Cum au furat cumpărăturile Crăciunul. Ce am uitat despre cea mai mare sărbătoare creștină

Crăciunul este cea mai mare sărbătoare a creștinătății și celebrează nașterea lui Iisus Hristos. În ultimii ani a devenit însă, parcă mai mult ca niciodată, o goană continuă după cadouri tot mai scumpe, coșuri de cumpărături pline peste măsură și imagini „perfecte” pentru rețelele sociale. Magazinele sunt aglomerate, reclamele ne îndeamnă constant să cumpărăm mai mult, iar comercianții înregistrează vânzări record, transformând Crăciunul într-un fenomen de consum. În acest ritm alert, mulți oameni ajung să uite ce sărbătorim cu adevărat, iar timpul petrecut cu familia și liniștea sufletească cad și ele pe planul secund. 

Când a început comercializarea Crăciunului

Creștinii au sărbătorit Nașterea Domnului încă din secolul II, arată cele mai vechi documente bisericești. Istoricii liturgici spun însă că data de 25 decembrie a fost stabilită oficial în anul 365, la Roma. O istorie așadar de aproape 1700 de ani, în care, timp de multe secole, accentul a fost pus pe slubele religioase și mesele simple în familie. Cadouri au început să fie abia în perioada Renașterii, și nu de Crăciun, ci de Sfântul Nicolae. Doar copiii erau cei care primeau. Tot în perioada Renașterii au încpeut să fie asociați și brazii cu sărbătoarea. Prima atestare documentară a unui brad împodobit de Crăciun datează din 1510, la Riga, în Lituania. 

300 de ani mai târziu,  în secolul XIX, odată cu industrializarea, jucăriile și obiectele decorative au deveni mai ieftine, așa că mai multe categorii sociale au început să aibă acces la ele. Tot atunci, comercianții și-au dat seama că pot face vitrinele mai atractive, iar Crăciunul a început să fie asociat oficial și cu oferirea de cadouri. În a doua jumătate a secolului, a devenit o sărbătoare a familiei, iar bradul și decorațiunile au ajuns să facă parte din multe cămine. 

Comercializarea sărbătorii începe cu adevărat  în secolul XX, odată cu apariția reclamelor, care leagă tot mai mult Crăciunul de consum. În anii ’30, locul Sfântului Nicolae este luat de Moș Crăciun, iar o companie de băuturi răcoritoare contribuie la popularizarea globală. 

Încă din anii 1950, în Statele Unite și țările din Europa care nu se aflau sub comunism, Crăciunul a devenit cea mai importantă perioadă de vânzări din an. Odată cu apariția mall-urilor, în anii 1980, cifrele de vânzări au crescut, la fel și goana după cadouri. Apogeul a fost atins însă după anii 2000, inclusiv în România. Mesele pline, cadourile multe și cumpărăturile din abundență au devenit pentru mulți sinonine cu Sărbătoarea. 

Mesajul impresionant al unui preot: ,,Nu mai petreceți Crăciunul înainte de Crăciun”

FOTO Facebook/Preot Danu Florin

Preotul Florin Danu, cunoscut pentru faptele de binefacere, a scris pe Facebook un mesaj care îndeamnă la reflecție, despre graba cu care consumăm totul. 

,,O spun cu dragoste, nu cu judecată, cu durere și cu grijă pentru sufletul nostru. Trăim vremuri în care Crăciunul se consumă înainte să înceapă: porcul e tăiat, mesele sunt deja pregătite, sarmalele gustate, cozonacii încercați, paharele ciocnite, petrecerile făcute. Casele sunt pline de mâncare, dar inimile riscă să rămână goale de sens. Și atunci trebuie să ne întrebăm, sincer: ce mai așteaptă Pruncul Iisus pe 25 decembrie, dacă noi am cheltuit bucuria înainte? Ce mai sărbătorim, dacă totul a fost deja consumat?Crăciunul nu începe cu masa bogată și nici cu petrecerea. Crăciunul începe cu așteptarea, cu liniștea, cu înfrânarea și cu un post care nu e doar al bucatelor, ci și al vorbelor grele, al judecății, al mândriei și al răutății. Pruncul Hristos nu Se naște în belșug, ci în iesle; nu vine în zgomot, ci în tăcere; nu cere platouri pline, ci inimi curate și deschise.

