Arhivele uraniului românesc, rătăcite la Măgurele! Ce a descoperit statul în urma cererii DCBusiness
 
                În anii ’50, uraniul din România era extras și transportat de sovietici direct cu trenurile, cu tot cu steril.
Zăcământul de la Ștei era atât de bogat încât rușii nici nu mai considerau necesar să treacă minereul printr-un proces tehnologic de prelucrare.
După retragerea acestora, statul român a preluat integral activitatea de la Sovrom Kuartit și a înființat, la București, Trustul Metale Rare, instituție care în 1973 s-a transformat în Întreprinderea de Metale Rare (IMR).
La începutul anilor ’80, Nicolae Ceaușescu a decis ca IMR să treacă în subordinea Ministerului de Interne, din rațiuni politico-economice. Pe de o parte, Ministerul Minelor nu mai dispunea de fonduri suficiente pentru a susține activitatea întreprinderii, iar pe de altă parte, proiectul centralei nucleare de la Cernavodă — viitorul mare consumator de uraniu — era deja în pregătire. Regimul considera că, având o asemenea importanță strategică, activitatea IMR trebuia menținută sub un nivel ridicat de secretizare.
Timp de trei decenii, echipe întregi de geologi, ingineri, chimiști, laboranți și specialiști în foraj au lucrat la explorarea și cartografierea zăcămintelor de uraniu și a mineralelor rare, acele „pământuri rare” care, în ultimele decenii, au devenit resurse strategice globale și instrumente ale influenței geopolitice.
În acest context, DC Business solicitat statului român informații privind soarta fostei Întreprinderi de Metale Rare, care pare să fi dispărut complet din peisaj după 1995.
 
Răspunsul oficial: IMR, între reorganizări și arhive pierdute
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG) a confirmat ceea ce era deja cunoscut: activitatea ce a condus la apariția IMR își are originile în Societatea Româno-Sovietică Sovrom Kuartit, înființată în 1950, urmată de Trustul Metale Rare din 1961.
În 1973, Trustul a fost reorganizat și transformat în Întreprinderea de Metale Rare (IMR) — o instituție strategică menită să sprijine programul nuclear românesc. Obiectivul principal al IMR era identificarea și cartografierea zăcămintelor de uraniu, zirconiu și titan, minerale esențiale pentru producerea combustibilului nuclear și pentru aliajele utilizate în industriile de apărare și tehnologiile avansate.
Continuarea, pe DC BUSINESS.
 
                       
                       
                       
                       
                      