„Nu mai muncim de frică”. Generația Z rescrie regulile jocului și nu mai acceptă locuri de muncă abuzive

„Tu meriți un loc unde poți lucra fără frică”, afirmă categoric Corina Petcu Nan, director HR, într-un interviu acordat Adevărul. „Munca nu mai este un loc unde îți ascunzi fricile, ci unul unde ai dreptul să te simți în siguranță.”  

Sursă foto: Shutterstock

Declarația sa reflectă o schimbare clară de mentalitate confirmată și de un studiu academic publicat în International Journal of Social Science & Humanities Research. Potrivit cercetării, tinerii din Generația Z nu mai acceptă locuri de muncă abuzive. Pentru ei, munca nu mai este un pact de supraviețuire. Evită mediile toxice, își protejează sănătatea mintală și pun granițe ferme. În același timp, Millennials aleg să confrunte direct comportamentele dăunătoare, iar angajații mai în vârstă tind să le accepte, considerând că „așa e normal”.

Publicat în 2025 sub titlul How Different Generations Handle the Toxic Workplace, studiul a analizat cum răspund angajații de vârste diferite la medii de lucru dăunătoare: de la bullying și bârfe până la șefi abuzivi și lipsă de sprijin. Cercetătorii au intervievat 96 de participanți, analizând patru strategii de coping: soluționarea directă a problemelor, evitarea, gestionarea emoțiilor și adaptarea pasivă.

Unul dintre rezultatele lucrării a fost că tinerii din Generația Z aleg să plece. Nu din slăbiciune, ci ca strategie conștientă de protejare a sănătății mintale. Ei refuză tiparele abuzive, pun granițe ferme și prioritizează echilibrul între viața personală și cea profesională.
Millennials sunt mai predispuși să confrunte problema direct: spun ce îi deranjează, cer schimbări și pun presiune pentru condiții mai bune. Aceștia aduc cu ei abilități digitale, multitasking și curajul de a cere respect. Pe de altă parte, angajații mai în vârstă, din generațiile X și Baby Boomers tind să accepte situațiile toxice, considerând că „așa e normal, peste tot, în lumea muncii”. Recurg rar la evitarea conflictului sau la exprimarea emoțională și preferă să se descurce singuri, conform normelor vechi de muncă.

De asemenea, studiul subliniază că aceste diferențe nu sunt doar de generație, ci și de context organizațional, experiență și cultură internă. Dar atitudinea Generației Z începe deja să rescrie regulile. „Această nouă atitudine inspiră schimbare: angajații învață că sănătatea mintală contează, iar angajatorii încep să înțeleagă că au nevoie de un climat bazat pe respect și echitate”, scriu autorii.

„Igiena minții” e noul criteriu de angajare

Pentru Corina Petcu Nan, transformarea nu mai e doar o tendință, ci o realitate de zi cu zi în recrutare: „Viitorul muncii îți pune starea ta în centru. Tu ai nevoie să fii ascultat, protejat și valorizat. Igiena minții înseamnă să ai grijă de tine înainte de orice. Îți observi reacțiile. Îți recunoști tensiunea. Îți alegi jobul cu atenție la modul în care ești tratat în primele discuții. Cauți un loc unde vocea ta contează. Ai nevoie de o echipă care îți respectă limitele. Ai nevoie de un manager care îți oferă claritate și stabilitate”, explică ea.

În opinia sa, primele semne că mediul de lucru îți face rău apar rapid. „Simți neliniște imediat după interviu. Primești răspunsuri scurte și reci. Ești grăbit să accepți oferta fără timp de gândire. Observi rigiditate în ton. Ești întrebat despre disponibilitate totală, dar nu despre nevoile tale. Auzi povești despre plecări recente. Simți tensiune în felul în care vorbesc colegii între ei”, avertizează specialista.

Aceste indicii subtile sunt semnale de alarmă, adaugă ea. „Tu modelezi viitorul muncii prin alegerile tale clare și prin respectul față de propria ta sănătate mintală”, spune Corina Petcu Nan.

De altfel, nu toți angajații reacționează la fel în fața abuzului, mai arată studiul. Dar cei care ies din tăcere trasează o nouă direcție. Una în care performanța nu mai cere sacrificiul sinelui. Una în care munca devine un spațiu în care poți crește fără să te pierzi.

Ce spun oamenii din câmpul muncii: burnout, evitarea fricii și demisia ca rezistență

Iar vocea angajaților tineri, mai ales din Generația Z, confirmă această schimbare de paradigmă. Dacă în trecut munca era sinonimă cu resemnarea, astăzi tot mai mulți aleg să plece din medii dăunătoare ca formă de rezistență. Nu mai e vorba despre slăbiciune, ci despre refuzul conștient de a sacrifica echilibrul personal pentru un salariu sau un titlu pe LinkedIn.

În comentariile tinerilor de pe Reddit la o postare privind alegerile în ceea ce privește locul de muncă, se schițează o radiografie dură a realității din corporații și a rupturii dintre generații.

„Simt povara hiper-capitalismului. Greu să găsești un loc de muncă și, odată ce îl ai, e clar că ești înlocuibil. Salariile au stagnat, inflația a crescut”, scrie un utilizator. Altul răspunde: „N-are rost să construiești o carieră într-un singur loc, oricum te dau afară pe motive care n-au nicio legătură cu tine. E o lipsă totală de control într-o lume în care toți cei care nu sunt bogați sunt lăsați în urmă.”

Mulți vorbesc despre burnout și absența sensului. „Banii și cariera nu pot cumpăra timpul pierdut făcând ceva care-ți omoară lent energia și fericirea. Cultura corporatistă de azi se bazează doar pe lăcomie și lipsă de respect. Dacă aleg să plece, nu-i pot condamna.”

Plecarea devine, pentru unii, nu o fugă, ci o alegere sănătoasă: „Evitarea e uneori cea mai adaptativă soluție. Fuga de suferință poate fi sănătoasă. Oricine ți-a spus că evitarea e mereu maladaptivă… te-a mințit.”

Alt utilizator rezumă spiritul acestei generații: „Generația Z nu protestează pe stradă. Nu intră în sindicate. Nu se ceartă cu șefii. Dar pleacă. Și plecarea lor e devastatoare pentru companiile care nu înțeleg ce se întâmplă.”

Un alt utilizator trasează linia de demarcație între vechi și nou: „Generațiile mai vechi își înghițeau frustrarea și o vărsau acasă, pe neveste și copii. Tinerii beau mai puțin. Deci nu mai intră așa ușor în acest tipar.”

Și totuși, plecarea nu e mereu o opțiune. „E ușor să spui «pleacă dacă e toxic», dar ce faci dacă ai rate, copii sau părinți bolnavi? Unii rămân nu pentru că nu vor mai bine, ci pentru că n-au cum. Nu înseamnă că sunt slabi. Înseamnă că sunt captivi într-un sistem care nu le oferă alternative.”