Sentință cu miză mare. Marine Le Pen așteaptă verdictul care decide viitorul ei în cursa prezidențială
Francezii așteaptă verdictul de marți al instanței care va stabili dacă favorita naționalistă, Marine Le Pen, poate candida la alegerile prezidențiale de anul viitor.
Marine Le Pen, liderul Partidului Adunarea Națională din Franța FOTO: Shutterstock
Rareori într-o decizie judiciară din Franța miza politică a fost mai mare. Ultimele sondaje de opinie sugerează că liderul în vârstă de 57 de ani al partidului Adunarea Națională (RN) este bine poziționat pentru a deveni următorul șef de stat al Franței.
Dacă la Curtea de Apel din Paris se va menține verdictul inițial de anul trecut în procesul pentru utilizarea abuzivă a fondurilor parlamentare europene, atunci Le Pen va fi declarată neeligibilă pentru funcții publice, iar speranțele sale politice vor fi spulberate, scrie BBC.
Candidatul RN la alegerile din anul viitor ar deveni automat mult mai tânărul coleg al lui Le Pen, Jordan Bardella, în vârstă de 30 de ani. Sondajele indică în prezent că și el ar fi favorit la alegeri – dar tinerețea și lipsa sa de experiență ar putea începe să se vadă odată ce campania electorală va începe.
„Din cauza alegerilor prezidențiale, decizia pe care trebuie să o luați este de o importanță amețitoare”, a declarat avocatul lui Le Pen, Rudolphe Bosselut, în fața instanței, în rezumatul său din februarie.
După patru luni de deliberări, instanța va decide dacă va confirma sau anula verdictul și sentința pronunțate împotriva lui Le Pen în martie 2025. Alți zece oficiali ai RN – din cei 25 condamnați inițial – au făcut și ei apel.
În primul proces, s-a constatat că Marine Le Pen a prezidat cu bună știință un sistem în care angajații partidului ei din Paris se dădeau drept asistenți parlamentari UE la Bruxelles și Strasbourg pentru a fi plătiți din fonduri UE. La acea vreme, partidul ducea lipsă cronică de bani.
La procesul inițial, ea a fost condamnată la doi ani de închisoare, pedeapsa care urma să fie executată la domiciliu, cu o brățară electronică. Dar instanța a dispus și cinci ani de neeligibilitate pentru exercitarea funcției publice. Un aspect esențial este că această parte a pedepsei – spre deosebire de pedeapsa cu închisoarea – a fost declarată ca având efect imediat și nu a fost suspendată în așteptarea apelului.
Le Pen furioasă a spus că este o „decizie politică” menită să-i deraieze a patra – și cea mai promițătoare – încercare de a deveni președinte. Sub presiune, instanțele au stabilit o dată anticipată pentru apel, astfel încât să existe timp pentru o posibilă schimbare a sentinței.
La cel de-al doilea proces, aceleași argumente au fost prezentate de ambele părți. Avocații lui Le Pen au pledat pentru achitare. Avocatul statului a cerut de data aceasta un an, nu doi, cu brățară electronică, dar din nou partea esențială: cinci ani de neeligibilitate.
Dacă instanța îl urmează pe avocatul statului, atunci Le Pen va fi în mod clar eliminată din cursa prezidențială. În cazul puțin probabil în care va fi achitată, va fi la fel de clar în cursă.
Posibilitatea unei pedepse intermediare
Dar ceea ce îi întrece pe juriștii francezi este posibilitatea unei pedepse intermediare. Ce se întâmplă, de exemplu, dacă instanța pronunță nu o suspendare de cinci ani, ci una de doi ani?
„Trebuie să muncim mai mult”. Marine Le Pen amenință că va răsturna guvernul Franței, după ce premierul vrea să elimine două sărbători legale
În teorie, acest lucru i-ar permite să candideze, deoarece doi ani de la primul verdict s-ar încheia pe 31 martie 2027 – cu puțin peste două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor din 18 aprilie.
Dar dacă instanța decide că trebuie să poarte și o brățară electronică timp de un an, atunci – spune chiar Le Pen – candidatura ei ar fi imposibilă. „Un candidat are nevoie de libertate totală de mișcare”, a spus ea. „Vă puteți imagina că trebuie să cereți permisiunea de fiecare dată pentru a merge la o întâlnire sau la o piață?”
O altă problemă imponderabilă în cazul, să zicem, unei neeligibilități de doi ani este recursul la cea mai înaltă curte de apel, Curtea de Casație.
Dacă marți va fi găsită vinovată, dar autorizată să candideze la președinție, atunci nu ar fi în interesul ei să facă apel la Curtea de Casație, deoarece decizia acesteia – care ar urma să fie luată în ianuarie – ar putea fi împotriva ei.
Totuși, nu doar un inculpat se poate adresa Curții de Casație. Și procuratura poate. În acest caz, s-ar putea ca Le Pen să poată candida în următoarele câteva luni, doar pentru a fi redeclarată neeligibilă la începutul anului viitor.
Toate aceste incertitudini i-au determinat pe unii să speculeze dacă, în adâncul sufletului, Le Pen s-a resemnat deja să nu candideze și să-i predea campania lui Bardella.
Alegeri în primăvara anului viitor
Într-un interviu acordat unei televiziuni franceze înainte de verdict, ea a părut aproape mulțumită de această perspectivă: „Orice s-ar întâmpla, voi fi în viață. Orice s-ar întâmpla, voi continua lupta pentru ideile mele.”
Există însă o altă școală de gândire care susține teoria conform căreia – în ciuda entuziasmului creat de Bardella – în cele din urmă, Le Pen va fi cea care va înfrunta electoratul în aprilie-mai anul viitor.
Conform acestei interpretări, aparent mult auzită în cercurile guvernamentale, judecătorii nu sunt insensibili la importanța politică a deciziei lor și, prin urmare, ar fi reticenți în a priva electoratul de un candidat atât de popular precum Le Pen.
În realitate, nimeni nu știe cum va fi verdictul. Tot ce se poate spune cu siguranță este că multe depind de acest lucru. O candidatură a lui Le Pen la președinția franceză nu este același lucru cu o candidatură a lui Bardella.
În primul rând, cei doi reprezintă sensibilități diferite în cadrul taberei naționaliste.
Le Pen s-a declarat întotdeauna „nici de stânga, nici de dreapta”, iar atractivitatea sa este cea mai puternică în rândul vechii clase muncitoare. Bardella se înclină mai mult spre liberalismul economic al dreptei tradiționale – așa cum o demonstrează recentul său contact cu directori de afaceri de rang înalt.
Persoane din interiorul partidului spun că cele două sunt „complementare”, fiecare atrăgând diferite sectoare ale populației, iar combinația ar putea permite RN să depășească plafonul de sticlă și să câștige în sfârșit puterea.
Însă, oricât de mult ar minimiza diferențele – și oricât de mult și-ar declara loialitatea reciprocă – transferul puterii de la războinica experimentată, familiară și inspiratoare de loialitate, Marine Le Pen, către scutierul neexperimentat, Jordan Bardella, ar fi un pas spre necunoscut.
