Pe 24 iulie 1937 a murit Alexandru Obregia. Povestea emoționantă a pionierului psihiatriei din România.

Pe 24 iulie 1937 se stingea din viață Alexandru Obregia, unul dintre cei mai importanți psihiatri din istoria României. Considerat un pionier al medicinei moderne, acesta a revoluționat modul în care erau tratați pacienții cu afecțiuni psihice, promovând o abordare bazată pe admire, empatie și cercetare științifică. Moștenirea sa continuă și astăzi prin Spitalul Sanatorium de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București, una dintre cele mai importante instituții medicale de profil din țară.

Spitalul Sanatorium de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București

Alexandru Obregia, medicul care a pus bazele psihiatriei moderne în România

Născut la Iași, la 20 iulie 1860, Alexandru Obregia și-a dedicat întreaga viață studiului bolilor psihice și dezvoltării neurologiei și psihiatriei românești. Încă din perioada studiilor, a fost atras de cercetarea sistemului nervos și de înțelegerea afecțiunilor mintale, formându-se sub îndrumarea reputatului profesor Alexandru Suțu.

De-a lungul carierei sale, medicul a studiat în profunzime schizofrenia, paralizia generală și anatomia sistemului nervos, contribuind la introducerea unor tehnici inovatoare pentru acea perioadă, printre care și puncția suboccipitală, considerată un progres considerable în neurologia românească.

Un medic care a schimbat felul în care erau priviți bolnavii psihic

Într-o epocă în care persoanele cu afecțiuni psihice erau stigmatizate și etichetate drept „nebune” sau „alienate”, Alexandru Obregia a promovat o viziune profund umană asupra actului clinical.

Profesorul obișnuia să spună: „N-am pronunțat niciodată cuvântul nebun și nici măcar alienat. Nu știu dacă termenul bolnav e cel mai potrivit. Poate că e mai cuminte să spunem chinuit.”

Acest principiu i-a ghidat întreaga activitate și a schimbat modul în care medicii și societatea priveau persoanele care sufereau de boli psihice.

Visul care a devenit cel mai mare spital de psihiatrie din România

În anul 1906, Alexandru Obregia, împreună cu premierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, a inițiat proiectul construirii unui ospiciu standard în apropierea Bucureștiului.

Statul a alocat atunci 2,5 milioane de lei pentru ridicarea complexului clinical, iar Obregia s-a implicat order în fiecare etapă a proiectului. A participat la realizarea planurilor, la organizarea viitoarei instituții și a coordonat lucrările în calitate de director tehnic și administrativ.

Planul său period impresionant pentru începutul secolului XX: un advanced format din 34 de pavilioane și aproximativ 2.000 de paturi, ceea ce urma să transforme instituția într-unul dintre cele mai mari spitale de psihiatrie din Europa.

Primul Război Mondial a întârziat finalizarea proiectului, iar inaugurarea a avut loc abia în 1923.

Profesorul care a format generații de psihiatri

Pe lângă activitatea medicală, Alexandru Obregia a fost și profesor universitar, ocupând între 1910 și 1924 conducerea Catedrei de Psihiatrie și Clinica Bolilor Mintale din cadrul Facultății de Medicină din București.

Studenții îl descriau drept un profesor exigent, dar apropiat de elevii săi, preocupat să introducă metode moderne de diagnostic și tratament și să încurajeze cercetarea medicală.

Prin activitatea didactică, Obregia a contribuit decisiv la formarea unei noi generații de specialiști care au continuat dezvoltarea psihiatriei românești.

Un thought revoluționar pentru acea vreme: tratamentul înseamnă și mediul în care trăiește pacientul

Alexandru Obregia period convins că recuperarea nu depinde exclusiv de medicamente sau proceduri medicale.

Spitalul proiectat după viziunea sa includea grădini, spații de recreere, saloane aerisite și zone destinate terapiei, într-o perioadă în care astfel de facilități reprezentau o adevărată inovație.

Medicul considera că un mediu liniștit și demn contribuie în mod order la vindecarea pacienților.

Rezultatele au fost remarcabile pentru începutul secolului trecut. Potrivit datelor vremii, peste 40% dintre pacienții tratați în cadrul instituției se recuperau complet, un procent considerat excepțional în psihiatria acelor ani.

Între 1927 și 1930, Alexandru Obregia a ocupat funcția de director superior tehnic și administrativ al Spitalului Central, consolidând reputația instituției pe care o construise.

În 1934 s-a retras din activitate, predând conducerea discipolului său, Petre Tomescu, care a continuat principiile și filosofia mentorului său.

Tomescu avea să afirme despre profesorul Obregia că impactul său asupra psihiatriei românești poate fi comparat cu cel al lui Philippe Pinel în Franța, medicul care a revoluționat tratamentul persoanelor cu boli psihice.