabilitate instituțională, Franța trebuie să dezvolte o traiectorie bugetară care să reducă deficitul, care se așteaptă să ajungă la 5,4% din produsul intern brut (PIB) în 2025, pentru a limita creșterea datoriei. Însă modul de realizare a acestui lucru este crucial.
Proiectele de buget prezentate de guvernele succesive în ultimul an „amenință să frâneze creșterea economică, să distrugă sute de mii de locuri de muncă și în primul rând să slăbească cei mai săraci și serviciile publice”, avertizează Fundația Jean-Jaurès într-un raport care prezintă o traiectorie bugetară alternativă.
Cu toate acestea, o încetinire a activității economice anulează o parte din progresele înregistrate. Într-adevăr, o creștere mai redusă înseamnă mai puțină producție și mai puține locuri de muncă și, prin urmare, mai puține venituri fiscale și contribuții la asigurările sociale. În ceea ce privește cheltuielile, este adevărat contrariul, deoarece înseamnă mai mult șomaj și, prin urmare, mai multe cheltuieli pentru asistența socială.
Așadar, cum putem limita impactul negativ și, prin urmare, contraproductiv, al unei politici fiscale restrictive?
Un lucru de făcut este să acordăm prioritate creșterii veniturilor în detrimentul reducerii cheltuielilor.
Acest lucru se datorează faptului că efectul multiplicator – adică magnitudinea impactului asupra activității economice al unei reduceri a cheltuielilor publice cu un euro sau al veniturilor fiscale suplimentare – al noilor taxe obligatorii este mai mic decât cel al reducerilor de cheltuieli.
„Reducerile investițiilor publice sunt deosebit de dăunătoare, dar o reducere a cheltuielilor publice de funcționare ar înăbuși, de asemenea, economia. […] Pe de altă parte, impactul consolidării fiscale asupra creșterii este mai puțin pronunțat atunci când se realizează printr-o creștere a impozitelor progresive, care afectează mai grav gospodăriile cu venituri mari”, a declarat economistul Philipp Heimberger pentru Alternatives Economiques la începutul anului.
Astfel, Simon-Pierre Sengayrac, codirector al Observatorului Economiei de la Fundația Jean-Jaurès, recomandă în special creșterea impozitării veniturilor mari.
„Acest lucru nu va schimba drastic stilul de viață al celor mai bogați. Pe de altă parte, pentru cei mai săraci, baniii în plus câștigați vor genera cheltuieli suplimentare. Așadar, această reformă ne-ar permite să colectăm noi venituri fără un impact economic considerabil, reducând în același timp inegalitățile”, explică el.
Un alt element de luat în considerare este ritmul reducerii deficitului.
„Efectele macroeconomice negative ale consolidării fiscale […] sunt cu atât mai slabe cu cât ajustarea este mai dispersată în timp”, indică Observatorul Economic Francez (OFCE) într -o notă publicată în iulie.
În plus, este recomandat să se evite austeritatea atunci când economia se confruntă cu dificultăți, deoarece efectele recesiunii ar fi mai pronunțate.
Cu toate acestea, „o cale către reducerea deficitului compatibilă cu coeziunea socială și tranziția ecologică este posibilă în condițiile unei stabilități politice, a unei comunicări corecte cu partenerii sociali și cu instituțiile europene. Este o chestiune de rigoare, inteligență și responsabilitate a actului de guvernare”, conchide Simon-Pierre Sengayrac.
Dacă iubim Franța și „Vive la France”, cred că ar trebui să fim mai atenți și la dezbaterea economică franceză. Am avea de unde să ne inspirăm.