Mai sunt câteva zile până la Crăciun și nu e târziu deloc. E momentul potrivit să ne oprim puțin, să punem frână poftelor, să iertăm unde am strâns supărare, să ajutăm unde am trecut nepăsători, să aprindem o lumânare în loc să mai umplem o farfurie. Nu e păcat să mâncăm de Crăciun și nu e păcat să ne bucurăm, dar e trist să ajungem pe 25 decembrie fără nimic de sărbătorit, pentru că am epuizat totul înainte. Crăciunul este dar, iar orice dar are sens doar atunci când este așteptat. Haideți să nu-L mai grăbim și să nu-L mai sfidăm pe Pruncul Iisus prin nerăbdarea noastră, ci să-I lăsăm loc în inimă. Ca atunci când va veni ziua Nașterii Domnului, să nu ne găsească sătui de mâncare, ci flămânzi de Dumnezeu”, a transmis preotul Florin Danu. Postarea a fost distribuită de aproape două mii de ori. 

Cum putem împăca latura spirituală cu lumea modernă

Psihologii vorbesc și ei despre capcanele în care este ușor să cădem, chiar cu intenții bune. Dorina Stamate atrage atenția asupra nevoii de conexiune autentică cu cei dragi și noi înșine,  fără să uităm de dimensiunea religioasă a Crăciunului.  

,,Este ușor să ne lăsăm prinsi în goana pregătirilor și în așteptările externe, uitând de ceea ce înseamnă cu adevărat Crăciunul. În spatele acestei agitații există o dorință profundă de conectare, de a crea momente de bucurie și de a împărtăși căldura și iubirea cu cei dragi. Din păcate, în această căutare a perfecțiunii, putem pierde din vedere latura spirituală și semnificația profundă a acestei perioade. Este un moment de reflecție, de recunoștință pentru ce avem și de deschidere către cei din jur. Pentru a recupera această latură spirituală, ne putem reorienta atenția către tradițiile care ne hrănesc sufletul. Este important să ne întrebăm ce ne face cu adevărat fericiți și să ne concentrăm pe acele aspecte care ne oferă bucurie și împlinire. Astfel, putem transforma această perioadă într-un moment de conexiune profundă și de sărbătoare autentică„, spune psihoterapeuta.

,,O masă simplă împărțită cu pace valorează mai mult decât un cadou”

Am întrebat-o și ce nu ar trebui să pierdem în fața goanei comerciale:

,,Primul lucru care ar trebui să rămână mai presus este iubirea autentică. Nu iubirea demonstrată prin cumpărături sau prin daruri scumpe, ci cea trăită în atenția față de celălalt, în răbdare, în ascultare. O masă simplă împărțită cu pace valorează mai mult decât un cadou oferit din grabă sau din obligație. O a doua valoare esențială este recunoștința. Goana după „mai mult” ne face să uităm cât de mult avem deja. Crăciunul ne poate învăța să mulțumim pentru lucrurile simple: sănătate, familie, căldura unei case, o masă împărțită. Recunoștința ne eliberează de comparații și de presiunea de a ține pasul cu alții”.

Crăciunul, mai spune psihoterapeuta, capată profunzime atunci când ,,nu se oprește la noi și la cercul nostru restrâns, ci se deschide spre cei uitați sau singuri”.

Liniștea interioară este, de asemenea, foarte importantă. 

,,Goana comercială creează agitație, stres și iritare. Credința ne invită la încetinire, la reflecție și la pace. Fără această liniște, Crăciunul riscă să devină doar o perioadă aglomerată, nu o sărbătoare care transformă”, spune Dorina Stamate. 

,,Decorurile și darurile nu sunt un scop în sine”

Aceasta nu exclude oferirea de cadouri și decorarea casei, dar spune că nu ar trebui să fie un scop în sine, ci semne exterioare ale bucuriei din interior. 

,,Un cadou oferit cu dragoste, atenție și rugăciune devine gest de comuniune, valoarea darului nu stă în prețul lui, ci în intenția cu care am oferit. Uneori, timpul petrecut impreună, o vizită, iertarea sau ajutorul concret sunt daruri mai prețuite decât cele materiale”, subliniază psihoterapeuta.