Două canioane mari au apărut pe Lună în doar 10 minute, în urma impactului unui asteroid

Un asteroid uriaș, care a lovit Luna în urmă cu miliarde de ani, a reușit să formeze în doar 10 minute două canioane, ambele comparabile cu Marele Canion din Arizona, arată un nou studiu.

Impactul unui asteroid cu Luna a avut efecte majore, arată un nou studiu FOTO Arhivă

Marele Canion din Arizona este una dintre minunile naturale ale Pământului, sculptată de-a lungul a milioane de ani prin eroziunea graduală a râului Colorado. În apropierea polului sudic al Lunii se află două canioane, comparabile ca dimensiune cu Marele Canion, dar formate printr-un proces cu totul diferit, relatează Reuters.

Cercetări recente indică faptul că aceste canioane, situate în bazinul de impact Schrödinger, pe fața Lunii care este mereu îndreptată departe de Pământ, au fost excavate în mai puțin de 10 minute de către resturile de rocă aruncate violent în aer în urma impactului unui asteroid sau cometă acum aproximativ 3,8 miliarde de ani.

Acest impact a eliberat o energie de aproximativ 130 de ori mai mare decât întreaga cantitate de arme nucleare existente în prezent pe glob, potrivit geologului David Kring de la Lunar and Planetary Institute al Universities Space Research Association din Houston, autorul principal al studiului publicat marți în revista Nature Communications.

Oamenii de știință au cartografiat canioanele folosind date furnizate de sonda robotică Lunar Reconnaissance Orbiter a NASA și au utilizat modele computerizate pentru a determina direcția și viteza fluxului de resturi aruncate în urma impactului. Aceștia au descoperit că resturile s-au deplasat cu viteze de până la 3.600 km/h.

Unul dintre canioane, numit Vallis Planck, are aproximativ 280 km lungime și 3,5 km adâncime. Celălalt, Vallis Schrödinger, măsoară aproximativ 270 km lungime și 2,7 km adâncime.

Impactul a avut loc într-o perioadă de bombardament intens în sistemul solar interior, cauzat de rocile spațiale dislocate după schimbările orbitale ale planetelor gigantice – Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

Se estimează că obiectul care a lovit Luna avea un diametru de aproximativ 25 km, mai mare decât asteroidul care a lovit Pământul acum 66 de milioane de ani, declanșând extincția dinozaurilor.

„Când asteroidul sau cometa a lovit suprafața Lunii, a excavat un volum imens de rocă, care a fost proiectată în spațiu înainte de a se prăbuși din nou. Bucăți dense de rocă din acest nor de resturi au lovit suprafața în serii de impacturi mai mici, sculptând efectiv canioanele. În jurul acestora, resturile ar fi acoperit peisajul”, a explicat Kring.

Canioanele sunt cicatrici liniare pe suprafața Lunii, extinzându-se radial dintr-un crater de impact mare și rotund, înconjurate de cratere mai mici provenite din alte impacturi.

Acesta a fost unul dintre ultimele mari impacturi pe suprafața Lunii și a Pământului în timpul acelei perioade de bombardament din sistemul solar timpuriu. Deși Luna încă poartă aceste cicatrici, Pământul nu, deoarece scoarța sa este reciclată constant prin procesul de tectonică a plăcilor. În schimb, Luna, un corp mai puțin dinamic, nu are tectonică a plăcilor.

Aceste descoperiri sunt relevante pentru viitoarele misiuni de explorare a Lunii. Bazinul de impact Schrödinger se află în apropierea zonei de explorare a misiunii Artemis a NASA, care își propune să trimită astronauți pe Lună pentru prima dată de la aselenizările Apollo din anii 1970.

„Deoarece resturile impactului din bazinul Schrödinger au fost aruncate spre polul sudic al Lunii, roci străvechi din acea regiune vor fi la suprafață sau foarte aproape de aceasta, permițând astronauților Artemis să le colecteze cu ușurință. Aceste probe ar putea oferi indicii despre cea mai timpurie epocă a istoriei Lunii”, a spus Kring.

Aceste roci ar putea ajuta oamenii de știință să testeze ipoteza conform căreia Luna s-a format în urma coliziunii unui impactor uriaș cu Pământul, care a proiectat material topit în spațiu, precum și ipoteza că suprafața timpurie a Lunii era un ocean de magmă, a adăugat el.